La aproape trei luni de la startul contraofensivei ucrainene, Novaia Gazeta Europa analizează, cu ajutorul mai multor experți, caracteristicile și rezultatele campaniei militare de vară. Articolul, preluat de Universul.net, evaluează impactul loviturilor ucrainene asupra obiectivelor situate în adâncimea teritoriului rusesc, dar și dacă vor mai avea loc atacuri asupra Podului Kerci (Podul Crimeei sau „Podul lui Putin”).
Publicația rusă din exil și-a structurat analiza pe mai multe teme de maxim interes pentru mersul războiului. Experții consultați au furnizat raționamente și concluzii pe baza informațiilor la care au avut acces.
1. La sfârșitul lunii august, ucrainenii au anunțat capturarea satului Rabotino, din regiunea Zaporojie. Ce putem spune despre progresul ofensivei ucrainene? Mulți îl consideră extrem de lent.
„În acest mileniu, nimeni nu a mai dus un război în felul acesta”, spune Roman Svitan, colonel în rezervă al Armatei Ucrainei și expert militar al „Novaia Gazeta Europa”.
Ucraina îi atacă pe ruși aproape fără a utiliza aviația și având puține mijloace de lovire la distanță. Practic, vedem un război de tranșee, comparabil din punct de vedere tactic cu conflictele de la începutul secolului XX. Au loc avansuri lente pe linia de apărare, în câteva locuri. În Primul Război Mondial, asta ar fi luat ani. Astăzi e vorba de luni. În cele din urmă, la Rabotino, s-a reușit depășirea primei linii de apărare, dotată cu câmpuri minate și o linie suplimentară de sprijin. În curând, pe alte două sectoare, se așteaptă să aibă loc și alte breșe.
Potrivit informațiilor furnizate de Roman Svitan, în zona satului Novoprokopivka, situat pe traseul Forțelor Armate Ucrainene (FAU) de la Rabotino spre orașul Tokmak, se află o a doua linie de apărare rusă. În prezent, forțele ucrainene înconjoară Novoprokopivka din est. În curând, se așteaptă să fie întreruptă legătura feroviară de la Volnovaha la Tokmak. Acest lucru ar putea dura până la 9-10 septembrie.
Roman Svitan: „Este posibil ca la nivelul Comandamentului să se ia decizia de a ataca pe trei direcții: spre Tokmak, în zona avanpostului Vremevske de la Staromlînivka și pentru a traversa râul Nipru în apropiere de Herson. Pentru aceasta, vor fi necesare forțe semnificative. Dacă FAU le are la dispoziție și dacă este necesar să le utilizeze în acest fel, aceasta este o decizie ce-i aparține comandantului suprem, generalul Valeri Zalujnîi”.
Conform informațiilor lui Roman Svitan, a treia linie de apărare rusă nu este continuă, precum primele două, ci constă în noduri izolate, de structuri defensive. O astfel de linie este mai ușor de asaltat.
„Pentru toamnă, obiectivul este să spargem apărarea rusă pe mai multe direcții și să prăbușim întregul front Zaporojie – Herson. Rusia nu dispune de resurse, mijloace și personal pentru a menține întreaga linie de contact, întinsă pe 1.000 de kilometri”, anticipează Roman Svitan.
Alexandr Musienko, șeful Centrului de Cercetări Militar-Juridice de la Kiev: „Forțele Armate Ucrainene au reușit să depășească prima linie de apărare a armatei ruse, pe direcția Melitopol. În prezent, Forțele Armate Ucrainene poartă lupte mai la sud de Rabotino, la a doua linie de apărare. Există, de asemenea, succese pe direcția Berdiansk, unde la sud de satul Urojainoe, Forțele Armate Ucrainene pătrund în apărarea rusă. Pe direcția Kupiansk-Liman, partea ucraineană reușește să respingă avansul rușilor. Aceste sarcini combinate sunt rezolvate cu succes. Presupun că ritmul avansului în ofensivă trebuia să fie mult mai rapid. Până la iarnă, se planificase întreruperea coridorului terestru către Crimeea și ajungerea la coasta Mării Azov și la granița administrativă a peninsulei. În prezent, luptele intense continuă pentru atingerea acestor obiective. Comandamentul ucrainean încă mai are șanse să îndeplinească ceea ce și-a propus”.
