Vineri, 10 iulie 2020, președintele Turciei, Recep Tayyip Erdoğan, anunța comunitatea mondială, printr-un tweet, că „s-a decis ca Sfânta Sofia să fie plasată sub administrarea Diyanet” (Autoritatea pentru Afaceri Religioase) şi că „va fi redeschisă rugăciunilor”.
În aceeași zi, președintele Turciei a semnat decretul care stabilește noul statut religios al fostei biserici creștine „Hagia Sofia” („Ayasofya”, în limba turcă) din Istanbul – fostul Constantinopol -, care redevine moschee.
Consiliul de Stat al Turciei aprobase, în prealabil, o cerere înaintată de mai multe asociaţii prin care se solicita reconsacrarea celei mai importante bazilici creștine din Orient ca moschee. Conform hotărârii acestei autorități a statului turc, „Hagia Sofia” nu va mai fi folosită în alt scop, decât acela de lăcaș de cult musulman.
Reînceperea, după aproximativ 86 de ani, a rugăciunilor specifice cultului musulman în incinta a ceea ce de acum vom numi Moscheea Ayasofya reprezintă o mutare în forță a politicianului Erdogan pe „tabla de șah” a geopoliticii de la granița orientală a Uniunii Europene, dar și o mare victorie a musulmanului Erdogan, loial credinței islamice și dornic să dobândească faima de ocrotitor al musulmanilor, urmând exemplul sultanilor care au condus, cu secole în urmă, temutul Imperiu Otoman.
Ultima bătălie pentru bazilica creștină „Hagia Sophia”
Fosta bazilică creștină „Hagia Sophia” a fost supusă unui puternic asediu, asemănător celui în urma căruia mărețul Constantinopol a căzut în stăpânirea sultanului Mehmed al II-lea „Fatîh”. Diferența este că nu s-au folosit nici regimente de ieniceri, nici tunul lui Orban și nici mașini de asediu, ci instrumentele democratice conferite de sistemul juridic al Republicii Turcia.
În anul 2005, Asociația Fundațiilor Perpetue pentru Slujirea Artefactelor și Siturilor Istorice (o organizație neguvernamentală turcă, orientată aproape exclusiv spre revalorificarea bazilcii „Hagia Sofia” ca edificiu religios musulman) a deschis o acțiune juridică la nivelul Consiliul de Stat (cea mai înaltă instanță administrativă din Turcia), solicitând anularea decretului emis de Guvernul turc în anul 1934, prin care fosta bazilică creștină era transformată din moschee în muzeu. După trei ani de confruntări juridice, în 2008, instanța a decis că folosirea „Hagia Sofia” ca muzeu nu încalcă legislația turcă și a respins acțiunea.
Liderii asociației nu au renunțat și au atacat la Curtea Administrativă Supremă (Curtea Constituțională) a Republicii Turcia, invocând că folosirea „Hagia Sofia” ca muzeu încalcă libertatea religioasă a membrilor săi, cetățeni turci de religie musulmană. Acțiunea a fost respinsă de Curte în anul 2018.
În paralel cu procesul declanșat la Curtea Administrativă Supremă (Curtea Constituțională), asociația respectivă a deschis un recurs la nivelul Consiliului de Stat și a reușit să obțină, în urmă cu câteva zile, o decizie în Camera a 10-a a Consiliului de Stat prin care s-a anulat decizia Consiliului de Miniștri din 24 noiembrie 1934 privind transformarea „Hagia Sofia” din moschee în muzeu. Aceeași autoritate a decis ca „Hagia Sofia” să fie folosită exclusiv ca moschee, așa cum a fost consacrată de autoritățile imperiale otomane, după cucerirea Constantinopolului, în 29 mai 1453.
În cazul „Hagia Sofia”, Kerkoporta – poarta uitată deschisă – a fost întruchipată de legislația turcă interpretată într-o cheie islamistă de către autoritățile juridice și administrative, probabil sub presiunea factorului politic. „Sultanul” Erdogan și-a impus viziunea islamistă asupra Republicii Turce și a obținut o mare victorie, care i-a consolidat susținerea și simpatia, atât din partea fundamentaliștilor turci, cât și a comunității islamice internaționale.
Ocrotitorii „Hagia Sofia”/”Ayasofya”: sultanul Mehmed al II-lea „Fatîh” și președintele francmason Kemal Atatürk
În istoria de după căderea Constantinopolului sub ocupație otomană, bazilica „Hagia Sofia” – actuala moschee „Ayasofya” – a avut doi mari ocrotitori.
