„Hai, vecine, bate cuiu’ / C-am pus la frigare Puiu!”. Regizorul Puiu s-a fript însă mai tare decât „Puiu'” din melodia Rodicăi Mitran.
Nu mai suportă nici masca. E atât de încins, un veritabil cuptor cu microunde, încât și-a transmis radiațiile către toată lumea, inclusiv către autoritățile din țară, despre care spune că ne tratează „ca pe niște vite”.
Adică, ne-a băgat pe gât propria sa emanație fără să ne ceară acordul. Imediat după ’90, asemenea concepții erau lansate de „Măi, animalule!” – Ion Iliescu, pe care Puiu l-a votat în 2000, neavând de ales între el și Vadim Tudor.
„Vita” i-o fi rămas întipărită din comunism, când, bănuiesc, a stat cel puțin o dată la coadă la alimentară pentru a-și procura niște sticle cu lapte. De alea sigilate cu staniol. Lapte produs de vitele la care face referire regizorul de azi. Lapte pe care l-a băut cu mare poftă, că doar nu era să se hrănească numai cu pâine semi și cu borcane cu mazăre recalibrată.
Acum, vine Puiu și ne reduce la stadiul de vite în regia lui, premiată la Cannes. Omite că, de fapt, și datorită vitelor a ajuns unde este: nu știu dacă a fost cu ele la păscut, dar e exclus să nu se fi hrănit cu laptele lor.
Nu înseamnă că, dacă ești mare colecționar de premii în industria filmului, trebuie să fii priceput și la epidemiologie. Ai dreptul să emiți bazaconii, dar ar fi bine să nu le lansezi în public. Nu de alta, dar te faci de râs – vorba aia, ditamai regizoru’…
Ce uită regizorul Puiu? Că e doar regizor, nu și medic. N-am auzit să fi absolvit vreo facultate de medicină și să se specializeze în boli infecțioase.
De altfel, în urmă cu 11 ani, într-un interviu acordat ziarului „Adevărul”, Puiu – cel care astăzi se simte tratat ca o vită – spunea că-l deranjează foarte tare chibițarea. „A devenit cumva un sport național. Oamenii stau pe margine și comentează, comentează, comentează, cât e ziulica de lungă! Și mă deranjează lipsa de responsabilitate. Atenție, sunt lucruri pe care mi le imput și mie. Tentația asta a chibițării e prezentă”.
Am înțeles un lucru: regizorul Puiu recunoaște că e un chibiț și că e deranjat de propria chibițare. De ăștia ca el sunt destui. Și celebrul Ilie Năstase se pretindea atotcunoscător. Era convins că poate jongla în toate domeniile la fel cum a făcut-o cu racheta pe terenul de tenis. Numai că viața i-a dat o palmă serioasă: în politică a eșuat lamentabil – și din postura de candidat la Primăria Capitalei în 1996, și din cea de candidat la europarlamentarele de anul trecut. Mai mult, a ajuns să fie și condamnat la 9 luni și 10 zile de închisoare, dar cu amânarea executării pedepsei.
P. S. Și uite-așa se mărește formația de „trompetiști” care alunecă pe ritmurile propagandei ruse: Cataramă, Chitic, Capsali, Ciolacu, Garcea, Volguța („coronavirusul e invenția lui Iohannis”), Puric, Puiu etc. Un ansamblu de „folcloriști” cu recitaluri descalificante.
Oamenii ăștia au făcut un pic de școală dar păcat că se adeverește că în gena noastră este uitarea și iertarea păcătoșilor, de asta suntem ultimii în Europa, de asta nu poate țara să se dezvolte, uităm și îi votăm ca să ne mirăm să ne revoltăm că nu se face nimic în afara furatului din avutul țării că nu-i așa cînd se fură în colctiv nimeni nu e vinovat!!!