În ciuda faptului că protestele de amploare împotriva dictatorului Aleksandr Lukașenko încă mai continuă pe străzile orașelor din Belarus, lucrurile par destul de clare în fosta țară ex-sovietică, unde liderii Opoziției ar fi fugit deja din țară.
Maria Kolesnikova, ultima dintre persoanele care conduceau Consiliul de Coordonare – for născut cu scopul de a gestiona o tranziție pașnică spre democrație – ar fi fost prinsă, alături de alți doi colaboratori, la granița dintre Belarus și Ucraina, scrie The Moscow Times. Informația a fost confirmată de ambasada Ucrainei la Minsk.
Există însă și o altă versiune care spune că regimul Lukașenko ar fi vrut s-o deporteze în Ucraina, dar Kolesnikova și-a rupt pașaportul, iar acum acum se află încă pe teritoriul țării sale.
Regimul de la Minsk spune că Maria Kolesnikova ar fi fost prinsă când încerca să fugă. Ucrainenii spun că, de fapt, s-a încercat expulzarea ei
Inițial, despre Maria Kolesnikova și cei doi tovarăși ai săi prinși la graniță – Anton Rodnenkov și Ivan Kravțov, s-a răspândit luni informația că ar fi fost răpiți de persoane necunoscute în centrul orașului Minsk.
La câteva ore distanță, cei trei ar fi fost prinși după ce tocmai reușiseră să traverseze granița dintre Belarus și Ucraina, iar acum s-ar afla în țara vecină. Autoritățile de la Minsk s-au grăbit să afirme că Maria Kolesnikova a fost reținută și că “o investigație a fost demarată pentru stabilirea situației sale legale”.
Pe de altă parte, Guvernul ucrainean are altă perspectivă asupra lucrurilor. Anton Gerașcenko, ministrul adjunct al internelor din Ucraina, a scris pe Facebook că Maria Kolesnikova n-ar fi vrut să fugă, ci ar fi fost capturată de autorități, care au încercat s-o expulzeze, dar tentativa a eșuat. „Maria Kolesnikova nu a putut fi deportată din Belarus pentru că această femeie curajoasă a luat măsuri pentru a preveni trecerea ei forțată peste graniță. A rămas pe teritoriul Belarus. Aleksandr Lukașenko este personal responsabil pentru viața și sănătatea ei”, a scris Gerașcenko.
Pentru a nu putea fi scoasă din țară, Kolesnikova și-ar fi distrus pașaportul.
Cu aceasta, revolta populară din Belarus pare să fi ajuns la capăt cu victoria regimului Lukașenko. Pe 9 august, actualul președinte, în funcție din 1994, a anunțat că a câștigat un nou mandat, cu peste 80% din voturi. Numai că populația n-a fost de acord, acuzând o fraudă uriașă, și manifestații gigantice au cuprins țara.
Lukașenko a făcut curățenie: sute de manifestanți arestați sau răniți, jurnaliști bătuți și expulzați. Contracandidata sa a fugit în Lituania, o altă opozantă a cerut azil în Polonia
Lukanșenko a răspuns în forță. A scos armata și jandarmii pe străzi, forțele de ordine au deschis focul asupra manifestanților, iar dictatorul l-a sunat pe Putin, cerându-i sprijinul trupelor speciale rusești pentru a reprima protestele.
Treptat, Lukașenko a mărit violența represaliilor. Zeci de jurnaliști străini au fost arestați sau bătuți. Un om a murit, fiind împușcat de jandarmi. Numai în urmă cu două zile s-a raportat arestarea a peste 630 de participanți la manifestații.
Dictatorul din Belarus s-a afișat ostentativ cu un Kalașnikov în mână și vestă antiglonț, în timp ce cobora din elicopter la luxoasa sa reședință din Minsk, la numai câțiva kilometri de locul unde mulțimea îi cerea să plece.
Svetlana Tihanovskaia, contracandidata lui Lukașenko, despre care Opoziția spune că ar fi fost adevărata câștigătoare a alegerilor, a cerut deja azil în Lituania, unde s-a refugiat de teamă că va fi ucisă.
O altă lideră a Opoziției, Veronika Țepkalo, a fugit în Polonia din aceleași motive.
Odată cu neutralizarea Kolesnikovei, mișcarea de protest este, practic, decapitată.
Cu siguranţă, avem destui politicieni care şi-ar dori să fie ca Lukaşenko. Şi intelectuali care să-i laude.
Femei cu coaie, unde sunt bărbații din Belarus?