Primul dintre ei a fost sultanul Mehmed al II-lea „Fatîh” (Cuceritorul). Acesta, puternic impresionat de frumusețea bazilicii „Hagia Sofia”, pe care a vizitat-o imediat după căderea Constantinopolului, a proclamat intrarea sub protecția sa a edificiilor publice din fosta capitală bizantină.
Deși a transformat-o în moschee, cuceritorul Bizanțului nu a schimbat numele fostei bazilici creștine, ci doar a folosit denumirea din limba turcă, „Ayasofya”, manifestând astfel un anumit respect față de moștenirea bizantină. Totodată, a ajutat la restabilirea Patriarhiei Ortodoxe, căreia i-a oferit protecție, resursele financiare pentru funcționare, precum și anumite drepturi juridice asupra cetățenilor de credință creștină din Imperiu.
În „Ayasofya”, sultanul Mehmed „Fatîh” a îngăduit chiar și păstrarea unor icoane realizate în mozaic, înfățișând pe Fecioara Maria, Maica Domnului și pe Serafimi, aceste entități îngerești fiind considerate de sultan ca păzitori dumnezeiești ai noii capitale a Imperiului Otoman.
După câteva secole de funcționare ca moschee, „Hagia Sofia” este secularizată ca muzeu, pierzând orice semnificație religioasă, prin decizia lui Mustafa Kemal Atatürk, primul președinte al Republicii Turcia și fondatorul Turciei moderne. Secularizarea fostei bazilici creștine, transformată în moschee de otomani, a fost un act politic bine calculat și care nu a ținut cont de sentimentele religioase ale creștinilor și musulmanilor. Obiectivul principal al agnosticului și francmasonului Kemal Atatürk era să se folosească de secularizarea „Hagiei Sofia” în implementarea reformelor sale de occidentalizare a Turciei.
Kemal Atatürk a decis închiderea medreselor islamice (medresa = școală religioasă organizată pe lângă moschee), învățământul devenind laic și public, transferat în grija statului. A interzis hijabul (vălul islamic care acoperă aproape toată fața unei femei musulmane), a desființat ordinele religioase islamice și a oferit femeilor dreptul la vot.
Într-un discurs adresat cetățenilor tinerei Republici Turce, Kemal Atatürk avertiza: „Dragi conaționali, trebuie să vă dați seama că Republica Turcă nu poate fi țara șeicilor sau a dervișilor. Dacă vrem să fim bărbați, atunci trebuie să îndeplinim dictatele civilizației. Ne tragem forța din civilizație, din școală, din știința modernă și suntem ghidați de toate acestea. Nu acceptăm altceva”.
Prin transformarea „Hagia Sofia” în muzeu, președintele Atatürk considera că oferă acces liber întregii lumi la acest edificiu istoric: „Hagia Sofia trebuie să fie un monument pentru toată civilizația”.
Reconsacrarea Moscheei „Ayasofya” complică situația politică internă a Turciei
Președintele Erdogan a renunțat la moștenirea lui Kemal Atatürk. În renașterea, relansarea vieții religioase musulmane în Turcia, Erdogan vede atât o armă politică împotriva adversarilor săi din interiorul și exteriorul țării, cât și o forță pentru reformarea statului turc într-o „cheie” imperială și deopotrivă islamică.
Fost primar al Istanbulului, fost prim-ministru și, în prezent, președintele Republicii Turcia, politicianul Recep Tayyip Erdoğan a urmărit cu tenacitate împlinirea marelui său țel religios și politic: transformarea „Hagia Sofia” în moschee.
La începutul anilor ’90 ai secolului trecut, Erdoğan afirma vehement că „Ayasofya trebuie să fie deschisă rugăciunilor musulmane”. În timpul exercitării funcției de prim-ministru, a lăsat impresia că va proteja statutul de muzeu al fostei bazilici creștine, dar se pare că această atitudine a fost doar o stratagemă în demersul lui Erdoğan de a obține pentru Turcia calitatea de țară membră a Uniunii Europene.
Pe măsură ce negocierile cu Uniunea Europeană s-au împotmolit, precum și pe fondul escaladării conflictelor militare de la granița Turciei cu Siria și Irak, președintele Erdoğan a început să apeleze tot mai des la discursul islamist și cu nuanțe imperiale.
Eșecul loviturii de stat din 2016 – organizată de o grupare secularistă și naționalistă a generalilor Armatei Turce, garantul tradițional al caracterului laic al statului turc – i-a permis lui Erdoğan să-și construiască un regim politic autoritarist, cu ajutorul căruia speră să redobândească pentru Turcia rolul de putere regională imperială, urmând moștenirea lăsată de Imperiul Otoman.
