Preotul Calistrat Chifan, de la Mănăstirea Vlădiceni din Iași, cunoscut pentru pozițiile sale ultraconservatoare și violența față de enoriașe, a povestit în emisiunea BZI Live că el percepe, la cununiile pe care le oficiază, birul medieval numit dijmă sau zeciuială. Calistrat Chifan a relatat, într-un limbaj agresiv, cum i-a spus unui naș să-i pună în plic sau în cont 10% din valoarea cheltuielilor la nunta respectivă, pe care tot preotul o evaluase ochiometric la 20.000 de euro. Preotul a invocat Scriptura și a argumentat astfel: „L-ați luat pe Dumnezeu de prost?”.
Retorica lui Calistrat a fost revoltătoare atât în formă, cât și în conținut. El a relatat discuția pe care a avut-o cu nașul la o cununie. Când a fost întrebat cam cât ar trebui să cotizeze tinerii căsătoriți, preotul a început să le facă socoteala la cheltuieli – cât au dat pe rochia miresei, muzică, restaurant, flori etc –, a evaluat la circa 20.000 de euro totul și a cerut 10% din această sumă.
Când nașul, siderat, l-a întrebat dacă se aude ce vorbește, preotul Calistrat i-a răspuns agresiv că-l ia pe Dumnezeu de prost și că-l crede ultimul fraier!
Relatarea stupefiantă a preotului Calistrat Chifan
„Mă-ntreabă nașul: «Părinte, la o cununie de genul ăsta cam cât se dă?».
Zic: «Hai să luăm logic, că eu sunt greu de cap! Ai citit în Scriptură ce înseamnă zeciuiala? Că 10% din ce câștigi trebuie să dai la biserică? Ei, acuma, mă ascultă: cât a costat rochia miresei? 2.000 – 3.000 euro, da? Cât înseamnă? 150 de milioane… Cât a costa muzica? 100 de milioane… Cât a costat fotografia? 50 de milioane… Cât a costat coregrafia? 100 de milioane… Cât a costat tot aici, ce aveți voi, șampanii, mese, povești? Zic, cel puțin 20.000 de euro i-ați tocat. Înmulțește 10% și trece-mi în cont sau pune-mi în plic!».
«Părinte, dumneata te auzi ce vorbești?»
«Păi, eu zic, eu nu înțeleg un lucru: l-ați luat pe Dumnezeu de prost? El e ultimul fraier la care ați venit să vă dea harul, după ce voi ați cheltuit pe atâtea lucruri, care de-a doua zi nu mai sunt valabile? Rochia o arunci, mâncarea ai mâncat-o, banii i-ai cheltuit, restaurantul l-ai părăsit, florile s-au veștejit, sticlele goale le-ai aruncat și toată povestea s-a terminat. Dar cununia de la Dumnezeu rămâne! Aia e cea mai importantă»”.
Baconschi: „Nu, părinte, nu Dumnezeu e prost!”
Teologul Teodor Baconschi a comentat dur pe Facebook: „Călugărul acela, Calistrat – care lua la pumni enoriașele prin curtea sfântului lăcaș – a declarat recent că românii ar trebui să doneze Bisericii 10% din ce câștigă la nunți. Asta mai treacă meargă: zeciuiala e un obicei vechi-testamentar reluat în unele culte protestante, pentru susținerea «templului». M-a înlemnit însă de admirație intelectuală argumentul «teologic» fabricat de preacuviosul pugilist: «Credeți că Dumnezeu e prost?». Nu, părinte, nu Dumnezeu e prost!”.
Purtătorul de cuvânt al BOR, teologul Vasile Bănescu, a comentat la postarea lui Baconschi: „«Teologia» financiară vs teologia trinitară”.
Dat în vileag, preotul Calistrat Chifan a dat un drept la replică mincinos și agresiv, în care a pretins că afirmațiile i-ar fi fost trunchiate și că nu e adevărat c-a zis ce-a zis. În final, s-a apucat să-i reproșeze lui Baconschi că nu i-a auzit gura în timpul Referendumului pentru familie organizat de Dragnea și Coaliția pentru Familie.
