Marea întrebare pe care și-a ridică analiștii și comentatorii de politică externă, după ce Kremlinul a ordonat joi retragerea trupelor rusești de la granița cu Ucraina, este ce a câștigat Vladimir Putin din această criză fără precedent în ultimul deceniu.
După săptămâni foarte tensionate, în care Rusia a adunat progresiv până la 150.000 de soldați la granițele Ucrainei, ministrul Apărării, Serghei Șoigu, a emis joi un comunicat în care proclamă: “Trupele şi-au demonstrat capacitatea de a asigura o apărare credibilă pentru ţară. De aceea am decis să încheiem activităţile de inspectare în districtele militare de sud şi de vest“. Vestea, transmisă de Reuters și AFP, a făcut înconjurul lumii, făcând multă lume să răsufle ușurată, pentru că pericolul unei invazii a Ucrainei și al escaladării unui conflict violent cu Occidentul fusese foarte mare.
Putin a reușit, în ultimul deceniu, să scape de criza externă prin operațiuni militare prezentate ca fiind de succes. De această dată, pare să fi ieșit cu mâna goală din criza ucraineană
E foarte probabil ca Moscova să fi testat hotărârea Occidentului de a apăra Ucraina. Uniunea Europeană a jucat din nou un rol secundar, fiind ștearsă și mai degrabă fără reacție. În schimb, SUA a transmis un mesaj foarte puternic, avertizând că nu va ezita să trimită armament greu Ucrainei, dacă aceasta va fi invadată. Reacția americanilor, estimează experții străini, a contribuit la pasul înapoi făcut de ruși.
Până acum, Putin a folosit conflictele militare pentru a rezolva temporar crizele interne, remarcă analiștii. Așa a procedat în Cecenia, în Crimeea, în Ucraina de Est, în Siria, de fiecare dată reușind să abată atenția de la problemele pe care le are în interiorul Rusiei.
De data aceasta, însă, se ridică întrebarea dacă și ce a câștigat dictatorul de la Moscova cu criza ucraineană. Retragerea armatelor ruse de la granițele Ucrainei, fără ca Putin să fi primit ceva concret la schimb din partea Occidentului, pare un eșec.
Reacția fermă a SUA și protestele Uniunii Europene, folosite pentru a arăta poporului rus că toată lumea e împotriva sa
Totuși, remarcă specialiștii, e posibil ca liderul de la Moscova să fi câștigat ceva: argumente pentru a înfunda propriul popor și mai tare în teoria conspirației potrivit căreia toată planeta complotează împotriva Rusiei.
Discursul acesta, folosit de toți dictatorii lumii pentru a-și convinge compatrioții să-i urmeze și pentru a justifica politicile interne, este instrumentat de 20 de ani de Putin. Rușii sunt bombardați cu o propagandă asiduă și profesionistă prin care li se induce ideea că SUA, Uniunea Europeană și, în general, toți vecinii le vor răul, că sunt singuri împotriva tuturor, iar sentimentul generat este acela de permanent asediu. În astfel de circumstanțe, bineînțeles, soluția este strângerea rândurilor în jurul liderului, care este îndreptățit să ia măsuri excepționale, dat fiind că și vremurile sunt excepționale.
Această narațiune a fost validată de discursul anual despre starea națiunii ținut de Putin miercuri. Acesta a vorbit despre linii roșii pe care Occidentul n-ar trebui să le treacă, avertizând că Rusia va răspunde „asimetric, rapid şi dur”. Din nou, a apărut elementul autovictimizării: Occidentul și-a făcut un obicei din a hărțui Rusia, deși această țară este reținută și cumpătată, a spus Putin. „Rusia are destulă răbdare, responsabilitate şi bun simţ. (…) Sper că nimănui nu-i va veni ideea de a trece linia roşie cu Rusia. Dar noi vom stabili singuri pe unde trece aceasta.”