Totuși, este foarte probabil ca acțiunea politică și religioasă prin care reconsacră „Hagia Sofia” ca moschee a cultului musulman să complice mult situația regimului Erdoğan.
Deși tabăra seculariștilor naționaliști loiali moștenirii lui Kemal Atatürk este mult slăbită, după arestările masive pe care regimul Erdoğan le-a operat în rândul opozanților, începând cu 2016 (în prezent, în închisorile din Turcia sunt închiși aproximativ 50.000 de deținuți politici!), idealurile seculare și dorința de a trăi într-o Turcie modernă, europeană, sunt încă foarte puternice în rândul majorității cetățenilor turci.
Principalul instrument al regimului Erdoğan în acțiunea de islamizare a Turciei este Diyanet (Autoritatea pentru Afaceri Religioase), organism aflat în subordinea Președinției Turce (deci, sub controlul direct al lui Erdoğan), format din musulmani sunniți. Erdoğan operează periodic epurări în componența Diyanet-ului, înlăturând imami care sunt potrivnici regimului său politic.
Diyanet-ul administrează fonduri publice imense, din care asigură salariile pentru aproximativ 110.000 de membri ai personalului sunnit (de pe lângă moschei și din diferite alte organizații religioase musulmane), întreține cele 88.681 de moscheei de pe cuprinsul Turciei (în 2019) etc. Celelalte culte religioase din Turcia nu sunt finanțate de Diyanet.
Discursul islamist și imperialist al „sultanului” Erdoğan și apelul la instrumentele politice și administrative, ca Diyanet-ul, nu au reușit să favorizeze în rândul cetățenilor turci răspândirea unei viziuni islamiste despre stat și societate. Dimpotrivă, aderența lor la practica religioasă musulmană pare a fi în scădere.
Într-un studiu realizat în anul 2018, de KONDA Research and Consultancy Inc., având ca temă religiozitatea cetățenilor turci, se constată că, în ultimul deceniu, ponderea celor care se identifică a fi religioși a scăzut de la 55% la 51%, iar ponderea celor care se consideră a fi extrem de religioși a scăzut de la 13% la 10%. Totodată, procentul cetățenilor turci care respectă regula postului în Ramadan a scăzut de la 77% la 65%, iar procentul ateilor în Turcia a crescut la peste 3%.
Conform aceluiași studiu, nici tradițiile musulmane nu mai sunt foarte agreate de turci. Astfel, procentul turcilor care consideră că femeile trebuie obligate să obțină consimțământul soților lor pentru a lucra la un loc de muncă a scăzut, în deceniul 2008-2018, de la 69% la 55%, iar ponderea căsătoriilor aranjate între familiile viitorilor miri, conform cu normele religiei musulmane, a scăzut cu aproximativ 10%.
Rezultă că măsurile islamiste adoptate de Erdoğan nu dau rezultatele așteptate și, implicit, nu ajută la consolidarea regimului său autoritarist.
Totodată, în Turcia de astăzi se constată și existența unor tensiuni tot mai mari între turcii seculariști naționaliști și turcii islamiști fundamentaliști.
Pentru seculariștii naționaliști, secularizarea „Hagia Sofia”, prin transformarea în muzeu, reprezintă transformarea acesteia într-un puternic simbol al laicității Republicii Turce și o reafirmare a moștenirii politice și culturale lăsată de reformele inițiate de Atatürk.
Pe de altă parte, pentru islamiștii fundamentaliști, transformarea „Hagia Sofia” în Moscheea „Ayasofya” reprezintă expresia palpabilă a promisiunii că Islamul va triumfa definitiv asupra Creștinismului.
Erdoğan a căutat permanent să obțină sprijinul islamiștilor turci, dar s-a ferit, cel puțin până acum, să-i favorizeze fățiș, în detrimentul seculariștilor, încercând să ascundă politica guvernamentală de islamizare a Turciei sub masca unor necesare măsuri reparatorii față de comunitatea musulmană turcă. Reconsacrarea Moscheei „Ayasofya” deschide însă „cutia Pandorei” și în curând va determina cele două tabere – care au dovedit în ultimii ani că sunt incapabile să susțină un dialog civilizat și constructiv – să treacă la acțiuni mult mai energice, dacă nu chiar violente.
Reconsacrarea Moscheei „Ayasofya” poate să reprezinte atât începutul sfârșitului pentru democrație în Turcia, cât și o sămânță otrăvită din care poate să răsară un lung șir de conflicte sângeroase între seculariștii naționaliștii și islamiștii fundamentaliști turci, care ar arunca Turcia și toată regiunea în haos.
