Marți seară, la B1 TV, am formulat două întrebări în legătură cu legea decarbonizării (ce nume tâmpit!), votată de Parlament în forma PSD-AUR.
1. Are vreo legătură această lege cu criza energetică actuală, cu cotele apelor Dunării, cu producția de energie de mâine, de poimâine sau de peste două luni?
2. Care este costul acestei legi? Ca să știe iobagii.
La prima întrebare, răspunsul este NU. Amendamentele PSD-AUR nu au legătură cu criza energetică, nu duc la mărirea producției de energie mâine, poimâine sau peste două luni. La fel de multă energie pe bază de cărbune vom produce și cu legea asta, și fără ea.
La a doua întrebare, răspunsul este: costul se ridică probabil la sute de milioane de euro, unii zic că ar depăși un miliard. Este vorba despre faptul că legea încalcă PNRR, deci UE o să ne taie banii.
Și atunci, pentru ce s-a votat? Fiindcă niște speculanți vor să profite de nostalgiile comuniste ale unor români, vor să se bată cu cărămida în piept că salvează România, fără să salveze nimic (în afară de sinecurile unor nomenclaturiști care sunt șefi la termocentralele alea) și fără să suporte nicio responsabilitate – iobagii vor achita nota de plată.
Așa e la alba-neagra: speculantul câștigă, prostul plătește.
***
Și eu, și alți cetățeni suntem sătui de planificarea centrală socialistă a UE, de eșecurile politicii industriale, ale politicii energetice, ale politicii ecologice și ale altor politici. La nivelul UE, ca în Parlamentul României, diverși politicieni dictează pe banii altora. Au risipit banii precum Ceaușescu, decenii la rând, oferind subvenții peste subvenții și băgând interdicții peste interdicții, promovând mai întâi diesel-izarea, apoi motoarele mici turbo, apoi electricele, apoi închizând nuclearul și tot așa. Dar asta e istorie.
Pierderile și prostiile trecutului nu sunt un motiv să tragem picioare în gard. Este o idioțenie să tragi picioare în gard fiindcă te enervează o muscă sau fiindcă întârzie autobuzul. Nu rezolvi nimic, ba chiar te alegi cu o vânătaie sau chiar îți rupi piciorul.
În cazul de față, Parlamentul României trage picioare în gard, dar e vorba de picioarele românilor. Iobagii vor suporta nota de plată, nu parlamentarii. Până și speculanții de la alba-neagra sunt mai cinstiți, măcar acolo știi ce pierzi. Dar parlamentarii îți rup picioarele fără să-ți spună și fără să câștigi nimic.
Termocentralele pe bază de cărbune sunt istorie. Am băgat la subvenții în ele de ne-am uscat. UE ne-a dat bani să le înlocuim cu alte centrale. Politicienii noștri n-au fost în stare să construiască mai nimic, au păpat banii și au tras de timp ca fotbaliștii. Ei au devenit oligarhi, iar poporul este pus să plătească amenzile de la UE. Soluția nu este să tragem în continuare de timp (cum zice legea), ci să dăm bice pentru a termina ce trebuia să terminăm demult.
Poftim, centrala pe gaze de la Mintia, cea mai mare din UE, este gata și începe probele. Vom avea foarte curând producție nouă de energie.
Noi am ratat momentul, dar poate nepoții noștri vor trăi într-o țară unde nu li se va mai băga mâna în buzunar pentru a se da subvenții băieților din energie.
***
Parafrazându-l pe Javier Milei, președintele argentinei, parlamentarii sunt cei mai mari aliați ai iresponsabilității. Boloș a spus că pe Ciolacu îl durea în pix de deficitul bugetar. Iar pe mulți parlamentari se vede că-i doare tot acolo atunci când legiferează încălcări ale PNRR, ceea ce înseamnă creșterea deficitului bugetar, adică noi biruri pentru contribuabili – fără vreun efect pozitiv.
Ce vrea să facă Milei? Dacă statul are deficit – oricât de mic, nu peste 3%, 6% sau 9% din PIB –, atunci toți demnitarii să rămână cu deștu’-n gură, să nu mai primească salarii nici parlamentarii, nici miniștrii, nici secretarii de stat.
Ideea este că trebuie cumva să limităm această bătaie de joc, această iresponsabilă demagogie, această circotecă prin care politicienii se bat cu cărămida-n piept că dau, împart, salvează, fac fapte bune, fără să le spună românilor cât e nota de plată. Să plătească și ei, să vedem atunci, mai legiferează aberații? Mai vin cu proiecte fără să prezinte impactul bugetar?