Fluturarea amenințării cu invazia Ucrainei vine într-un moment în care Putin este la cel mai scăzut nivel al popularității sale, iar Rusia, rămasă în urmă tehnologic față de Occident, se confruntă cu o gravă criză politică, economică și demografică
Pentru cine știe puțină istorie, discursul lui Putin seamănă mult cu cel al lui Stalin și, ulterior, al regimurilor sovietice de după Al Doilea Război Mondial. În timp ce URSS se înarma până în dinți, semna tratate cu Germania nazistă, invada și anexa statele vecine, finanțând mișcări anarhiste și comuniste din Occident, discursul diplomației de la Moscova era că nu se dorește decât pace.
”Ne comportăm în ansamblu cu reţinere şi într-o manieră modestă, adeseori fără să răspundem acţiunilor neprietenoase sau chiar unor grosolănii flagrante”, a afirmat Putin miercuri, în discursul său anual către Adunarea Federală a Rusiei, în timp ce la granița Ucrainei se concentrau aproape 150.000 de militari și cantități uriașe de tehnică de luptă.
Criza ucraineană, venită într-un moment în care Putin este la cel mai scăzut nivel al popularității sale de când a venit la putere, iar rușii privesc cu atenție la ce i se întâmplă opozantului Navalnîi în închisoarea unde a fost aruncat de autorități, are acest rol de a abate atenția de la situația reală.
Rusia a rămas în urmă tehnologic față de Occident, se confruntă cu o gravă criză demografică, este izolată diplomatic pe plan extern și supusă embargoului internațional după invazia Crimeei și agresiunile din Ucraina. Nivelul de trai a scăzut, economia stagnează, criza Covid este în plină desfășurare, iar soluția găsită de Putin a fost similară cu cele folosite, de fiecare dată, de liderii ruși în astfel de situații. Dar acesta e un joc foarte periculos, pentru că eventuala înfrângere poate să accelereze criza internă, în loc s-o domolească.
Crizele militare, soluția tradițională a conducătorilor de la Kremlin pentru a rezolva problemele interne
În 1904, regimul țarist a gândit conflictul cu Japonia ca o soluție pentru a liniști nemulțumirile interne. Victoria cu japonezii era considerată sigură. Însă Rusia a fost învinsă și în 1905 a început prima revoluție.
În 1914, Țarul Nicolae al II-lea și anturajul său au văzut în Primul Război Mondial o oportunitate de a scăpa de presiunea internă ajunsă la cote maxime și care amenința să explodeze într-o nouă revoluție. Calculele au fost eronate, până la urmă, pentru că războiul s-a prelungit mai mult decât se aștepta toată lumea, Rusia a suferit pierderi uriașe, iar înfrângerile au dus în 1917 la răsturnarea țarului.
Și regimul sovietic a încercat să abată atenția de la criza profundă economică și de la pierderea competiției tehnologice cu occidentul prin invadarea Afganistanului. Soluția s-a dovedit o fundătură și n-a făcut decât să grăbească sfârșitul URSS.
Aceste precedent enu-l împiedică pe Putin să folosească și el crizele militare. Este un joc periculos, din care regimul său poate câștiga pe termen scurt, dar problemele de fond nu sunt rezolvate cu încordări ale mușchilor, parade militare, trupe trimise în Siria și Libia sau anexări ale unor teritorii aparținându-le statelor vecine.
Rămâne cum am stabilit, bolșevicii traiesc pe altă planetă și cam cu 100 de ani în urma omenirii. Sper că nu credeți că bolșevicul Putin chiar va face ceea ce spune.
Să fie, oareee…, din cauza faptului că laaa… „CASA-ALBĂ” (aia din… Washington D.C.!) NU mai locuiește… PRIETENUL-lui-PUTIN????????!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!
Șiii… NICI PREDECESORUL ACELUIA, în timpul mandatelor (două la număr!) căruia Rusia-PUTINISTĂ a ocupat, practic, Donbass-ul și a anexat Peninsula-Crimeea!!!!!