Descendent al unei familii de cărturari de origine aromână („machidonească”), profesorul și scriitorul clujean Adrian Papahagi a scos din cufărul cu amintiri prețioase o fotografie de familie, făcută „probabil prin 1900, la Constantinopol”, și a împărtășit-o prietenilor săi de pe Facebook.
Imaginea familiei Papahagi din urmă cu mai bine de un secol îl are în centru pe „stră-străbunicul meu, Atanasie Papahagi”, scrie Adrian Papahagi (47 de ani), filolog și eseist, profesor la Universitatea „Babeș-Bolyai” din Cluj-Napoca.
Cărturarul clujean atașează și coperta unei cărți scrise de stră-străbunicul său, sub semnătura Tache Papahagi: „Graiul și folklorul Maramureșului”.
„Bunicii, străbunicii și chiar stră-străbunicii mei se îmbrăcau după moda occidentală, ceea ce nu-i împiedica să fie buni patrioți, creștini cât de cât acceptabili, și chiar să scrie opere de referință despre folclorul românesc”, menționează Adrian Papahagi.
Acesta spune cu sinceritate: „Nu port și nu voi purta vreodată haine populare, fiindcă nu am de ce”.
Adrian Papahagi folosește numele arhaic, bizantin, al Istanbulului: Constantinopol.
El este fiul regretatului critic literar, eseist și traducător Marian Papahagi (1948-1999).
Mesajul emoționant al lui Adrian Papahagi
„Îi privesc cu simpatie pe cei care poartă, în unele ocazii festive, straiul popular, fie ei români sau bavarezi, mai ales dacă ei și ai lor l-au purtat vreodată în chip firesc. E frumos să menții niște tradiții, chit că ele sunt deja muzeificate.
Sigur, e preferabil să nu le transformi în kitsch pășunist. Hainele evoluează și nu avem de ce să le fetișizăm, idealizând de fapt un moment arbitrar din trecut (cum fac americanii Amish sau evreii ultraortodocși, care consideră că dreapta credință implică încremenirea într-o modă din sec. XIX).
Nu ești bun român, și cu atât mai puțin bun ortodox, dacă porți demonstrativ ie și suman.
Purtate firesc, din dragoste nostalgică și respect față de trecut, hainele populare sunt frumoase. Adoptate ca manifest naționalist, de oameni care în viața reală se papițează cu trois-pièces, devin o afectare ridicolă.
În ce mă privește, nu port și nu voi purta vreodată haine populare, fiindcă nu am de ce (în plus, am oroare de neautenticitate și mă tem de ridicol). Bunicii, străbunicii și chiar stră-străbunicii mei se îmbrăcau după moda occidentală, ceea ce nu-i împiedica să fie buni patrioți, creștini cât de cât acceptabili, și chiar să scrie opere de referință despre folclorul românesc.
(În centrul pozei de mai jos apare stră-străbunicul meu, Atanasie Papahagi, alături de familia sa, probabil prin 1900, la Constantinopol. Pare născut prin anii 1830. Avea turme de oi în munții Pindului și, după cum se vede, purta fes turcesc, dar haine occidentale).”
Hainele populare autentice erau facute pentru oameni slabi. Mai mult fibra si oase. Unui Clint Eastwood i-ar fi stat bine cu asa ceva (pe vremea lui Dirty Harry).
Nu-l vad pe d-l Papahagi purtand haine populare, dar nu din motive de nepasunism. E pur si simplu prea moale si rotunjor. Cum ii sta bine unui negustoras de pe Lipscani.
Ok. Un alt articol gen „sa nu ne uitam in oglinda, nu de alta dar se sparge”.
Asa ca dragi tovarasi si pretini, dati burtile jos. Poate va incap iile romanilor.
Modelele originale de la 1877 eventual. Valabil si pentru grasutul Simion. Traiul bun din Parlament a lasat in urma zilele de cotonogeala de pe stadion.
Despre Sosoaca e de necomentat. Cred ca o va bate zeita Sancta Diana pentru multiple blasfemii.
Adrian Papahagi la fel. Exercitii pana ii-ar vine bine iia. Nu cred ca va face totusi ceva. Traiul bun si lenea levantina au intrat in familie cu mult inainte de fesul strabunicului. Deci va stramba in continuare din nas. Ii pute Romania. Deh. Gusturi fine, imperiale, ortodoxe si fanariote.