Liban este într-o situație disperată și ar putea să dispară de pe harta lumii, dacă nu se stopează rapid criza politică, economică și sanitară, a avertizat Jean-Yves Le Drian, ministrul de Externe al Franței. Țara este în colaps, și soluțiile de a o salva se împuținează cu fiecare zi care trece.
Statul din Orienul Mijlociu ar putea să se dezintegreze, dar există și o inițiativă cetățenească, a locuitorilor, care solicită Franței să preia administrarea acestui teritoriu la 74 de ani după ce tot libanezii obținuseră independența față de fosta putere colonială.
„Astăzi, riscul este dispariţia Libanului, aşa că trebuie luate aceste măsuri. Preşedintele (n.r. – Emmanuel Macron, șeful statului francez) a spus-o când s-a aflat în Liban, în 6 august, şi o va spune din nou când va fi la Beirut marţi”, a declarat ministrul Le Drian la postul de radio RTL, preluat de Agerpres.
Situația este critică în Liban, care acum poate fi numit stat eșuat. Șeful diplomației franceze spune că reformele nu pot fi făcute de clasa politică libaneză, care e total decredibilizată și contestată vehement de locuitorii țării.
„Fiecare ştie ce trebuie să facă, dar nu mai există guvern în acest moment în Liban”, a adăugat ministrul de Externe francez. Premierul libanez Hassan Diab a demisionat după explozia nimicitoare de acum câteva săptămâni, petrecută în portul din capitala Beirut și soldată cu moartea a sute de oameni, rănirea altor mii, distrugerea a kilometri pătrați din oraș și avarierea clădirilor pe alte zeci de kilometri pătrați. O cantitate uriașă de îngrășăminte chimice, depozitate în condiții improprii în port de peste 6 ani, a sărit în aer, provocând o deflagrație care s-a resimțit, sub forma unui cutremur, până în Cipru.
„Această ţară este pe marginea prăpastiei. Jumătate din populaţie trăieşte sub pragul sărăciei, tineretul este dezorientat, şomajul este înspăimântător, inflaţia este stupefiantă“
Ancheta a scos la iveală incompetență și corupție, pentru că funcționari din port avertizaseră de nenumărate ori asupra faptului că substanțele zac nepăzite și în condiții periculoase, dar nimeni din administrație nu i-a băgat în seamă.
Președintele libanez Michel Aoun intenționează să organizeze consultări cu partidele parlamentare, ca să numească un nou guvern, dar problema e că populația, care protestează masiv, nu mai are nicio încredere în politicienii locali. Acuzați de hoție și incompetență, aceștia au devenit total nereprezentativi. Libanul se confruntă cu o devastatoare criză economică și alimentară, iar soluțiile de redresare nu se întrevăd.
„Trebuie să se facă un guvern şi trebuie să se facă repede, pentru că există o urgenţă, deopotrivă umanitară şi sanitară (…) şi apoi urgenţa politică, dacă vrem ca această ţară să reziste. Această ţară este pe marginea prăpastiei. Jumătate din populaţie trăieşte sub pragul sărăciei, tineretul este dezorientat, şomajul este înspăimântător, inflaţia este stupefiantă”, a descris situația ministrul francez de Externe.
Ziaristii.com a descris pe larg povestea Libanului. Antica țară a Feniciei a fost, de-a lungul istoriei, scena confruntării imperiilor. Acum 1.000 de ani, odată cu cruciadele, s-a stabilit o legătură între aceste teritorii și Franța, prin nobilii francezi care veneau să lupte pentru locurile sfinte ale creștinismului. Apoi, sute de ani, Libanul a făcut parte din Imperiul Otoman.
Franța a revenit, cu mandat de administrare a teritoriilor, după Primul Război Mondial, când Imeriul Otoman s-a destrămat. Libanezii au declanșat o luptă pentru obținerea independenței, în cadrul mai larg al mișcărilor naționaliste arabe de la începutul secolului trecut.
Independența a fost proclamată în 1943 și obținută efectiv în 1946, odată cu retragerea trupelor și a administrației fanceze.
De atunci, Libanul se zbate într-o continuă criză care a luat adesea forma războiului civil. Statul a fost invadat de Israel, cuprins de lupte între miliții împărțite pe criterii religioase și sfâșiat de corupție.
După 4 august, momentul exploziei din portul Beirut, zeci de mii de cetățeni libanezi au semnat o petiție către președintele Franței, solicitând ca fosta putere colonială să se întoarcă și să preia administrația, sub forma unui mandat internațional, măcar pentru următorii zece ani.
Nimeni nu poate guverna o tara cu „miliții împărțite pe criterii religioase”. Primitivii nu se pot adapta la civilizatie mai ales cind nu vor pentru ca contravine religiei lor. O industrie capitalista moderna nu functioneaza bine dupa principii medievale.