Mogulul cleptocrat al Antenelor, Dan Voiculescu, a publicat pe blogul său un text în care comentează șansele principalilor candidați la Președinția României. „Varanul” face o analiză surprinzător de obiectivă.
Principalele concluzii ale lui Voiculescu:
- „dreapta se pregătește să defileze spre turul 2”, cu Iohannis și Barna;
- „stânga se străduiește să se peticească pentru a obține un scor decent”;
- PSD e „prăbușit oricum sub 20%”;
- Dăncilă nu are nicio șansă;
- „marele dușman al lui Tăriceanu este trendul negativ”;
Evident că Voiculescu păstrează și nostalgii USL-iste, dar acestea sunt strivite de realitățile anului 2019, care sunt radical diferite de cele din 2011-2012.
Analiza lui Dan Voiculescu
„Pe dreapta, situația este clară. Klaus Iohannis și Dan Barna își vor împarți voturile, încrederea și speranțele electoratului tânăr din marile centre urbane. Pentru moment, ascendentul președintelui în funcție, viitor musafir al Casei Albe, este evident. Dan Barna, care înainte de asumarea candidaturii avea un discurs echilibrat și ferm, pare foarte apăsat de noul statut, șovăind între necesitatea de a-l combate pe Klaus Iohannis și teama de a nu deranja anumite inerții. Nu-i mai puțin adevărat că nici domnul Iohannis nu se grăbește să intre în lupta cu președintele USR. Cei doi par tentați doar să se «julească amical» până în turul doi, unde speră să meargă împreună.
Pe stânga, situația este, pentru prima dată după foarte mulți ani, destul de încurcată.
Viorica Dăncilă – locotenentul aruncat în linia întâi de Liviu Dragnea și ajuns, datorită unor conjuncturi imprevizibile și unor necesare merite personale, președintele unui PSD destabilizat – se străduiește încă să atingă scorul electoral al partidului său, prăbușit oricum sub 20%. Pentru actualul premier, această candidatură este, mai curând, un război cu propriile limite, pe care, și dacă îl câștigă pe plan personal, se pare ca îl pierde în planul luptei electorale efective.
Călin Popescu Tăriceanu, purtător al unei moșteniri liberale incontestabile, încă mai speră să devină candidatul unic al stângii social-democrate. Pentru acest obiectiv – rămas, totuși, foarte îndepărtat –, domnul Tăriceanu negociază, fără discriminări, și cu PSD-ul (încă) mare al Vioricăi Dăncilă, și cu PSD-ul mic al lui Victor Ponta. Din păcăte pentru fostul președinte al Partidului Național Liberal, scorul obținut de ALDE în recentele alegeri europarlamentare a generat multă prudență printre posibilii săi parteneri. În prezent, marele dușman al domnului Tăriceanu este trendul negativ. În politică și nu numai, când ceva o ia la vale, nu se oprește ușor.
Victor Ponta a declarat că nu va candida în 2019. Decizia sa e de înțeles. Însă partidul pe care l-a înființat are nevoie să participe activ în campania electorală pentru a-și proteja scorul obținut la europarlamentare. Așadar, lui Victor Ponta îi este necesar un candidat. Și dacă nu va găsi pe nimeni care să îi asigure o creștere pentru propriul partid, este posibil să intre el in competiție, chiar dacă nu-și dorește. Dar, și în acest caz, perspectiva turului doi este extrem de fragilă.
Concluzia la momentul august 2019: dreapta se pregătește să defileze spre turul doi, iar stănga se străduiește să se peticească pentru a obține un scor decent. Totuși, experiența mă învață că, în ciuda realității prezente, jocurile nu sunt încă făcute. Într-o construcție politică serioasă există întotdeauna și un plan B. O rupere de ritm. Un candidat-surpriză.
P.S. Nu am inclus-o în această analiză pe Ramona Ioana Bruynseels, asumând că orice referire la candidatul umanist ar avea o inevitabilă încărcătură subiectivă.”
Dan Voiculescu ar vrea iar puterea sub egida USL 2010 dar de data e foarte greu a se pune cu tinerii care vor doar a pune pe umerii PSD o greutate ce duce marele partid republican pe josul albiei politice de unde nici un pensionar nu o mai scoate, unica lor decizie la alegeri fiind o mare concluzie: golanii au semnat cu moartea lor, a masonilor care loveau creierele.
Politica este mai grea ca vinul sau berea ce se beau pe la amiazul zilei dar mai grea este umila punere pe linia de plutire a marelui partid social-democrat. Munca pentru ei e la fel de grea ca decesul meu. Munca vine din Antichitate. Obiectul logic al actului muncii conduce viermii spre o mare pierdere de sine, golanii comit crime cum omul doarme sau nu-i mai ajunge, frica unora fiind cladarea unui dosar unde ei au pus crime pe spinarea mea, un fel de transpune ideile verzi pe marele Marte.
Drum bun PSD pe ultimul lorzilor drum.
Ceaușescu ar obiecta că lipsește spiritul autocritic din analiza întocmită cam neștiințific.