Opriți radicalizarea! A voastrǎ, în primul rând!
În ultimele săptămâni, după căderea guvernului, România a intrat într-un război informațional pe mai multe fronturi. Unul – creat intern.
Se simte deja, la multe poziționări publice, polarizarea emoțională și pierderea încrederii într-un pol moderat.
Se simte epuizarea socială, după mai multe rânduri de alegeri în 2024, după anularea alegerilor prezidențiale, după campaniile intense de dezinformare și de propagandă.
Fragmentarea informațională devin tot mai vizibilă: fiecare dintre voi are nemulțumiri față de un anumit lider politic și atunci acceptă doar critici despre un alt lider, pe care-l consideră vinovat pentru criza asta politică.
Electoratul pro-european, cel care anul trecut se mobiliza, acum e spart în grupuri peste grupuri.
Criza politică majoră pe care o trăim acum în România a distrus consensul pe anumite teme și proiecte. Şi se va vedea tot mai mult în următoarea perioadă. Opoziția unitǎ față de extremism, corupție, rețele anti-europene, sisteme vechi se luptă acum pentru a decide care lider politic este mai reformist, mai trădător sau mai slab.
E normal ca în momentele de criză oamenii să fie mai emoționali, chiar mai agresivi și atrași de procesul de găsire a unor vinovați la fiecare pas. Așa se întâmplă! Mai ales cǎ avem o societate care a acumulat în ultimii ani multă frustrare socială, neîncredere și anxietate economică.
Suntem toți obosiți după 6 ani în care am avut pandemie, război, crize de tot felul, lupte politice la limitǎ.
Dar deja văd postări a căror concluzie e doar “ori cu noi, ori împotriva noastră” de la oameni care acum un an colaborau în aceeași echipă, care împărțeau aceleași idei și obiective.
Din păcate, rețelele sociale asta promovează. Ele nu sunt construite pentru echilibru, ci pentru radicalizare. Discursul echilibrat este iarăși considerat slab, pentru cǎ nu ține partea unuia sau a altuia, pentru cǎ nu face propagandă pentru o tabără sau alta, în acestă criza politică pe care o traversăm.
Dar cel mai grav este cǎ azi nu se mai înțelege direcția. Și se simte asta la fiecare eveniment mai important. Acel sens colectiv care a existat la alegerile prezidențiale de anul trecut a dispărut, sub lupta pentru adevărul fiecăruia.
Și am ajuns aici din mai multe greșeli ale celor pe care azi îi considerați ba eroi, ba vinovați.
Nicușor Dan – comunicare slabă și prea puțină. A avut un discurs de trei minute înainte de votul pentru moțiune, încă trei minute după vot și două minute în mesajul de Ziua Europei – alocate crizei politice. Ca președinte nu poți comunica așa, nu poți încheia cu apel la calm și pozând în guru care le va rezolva prin mediere, când nu ai instrumentele pentru a schimba deciziile interne ale partidelor. Nu poți comunica evaziv și puțin. Unii consilieri de la Cotroceni, precum domnul Lǎzurca, mai mult încurcă și creează confuzie prin ieșirile publice.
Ilie Bolojan – a greșit când nu a comunicat greșelile și impunerile PSD în toate aceste luni de guvernare, dar și când a cedat, pentru a păstra coaliția, acceptând mǎsuri care au lovit educația, cultura, persoanele care au cea mai mare nevoie de sprijin social.
Fix aceste greșeli sunt acum exploatate la maximum de propaganda PSD–AUR.
Dar dacă tabăra pro-europeană nu înțelege cǎ așteptările sunt mari, cǎ electoratul așteaptă reforme, schimbări rapide în modul de guvernare, eliminarea rețelelor vechi abonate la banul public, un stat eficient și ancorat în problemele societății, atunci în 2028 concluzia multora va fi iar “toți sunt la fel” sau “există o singură alternativă”. Știți voi care!
Dezamăgirea naște radicalism. Și se vede deja și în tabăra pro-europeană.
A lupta unii cu alții, doar pentru a-l sprijini aici pe unul sau pe altul, fără a accepta greșelile fiecăruia și fără a accepta și critica, ne va duce către acel punct fără întoarcere.
Luați o pauză de la rețele pentru câteva zile! Și de la știri! Poate așa se acceptă mai ușor critica fără demonizare și dezacordul fără ură.
Presa? Se pare cǎ, pentru trafic, o parte a presei se hrănește din acest condflict permanent, din isterie și personalizare excesivă.
Dar nu există soluții simple și nici vinovați absoluți sau idoli perfecți. Asta – doar în filme.
E nevoie de comunicare din partea liderilor. De mult mai multă comunicare. Dar nu de una de partid, ci de una despre probleme și soluții. Și o revenire la momentul mai 2025.
Literar analizat dezastrul, se vede și paradoxul român că elitele noastre au reușit să piardă și Diaspora, și Strada, dar nu-și pun problema dacă n-au exagerat cumva luând la mișto în ultimele decenii istoria și personalitățile. De la 27 aprilie încoace, Nicușor Dan e mai criticat, ba chiar pamfletat, decât Simion și Grindeanu, iar o suspendare-demitere se poate instrumenta mult mai ușor cu legile de azi decât în cazul Băsescu!