Muți militari ai Kremlinului au ajuns să nu mai creadă o iotă în ceea ce le îndrugă propriii preoți din armata KGB-istului Kirill, pe numele său real Vladimir Gundiaev, patriarhul Bisericii Ortodoxe Ruse. Unul dintre prelați, protopopul Serghei, care slujește la Mitropolia districtului Ufimsk din Republica Bașchiria, s-a plâns de umilințele îndurate în „operațiunea militră specială” din Ucraina.
Susținător al regimului terorist de la Moscova, părintele Serghei a mers ca voluntar în prima linie a frontului, pentru a-i încuraja – prin rugăciuni și predici – pe „denazificatori”. Dar, surpriză, comandantul Sandîbek Kadîrbekovici Amatov, din acea zonă de conflict armat, situată în localitatea Belogorivka din autoproclamata Republică Populară Lugansk, i-a spus că „n-are nevoie de popi, ci de pușcași”.
Astfel, luat ca din oală, protopopul Serghei s-a trezit cu o mitralieră în mână și un loc într-un tranșeu. „Cazacul ereditar”, așa cum se definește într-o filmare postată pe contul de Twitter al blogger-ului militar Necro Mancer, s-a îmbolnăvit brusc. Speriat de noua postură, cu sutana lipsă, acesta a făcut deodată febră mare (39 de grade Celsius) pe câmpul de bătălie.
Când starea păstorului putinist s-a degradat vizibil, șeful său pe cale ierarhică din armată i-a oferit o permisie pentru a se trata la un spital din apropiere. S-a internat acolo preț de 7 zile, apoi, în loc să revină acasă, a fost obligat să se întoarcă pe teritoriul „operațiunii speciale”, unde a primit noi atribuții militare.
„Comandantul mi-a spus că n-are nevoie de preoți, ci de pușcași. Mi-au dat un automat și m-au plantat într-un tranșeu. Am avut temperatură 39”
În cele din urmă, unealta lui Kirill a reușit să scape din Donbass. A dat bir cu fugiții, a ajuns acasă, s-a internat într-un spital pentru noi tratamente și a început să-și bârfească „frații” care luptă împotriva „neonaziștilor”. El povestește cu calm ceea ce i s-a întâmplat în Ucraina, precizând că se trage dintr-o familie de militari.
Spovedania protopopului Serghei
„Dragi frați și surori, sunt protopopul Serghei. Slujesc în prezent la Mitropolia din Ufimsk. Cu binecuvântarea arhiereului Spiridon, am fost detașat în zona operațiunii militare speciale din Republica Populară Lugansk. Direcția noastră a fost Belogorivka. Am cerut să intru în «Bars 6», pentru că sunt un cazac ereditar: străbunicul a fost comandant militar, toți suntem cazaci din naștere. Visul mi s-a îndeplinit. Am ajuns acolo. M-am întâlnit cu comandantul nostru, care era Amatov Sandîbek Kadîrbekovici. Mi-a spus că n-are nevoie de preoți, ci de pușcași. Mi-au dat un automat și m-au plantat într-un tranșeu. Am avut temperatură 39. Am petrecut trei zile în tranșee. Nu m-am mai putut deplasa. Picioarele nu m-au mai ascultat. M-au dus la spital. M-au tratat șapte zile. Dar eu nu m-am vindecat încă. Am traheo-bronșită, mi-a afectat și inima. Apoi iar m-au dus în tranșee. Am plecat acasă să mă tratez, întrucât conducerea mi-a atribuit alte sarcini militare, de parcă le-aș fi blestemat mamele, aș fi fost inamicul lor…”