Stilul în care Rusia și Ucraina desfășoară ofensivele din Bahmut și, respectiv, Kreminna relevă marile diferențe culturale și de gândire strategică dintre cele două țări, scrie generalul australian Mick Ryan într-o amplă analiză apreciată de colegi de-ai săi, ofițeri și experți militari din diferite țări.
În aparență, cele două operațiuni ofensive – Rusia în zona Bahmut – Soledar, Ucraina în zona Kreminna – Svatove – seamănă. Ambele au loc iarna, implică lupte crâncene, război de tranșee și lupte de stradă, dueluri de artilerie și confruntări corp la corp ori de la foarte mică distanță cu infanterie și tancuri.
În spatele acestor asemănări, deosebirile sunt mult mai mari și de substanță.
Rusia vizează în zona Bahmut obiective cu importanță mică la nivel strategic și mare la nivel propagandistic. Putin are nevoie de o victorie pentru a se prezenta cu ceva în fața poporului său înaintea aniversării unui an de la declanșarea invaziei.
Pentru atingerea acestei ținte, rușii au făcut sacrificii umane uriașe.
Acest lucru e pricinuit și de graba lui Putin de a-și asigura „ceva“, un obiectiv pe care să-l poată declara atins.
Ucraina vizează în zona Kreminna obiective strategice de o mare importanță. O victorie aici ar însemna retezarea căilor de aprovizionare rusești, pierderea probabilă a Luganskului și afectarea frontului din nordul Donețkului. Mergând mai departe, dacă trupele Kievului câștigă aici, e probabil ca rușii să fie siliți să folosească trupele strânse acum pentru ofensiva din primăvară ca să acopere o nouă linie a frontului.
Zelenski nu se grăbește. El nu-și presează comandantul armatei să obțină cât mai rapid victorii, ceea ce permite elaborarea unor planuri militare fără interferențe politice.
Referindu-se de gândirea operațională, generalul Mick Ryan observă că rușii au ales să atace tocmai cea mai întărită zonă a frontului ucrainean, sfidând manualele de specialitate. Ucrainenii, din contră, încearcă să exploateze urmarea unui alt succes, repurtat astă-toamnă, legat de ofensiva din Harkov.
Over the northern hemisphere winter, eastern Ukraine has been the scene of bitter and intense combat. The offensives around #Bakhmut & #Kreminna highlight the different strategic & cultural approaches that Ukraine and Russia have applied in this war. 1/23 🧵🇺🇦 pic.twitter.com/g3tFgRH9au
— Mick Ryan, AM (@WarintheFuture) January 18, 2023
Faptul că la ruși există două forțe concurente, mercenarii Wagner și armata regulată care-și dispută întâietatea și meritele în îndeplinirea misiunilor, contrastează cu situația de la ucraineni, unde există o singură forță militară condusă de un comandament unic.
Și vechea teorie a voinței națiunii de a lupta este ilustrată aici. La ruși, o mare parte dintre trupe sunt alcătuite din deținuți cărora li s-a promis absolvirea de pedeapsă dacă luptă. La ucraineni, trupele sunt alcătuite în mare parte de voluntari care știu de ce au venit și pentru ce luptă.
Mai jos, ampla analiză a generalului Mick Ryan.
„Putin are nevoie de ceva înainte de aniversarea de un an de la invazia sa în Ucraina pe care să îl poată prezenta poporului rus ca fiind demn de costurile sale. Zelenski nu este disperat după o victorie cu orice preț. El poate fi mai răbdător“
„În timpul iernii din emisfera nordică, estul Ucrainei a fost scena unor lupte aprige și intense. Ofensivele din jurul Bahmut & Kreminna evidențiază abordările strategice și culturale diferite pe care Ucraina și Rusia le-au aplicat în acest război.
Ambele ofensive au prezentat un război de tranșee și urban, dueluri de artilerie, confruntări cu rază foarte scurtă de acțiune între infanterie și tancuri, precum și lovituri cu rază lungă de acțiune asupra locațiilor de aprovizionare și a cartierelor generale.
Există însă diferențe.
Una dintre diferențele-cheie este o asimetrie între gândirea operațională rusă și cea ucraineană. Pentru această ofensivă rusă, s-a pus accentul pe securizarea unor orașe precum Bahmut & Soledar, care au o utilitate strategică limitată.
În principal, pierderile masive suferite de ruși pentru aceste orașe nu sunt justificate de câștigurile minore pe care le prezintă.