Alexandr Musienko susține că, pe direcția sud, forțele rusești au adoptat o apărare foarte adâncă și bine structurată. Prin folosirea câmpurilor minate și a fortificațiilor puternice, această strategie s-a dovedit eficientă. Forțele Armate Ucrainene utilizează metoda de desfășurare a acțiunilor de luptă în mod manevrabil, cu grupuri mici, având sprijinul artileriei și al mijloacelor de lovire la distanță a inamicului. În particular, această strategie a permis eliberarea localităților Stari Maiorske și Rabotino.
În același timp, în est, rușii continuă să recurgă la tactica „asalturilor umane”, cu forțe compuse din unități de deținuți din cadrul „Ștorm Z”. Nu există considerație pentru pierderile de vieți.
Ian Matveev este analist militar la Fundația Anti-Corupție (FBK), fondată de Alexei Navalnîi. El spune: „Contraofensiva Ucrainei continuă. Este clar că, în acest moment, dimensiunea teritoriilor eliberate nu poate fi considerată un rezultat satisfăcător al operațiunii. Cu toate acestea, avansul trupelor ucrainene în Rabotino deschide ample oportunități pentru Forțele Armate Ucrainene de a avansa spre coasta Mării Azov. După ce au trecut de câmpurile minate, militarii FAU au ajuns la ceea ce este cunoscut sub numele de Linia Surovkin (șanțuri anti-tanc, șiruri de blocuri de beton tip «dinți de dragon» — n. red.). De văzut cât de rapid vor reuși ucrainenii s-o depășească”.
Ian Matveev ridică o serie de întrebări: după luni de lupte intense, trupele căreia dintre tabere și-au păstrat o capacitate mai mare de luptă, sunt mai puțin epuizate de luptă, beneficiază de o aprovizionare mai bună și sunt mai des înlocuite? Care dintre părți mai dispune de rezerve semnificative? Cine a suferit pierderi mai mici de echipament? Conform analistului militar, în toate aceste aspecte, avantajul este de partea ucraineană.
Expertul militar israelian David Sharp punctează: „În opinia mea, este prea devreme să vorbim astăzi despre rezultatele campaniei militare de vară. Putem discuta doar despre situația curentă, care se dezvoltă destul de activ. Odată cu începerea ofensivei, Ucraina a încercat să obțină succese semnificative printr-o ofensivă relativ masivă. Cu toate acestea, confruntându-se cu pierderi, comandanții Forțelor Armate Ucrainene au schimbat strategia spre o presiune treptată asupra apărării ruse, cu scopul de a forța armata rusă să-și epuizeze resursele în timpul operațiunilor militare. Până în prezent, nu putem numi eliberarea teritoriilor drept succese operaționale. Aceste victorii sunt prea locale. Cu toate acestea, ele pot sta la baza unui avans viitor”.
Conform lui David Sharp, capturarea localității Rabotino va permite probabil armatei ucrainene o mișcare spre sud și, posibil, să înceapă ocolirea orașului Tokmak. Acesta este considerat unul dintre cele mai promițătoare direcții, alături de atacul în zona Staromlînivka. Eliberând Rabotino, Forțele Armate Ucrainene au ajuns la a doua linie de apărare, cunoscută și sub numele de linia principală de apărare.
David Sharp: „S-a aflat recent că Valeri Zalujnîi a avut discuții la granița polono-ucraineană cu comandanți militari din SUA și Marea Britanie. Din ceea ce a apărut în presă și potrivit citatelor din comandantul ucrainean, FAU se află în prezent la limita spargerii apărării ruse. Se pare că Kievul forțează Moscova să-și epuizeze toate resursele disponibile și să depună eforturi maxime. Dacă ne ghidăm după anumite semne, atunci situația se schimbă în această direcție. Păstrându-și potențialul ofensiv, trupele ucrainene pot obține succes în sectoarele în care inamicul nu are suficiente forțe. În acest caz, ritmul ofensivei ar putea crește semnificativ”.