Reacții internaționale și câteva concluzii
Lumea liberă a reacționat la aflarea deciziei „sultanului” Erdoğan de a reconsacra Moscheea „Ayasofya”.
Oficialii UNESCO („Hagia Sofia” a fost sit al Patrimoniului Internațional UNESCO) și-au exprimat regretul că „decizia turcă nu a fost subiectul dialogului și al unei notificări prealabile”. Ei au invitat Guvernul turc să accepte urgent începerea unui dialog, „pentru a evita degradarea de la statutul de valoare universală a acestui patrimoniu excepțional”.
Statele Unite ale Americii au reacționat prin Departamentul de Stat, care, prin purtătorul de cuvânt Morgan Ortagus, a transims următorul mesaj: „Suntem dezamăgiți de decizia Guvernului Turciei de a schimba statutul «Hagiei Sofia». Înțelegem că Guvernul turc rămâne angajat să mențină accesul la «Hagia Sofia» pentru toți vizitatorii și așteptăm cu nerăbdare să auzim planurile sale de administrare a edificiului pentru a se asigura că acesta rămâne accesibil tuturor, fără nicio restricție”.
Coordonatorul politicii externe a Uniunii Europene, Josep Borrell, a declarat că „hotărârea Consiliului de Stat turc de a anula una dintre deciziile istorice adoptate de Turcia modernă și decizia președintelui Erdoğan de a plasa monumentul sub coordonarea Diyanet-ului sunt regretabile”.
Rusia, Grecia și Cipru au condamnat decizia lui Erdoğan, la fel ca și majoritatea Bisericilor Ortodoxe din lume, printre care și Biserica Ortodoxă Română.
Observăm că, deocamdată, reconsacrarea Moscheei „Ayasofya” a provocat doar o reacție diplomatică din partea țărilor creștine. Nici nu era de așteptat o altfel de reacție.
Lumea liberă – cu liderii săi principali SUA, UE și UK – se confruntă cu „revoluția” Antifa, care reevaluează trecutul într-o „cheie” ideologică, contestă prezentul democratic și capitalist, neagă valorile creștine și dorește să confecționeze un „viitor luminos” de inspirație neo-marxistă. Lumea liberă se dovedește a fi incapabilă să-și apere propria moștenire iudeo-creștină. Cum să crezi că ar mai avea puterea să salveze „Hagia Sofia” din mâinile dibace ale „sultanului” Erdoğan?
Rusia lui Putin – noul țar proaspăt consacrat de pseudo-reforma constituțională recent aprobată printr-un plebicist controlat de Guvernul rus –, cu a sa Moscovă „A Treia Romă”, nu dorește, cel puțin deocamdată, o tensionare suplimentară a relațiilor cu Turcia lui Erdoğan. Până la acest moment, președintele Putin s-a folosit de intermediari pentru a transmite Turciei că reconsacrarea Moscheei „Ayasofya” irită Moscova.
Astfel, Konstantin Kosacev, președintele Comitetului pentru Afaceri Externe al Consiliului Federației Ruse (Camera superioară a Parlamentului rus), a avertizat Turcia că „va fi văzută ca un violator al echilibrului religios în ochii întregii lumi” și că „este în pericol să piardă calitatea de jucător important în regiune”.
O a doua voce auzită dinspre Moscova, care condamnă decizia lui Erdoğan, este aceea a Bisericii Ortodoxe Ruse. Aceasta a transmis, prin Vladimir Legoida, șeful Serviciului de Presă al Patriarhiei Moscovei, următorul mesaj: „Este o adevărată rușine că îngrijorările Bisericii Ortodoxe Ruse și ale altor Biserici Ortodoxe nu au fost auzite. Această decizie, din păcate, nu are ca scop împăcarea diferențelor existente, ci dimpotrivă, va duce la divizări și mai mari”.
Reconsacrarea Moscheei „Ayasofya” este un act politic extrem de temerar. Nu este încă foarte clar dacă Erdoğan joacă „la cacealma” și dorește să se folosească de factorul religios pentru a obține un nou front de negociere cu Rusia, cu UE, cu SUA și eventual cu țările musulmane din Orient sau dacă chiar e convins că această decizie politico-religioasă îl va ajuta în consolidarea propriului regim și a influenței Turciei în regiune și în lumea musulmană.
Riscurile sunt mari, atât pentru Erdoğan, cât și pentru statele din regiune, și este destul de dificilă o estimare completă a consecințelor.
Două lucruri sunt însă foarte clare: democrația în Turcia este în pericol, iar Lumea liberă, îmbolnăvită de „Antifa” și paralizată de spaimele provocate de Covid-19, este incapabilă să o apere.