Lupta din nord dusă de ucraineni este cu totul diferită. Regiunea Kreminna-Svatove-Starbil’s’k este importantă pentru nodurile sale de transport. Dacă Rusia pierde aceste orașe, își pierde rutele cheie de aprovizionare către Lugansk și multe dintre rutele nordice către Donețk.
Rezultatul final al succesului ucrainean în această privință ar putea să-i vadă recucerindu-și oblastul Lugansk și compromițând schema de apărare rusă în nordul Donetsk. Acest lucru ar însemna că rușii ar putea fi nevoiți să redistribuie forțele destinate ofensivei din 2023 pentru a apăra regiunea.
Legat de această gândire operațională diferită este faptul că rușii au ales să atace o zonă în care ucrainenii sunt cei mai puternici. Donbassul este locul unde Ucraina a avut la dispoziție opt ani pentru a pregăti linii defensive multiple și de întărire.
Atacarea zonelor în care inamicul este cel mai puternic și cel mai bine pregătit nu este, în general, recomandată în război.
Ucrainenii, pe de altă parte, au efectuat un avans rapid prin Harkov și în Lugansk la sfârșitul anului 2022, deoarece au identificat o zonă în care Rusia era slabă. Apoi s-au poziționat pentru operațiunile actuale, mai metodice.
O altă diferență importantă evidențiată de aceste două ofensive este reprezentată de tipurile de forțe utilizate. Pentru Ucraina, este vorba de o operațiune condusă de militari profesioniști și teritoriali și supravegheată de un comandament unificat.
Rușii au adoptat o abordare diferită.
Bătăliile din jurul Bahmut, Soledar și din zonele înconjurătoare sunt purtate de un amestec de forțe concurente ale armatei ruse și de mercenari. Acest lucru este exemplificat de revendicările Wagner de victorie în Soledar și de văicărelile lor cu privire la faptul că Rusia nu a recunoscut-o.
De asemenea, acest lucru spune multe despre abordarea celor două națiuni în acest război. În ceea ce privește Ucraina, armata sa este întărită de un flux constant de voluntari care își înțeleg scopul și care au demonstrat timp de aproape unsprezece luni disponibilitatea de a se sacrifica pentru apărarea națiunii lor.
Rusia, pe de altă parte, a fost nevoită să recurgă la folosirea mercenarilor – mulți dintre ei deținuți grațiați, «încurajați» de oamenii din spatele lor cu mitraliere – pentru cea mai importantă campanie a sa în Ucraina.
Teoreticianul prusac Carl von Clausewitz a scris pe larg pe tema «voinței» în conflict. Aceste abordări diferite față de oamenii lor evidențiază o asimetrie în ceea ce privește motivația și voința națională în acest război.
În cele din urmă, aceste două ofensive sunt semnificative pentru mentalitățile liderilor politici din Rusia & Ucraina. Putin este disperat după o victorie de orice fel. Armata sa nu a fost capabilă să atingă obiectivele politice ale lui Putin – securizarea celor cinci regiuni anexate în 2022.
Prin urmare, Putin are nevoie de ceva înainte de aniversarea de un an de la invazia sa în Ucraina pe care să îl poată prezenta poporului rus ca fiind demn de costurile sale. Soledar și Bahmut se potrivesc acestui obiectiv.
Zelenski are o provocare diferită. Forțele sale au încheiat anul 2022 în ascensiune. Obținuseră victorii semnificative pe câmpul de luptă împotriva rușilor la Herson și Harkov. Ajungând în 2023, ele au impulsul și moralul care vor sta la baza ofensivei din acest an.
Zelenski nu este disperat după o victorie cu orice preț. El poate fi mai răbdător și îi dă comandantului său șef timpul necesar pentru a planifica cu atenție strategia militară din 2023. Acestea fiind spuse, el are încă nevoie de multe alte victorii pe câmpul de luptă – și de sprijin occidental – pentru a recuceri multe regiuni din Ucraina.
Abordările acestor bătălii din Donbass demonstrează culturile și valorile naționale și militare diferite ale celor doi beligeranți din acest război.
Și, deși ambele bătălii pot fi importante pentru fiecare parte în prezent, ele ar putea păli și deveni nesemnificative având în vedere ofensivele care vor fi lansate în 2023.
Și tocmai aici se află pericolul. Niciuna dintre părți nu își poate permite să se angajeze prea mult în aceste bătălii. Ele trebuie să își aloce resursele pentru campaniile militare din est și din sud în 2023. Urmează multe luni sângeroase și costisitoare.“