Ce derbedeu cu apucaturi de interlop. Banul e Ochiul Dracului mai nemernicule. Nu te mai saturi hulpavule. Prosti cei care apeleaza la tine diavole.
Gresesti total. Si eu gandeam cam la fel, considerand corecte concluziile aparute in presa, verdictul dat de Baconschi. Pana cand, acum cateva minute, cand am terminat de vazut inregistrarea convorbirii acestui preot cu ziarista. Cred ca ar trebui sa-l auzi.
De foarte multe ori, mai mereu, am preluat pe nemestecate (pe incredere)
o multime de informatii din presa, mai ales cand aveau girul unor personalitati de incredere. Abia acum ma intreb de cate ori am gresit.
Articolul este tendentios. Am ascultat si vizionat clipul si altul e adevarul. Putina rusine?
Părințele, ce-ar fi să faci tu o mică vizită pe la.. echipa adversă? Și să rămâi acolo? Ce zici?
Am ascultat inregistrarea discutiei preotului Calistrat cu ziarista. Concluzia mea este cu totul alta decat cea cu care as fi ramas daca ma limitam doar la a citi articolul sau a lua de bun ce spune Baconschi.
Este clar ca e un preot atipic, ca gandeste mai liber si se exprima mai mult si mai sincer decat ii permite profesia. Dar, GANDESTE! Se EXPRIMA!
Ca preot, cred ca a incalcat regulile cam ipocrite ale bisericii. Dar ca om, este foarte in regula: gandeste corect si se exprima cinstit. Si e o mai mare penurie de oameni care gandesc si spun ce gandesc!
Nu a fost corect inteles si mediatizat. Pledoaria lui nu exprima lacomie, nu este pentru mai multi bani pentru servicii religioase. Plata bisericii a fost doar un pretext pentru a critica exagerarile, fastul, circaria pe care, pentru a fi in ton cu moda, o practica cei care sunt sau vor sa para bogati. El critica risipa, desertaciunea si, implicit, indepartarea momentului casatoriei de ceeace ar trebui sa fie.
Daca ar fi fost stimulat, probabil ar fi depasit aria nuntilor si ar fi vorbit despre societatea romaneasca in care s-a cam pierdut bunul simt.
Desi nu uit impresia urata din intamplarile mai vechi, relatate de presa, tot ce am auzit in acel fragment de interviu, cuvintele pe care le-a spus, ce se citea din voce si din expresia fetei, nu justifica nici pe departe interpretarile presei sau ale celor care le-au preluat.
Si, imi pun intrebarea: de care ori am mai fost in eroare, preluand interpretari?
Corect, @vall! Daca o spuneam eu eram deja injurat de badarani-birjari-blegi-boschetari-bubuie (de prosti)… ce mai incepe cu b? Parca si porecla!
Două strîmbe nu fac o dreaptă. Risipa din trufie făcută la acea nuntă (nu tocmai singulară) merită evidențiată și pusă în contextul celorlalte eforturi ale celor implicați. Problema este criteriul de comparație. Pentru că zeciuiala pentru Biserică nu este pentru biserică, preot sau enoriaș. A extinde risipa și la plata preoților, ca banii lipiți pe frunte lăutarilor, nu este o salvare, ci este un fel de a propune indulgențe, de a pretinde mită în numele unui Dumnezeu care „nu este prost”.
Evident, nu aceasta a fost intenția părintelui și evident că este prea multă ipocrizie în înfierarea sa cu mînie proletară, de parcă mulți s-ar simți cu musca pe căciula conștiinței și convingerilor lor. Dar abordarea sa, așa cum a fost povestită și în modul în care a fost povestită, este posibilă doar cu confuzia dintre locașul de cult și Biserică, dintre preot și comunitatea creștinilor este fie deliberată, fie prea adînc înrădăcinată. Credința poate cuprinde, dar nu se limitează la cîntări în biserică iar puterea lui Dumnezeu nu acționează doar prin cler. A susține altfel pentru mine nu înseamnă decît să înlocuim un tip de trufie cu altul.