Companiile „private” din România care au contracte cu statul au o profitabilitate mai mare cu 40% decât cele care nu au așa ceva. O spune ANAF.
O asemenea știre nu trebuie citită într-o perspectivă de tipul: iată, intervenționismul etatist este benefic pentru sectorul privat! Nu este o știre pozitivă. Dimpotrivă.
O asemenea situație arată cât de importantă devine intervenția statului în succesul unei afaceri. Adică, dacă nu ai pe cineva care să-ți dea contracte, nu reziști. Politizarea mediului de afaceri este foarte periculoasă. Nu ai cum să concurezi cu așa ceva. O astfel de barieră devine complicată și decisivă, mai ales în criză. Statul și politicul îi vor salva doar pe cei care „merită”.
Această știre nu este despre dezvoltarea României. Mai ales că multe dintre aceste contracte cu statul sunt supra-evaluate, sunt pe deficit și datorie. Deficitul excesiv crește dobânda, duce la inflație. Adică, vânzări mai reduse, acces mai greu la capitalul pentru investiții și dezvoltare. Mai ales pentru cei care nu au contracte cu statul. Nu au subvenții, nu au ajutoare de stat, nu au facilități fiscale.
Reformarea României este esențială. Nu mai putem crește PIB-ul prin mecanisme care-i salvează și-i îmbogățesc doar pe unii mai „speciali”. De aceea creșterea PIB în România nu va duce la prea multă dezvoltare. Asta trebuie schimbat urgent!
***
E rău că scade PIB-ul?
Patru sunt cauzele majore ale situației economice de astăzi.
1. A scăzut consumul pe deficit și datorie, alimentat de bani „din elicopter” pe care nu-i aveam, pe care nu-i produceam, îi împrumutam la niște dobănzi sufocante. Ajustarea PIB are, din această perspectivă, o conotație pozitivă. O creștere artificială va fi curând înlocuită de una reală, sustenabilă, ajustată la potențialul real al economiei.
2. Inflația continuă să crească, să rămână sus. Asta face ca orice creștere nominală de PIB să ducă la o creștere reală mai mică. Fiecare 1% deficit bugetar duce la 0,3% inflație. De trei ori mai mult decât media UE. Deci, acel 8-9% deficit produce natural și direct cam 3% din inflația anuală (date trimestriale, trimestrul 1 din 2026 față de trimestrul 1 din 2025). Primul trimestru al acestui an este dătător de speranțe pe problema deficitului și, implicit, pe cea a inflației. Continând reducerea deficitului, suflul economiei se va relua natural și sănătos, și prin temperarea inflației.
3. Au crescut taxele, iar reformele au fost blocate aproape total. Astăzi, nu doar Guvernul a fost trimis la plimbare, ci și reformele. Cu perspective sumbre privind reluarea lor. Deci, tot la taxe mai mari vom ajunge. A fost o eroare creșterea taxelor, pro-ciclică, dar inevitabilă cu politicieni care au făcut zid în calea reformelor, cu o vehemență de nedescris. Economia scade și pentru că România nu se reformează. Este consecința directă a lipsei de reforme care ne obligă mereu la taxe tot mai mari și mai sufocante.
4. Europa, piața noastră principală și sponsorul nostru principal, nu o duce prea bine. Și asta se vede în comenzi, în cifra de afaceri, în salarii, în costuri. Avem o problemă mare, care se adaugă și complică și mai mult situația internă.
De aceea trebuie să fim mai atenți când ne uităm la PIB-ul ăsta! Așa cum creșterea lui nu înseamnă neapărat dezvoltare, nici scăderea lui nu este neapărat ceva negativ! Mai ales cand vorbim de ajustari după niște excese populiste.
NOMENKLATURA IS CARA AVERILE FACUTE PE FEUDA LOR, romania IN PUTREDUL OCCIDENT.
SUPUSII TREBUIE SA DUCA DE CAPASTRU CAII STAPANILOR.