Insist, că sunt armân și ardelean încăpățânat, și nu mă intimidează urletele: mitul tocilarului malefic pesedisto-securist, criptolegionar MAGA, cu părul creț și suflet mai negru decât nelipsitul carnețel, nu prinde la mine.
Îl știu pe Nicușor de 30 de ani. Nu bine, nu am colaborat, nu am schimbat nicio vorbă în ultimul an. Dar îl știu de mult, de când era un simplu student și nu avea de ce să simuleze nimic față de un coleg. E sfios, dar dârz; introvertit, dar implicat public; hiperrațional, dar visător; făcut pentru viața contemplativă de matematician cu capul în nori, pe care însă a abandonat-o pentru cea activă. E, psihologic, o contradicție ambulantă. De aici se nasc destule probleme. E lent în decizii, gafeur, uneori prea întortocheat, slab comunicator. Dar geniu malefic – asta e greu de crezut.
Eu voi repeta până vă plictisiți: în 2025, soluția propusă României de PNL (Bolojan) + PSD (Grindeanu) + UDMR (Kelemen) era Crin Antonescu. Asta ofereau ei României: întoarcerea la 2012, când Crin ocupa abuziv Cotroceniul și se răstea la UE.
Nicușor a îndrăznit, a candidat, a câștigat. Singur împotriva tuturor. Ne-a scăpat de Crin și de Simion. L-a pus premier pe Bolojan. I-a băgat cu mâna lui în guvern, pe portofolii mai puternice decât avea forța să negocieze USR – al patrulea partid ca mărime – pe miniștrii asociați funcțiilor regaliene și prezidențiale Țoiu (ditamai MAE), Moșteanu/Miruță (ditamai Apărarea). Ăsta e maleficul pesedisto-securisto-aurist! Astea sunt fapte, nu interpretări.
Apoi filmul s-a rupt și greșelile s-au multiplicat. Am ajuns în impasul de azi.
Acum, președintele e învins. Bolojan a câștigat probabil meciul ăsta care nu trebuia să aibă loc. Ca imagine, a câștigat clar. O simt și eu aici, fiindcă îmi sar în cap mulți pentru că îndrăznesc să exprim niște nuanțe. Nuanțe, da? Cea mai subversivă chestie în lumea certitudinilor autogratificante.
Crin și Ponta și Antena 3 îl laudă pe Nicușor, electoratul său îl înjură. Când ajungi aici, îți pui întrebări.
Când ajungi să-l propui țării ca soluție pe precarul Veștea, îți pui întrebări.
Dar și Bolojan ni l-a propus pe Crin și l-am iertat. Hai, e 1 la 1 la prostii majore, ștergem cu buretele și o luăm de la zero. Ce ziceți de asta?
Am scris-o de zeci de ori, o mai scriu o dată: trebuie încetat acest război dement în tabăra noastră! Demonizarea lui Nicușor nu servește decât AUR și PSD. Pesedaurul nu va ezita să-l debarce pe Nicușor cum l-a debarcat pe Bolojan. Vor sprijini USR și PNL așa ceva? Nu cred. Atunci la ce servește demonizarea președintelui?
Din dorința de putere, PNL a legitimat PSD, oricât ar face acum pe arhanghelii purității. Sigur, i-am iertat, fiindcă timpurile s-au schimbat. Dar n-am uitat lunga lor abjecție, mizeria USL-istă, învârtelile. Ne e greu să acceptăm stâlpii USL-ismului și iohannismului ca salvatorii de azi.
Acum a greșit Nicușor, onorabilizând PSD. E o greșeală la fel de mare. Dacă securiștii i-au șoptit că nu mai are nevoie de electoratul lui, că-i rezolvă ei opoziția și realegerea după rețeta Dăncilă, rău a făcut că i-a ascultat.
Dar acum e cazul să înceteze animozitățile și persistența în eroare. Bolojan își va securiza duminică partidul, a reușit într-o lună să spele PNL de asocierea cu PSD, e liderul incontestabil al dreptei parlamentare. În tot răul, un bine.
Nicușor nu mai poate prelungi acest conflict dacă vrea să supraviețuiască politic. Dar nici Bolojan nu-și permite asta, dacă e om de stat, nu doar de partid.
PSD a dovedit că nu poate face majorități în Parlament. AUR a dovedit că e un pericol real. Nicușor a dovedit că nu-și poate impune voința împotriva electoratului său firesc și a partidelor care-l reprezintă în Parlament.
Nicușor și Bolojan trebuia să joace în echipă, să se susțină reciproc. Fiecare e vinovat că a spart tandemul. Insist: fiecare. Calculați voi procentele, ca să nu mă înjurați pe mine!
În politică treci peste multe. Vreau să văd că, de luni încolo, Nicușor și Bolojan vor ști să treacă peste aceste săptămâni urâte pentru cei care ne-am pus speranțele în ei.
Ambii au această datorie față de țară.
Stimate domnule Papahagi,
ca intelectual de traditie ma bucura faptul ca in final ati ajuns la aceiasi concluzie cu doamna Lasconi in privinta cunostiintei dumneavoastra comune:
„La Cotroceni nu ai nevoie de trigonometrie. La Cotroceni ai nevoie de demnitate, empatie, diplomație și de onestitatea clamată de dumneavoastră. Onoarea de a lucra pentru binele oamenilor nu înseamnă să te plimbi dintr-o țară în alta cu SPP-ul după tine și să te rupi de popor”.
„Onoarea se naște doar din integritate. Nu ai cum să lupți pentru ceva dacă nu iubești acel ceva. Nu ai cum să lupți pentru România dacă ea nu îți curge în vene. Măcar luați niște lecții de actorie ca să puteți duce la capăt acest mandat fără să ne trezim cu crize permanente”.
V-as fi sincer recunoscator pentru o sinteza a ceea ce inseamna in cazul unui lider existenta intinseca a inteligentei emotionale.
Cu stima,
Adrian, scoate capul din nisip si priveste lumea în perspectivã.
Episodul actual nu e despre o persoanã sau alta, ci despre un sistem ticãlosit care gangreneazã ce a mai rãmas din tara numitã România. Acest sistem securist trebuie sã servescã tara, nu sã se serveascã de ea si de noi toti ! Asta trebuie sã pricepem !