Potrivit lui David Sharp, Forțele Armate Ucrainene vor putea continua mult timp operațiunile ofensive în direcția de sud, în regiunile Herson și Zaporojie. Factorul climatic din acea zonă nu afectează semnificativ mobilitatea tehnică. Este foarte probabil ca nici sezonul ploios să nu se instaleze până în octombrie-noiembrie.
2. Războiul durează deja un an și jumătate. Ce lecții au învățat ambele părți în timpul conflictului?
David Sharp: „Comandamentul rus a tras învățăminte din înfrângerile suferite. A devenit evident că pentru menținerea teritoriului ocupat sunt necesare resurse umane semnificative. Pentru o apărare eficientă pe o linie de front extinsă este nevoie de un număr mare de efective. S-a declarat mobilizare. După abandonarea unei părți a teritoriilor ocupate, linia de contact s-a redus semnificativ. Răspunsul la această problemă a fost că pentru o rezistență eficientă împotriva unui inamic în ofensivă, armata rusă are nevoie de saturarea cu efective și crearea de poziții defensive bine structurate și echipate din punct de vedere ingineresc. În ultimul an, gruparea rusă s-a extins semnificativ. Sistemul învață, la fel și oamenii. Militarii ruși care participă la război de ceva vreme au acumulat o experiență semnificativă pe câmpul de luptă. Ambele părți au învățat să utilizeze foarte eficient proiectilele-baraj”.
Ian Matveev: „Partea rusă a înțeles importanța utilizării vehiculelor aeriene fără pilot și a început să le folosească masiv. Aceste drone nu numai că satisfac nevoile în materie de informații de recunoaștere, ci și atacă tehnica ucraineană, ca drone-kamikaze”.
Ian Matveev își pune întrebarea dacă se poate spune că armata rusă a învățat să se apere. „Este clar că, în prezent, armata rusă se bazează pe linii defensive pre-amenajate și câmpuri minate, elemente pe care nu le avea anul trecut. Experiența înfrângerilor din anul precedent i-a determinat pe ruși să abordeze cu seriozitate apărarea și să construiască fortificații defensive”.
3. Vara trecută a fost marcată de numeroase atacuri asupra obiectivelor de pe teritoriul rus. Sabotajul a scos din funcțiune Podul Crimeei. Cât de eficientă este tactica atacurilor cu drone și a loviturilor cu rachete asupra teritoriului Rusiei și a teritoriilor ocupate în Ucraina?
Roman Svitan: „În vară, Crimeea a suferit numeroase atacuri asupra diferitelor obiective ale armatei ruse: baze petroliere, baze ale flotei, locații ale echipamentului militar, unități și așa mai departe. Au fost folosite nu doar drone, ci și rachete. Pe peninsulă există o densitate foarte mare de obiective militare. Recent, Forțele Armate Ucrainene (FAU) au reușit să distrugă un sistem de apărare antiaeriană S-400. Sunt convins că în curând Podul Crimeei va fi scos definitiv din funcțiune. Este una dintre prioritățile lor”.
Alexandr Musienko completează: „FAU au crescut semnificativ frecvența și numărul loviturilor asupra Crimeei. Observăm efectuarea de operațiuni complexe de lovire aeriană cu drone și rachete pe teritoriul peninsulei, vedem atacuri pe apă, cu drone maritime. De asemenea, este cunoscută activitatea subversivă și de recunoaștere a unităților speciale ucrainene în această regiune. Ca rezultat, sunt distruse sistemele de apărare antiaeriană, depozitele de muniții și infrastructura militară. Acest lucru complică semnificativ logistică rușilor”.
Ian Matveev observă: „Atacurile cu drone și rachete asupra depozitelor, aerodromurilor și bazelor petroliere au, fără îndoială, un efect serios asupra perturbării aprovizionării frontului. Chiar și loviturile care astăzi nu par deosebit de reușite pot cauza, în viitor, daune semnificative părții ruse. Iar lansarea dronelor către centrul Moscovei, lucru care are în primul rând o valoare psihologică, distrage sistemul de apărare antiaeriană de la alte locuri importante”.
Potrivit lui Ian Matveev, Podul Crimeei este cu siguranță o țintă legitimă pentru atacurile Ucrainei. S-a dovedit că prin el se transportă bunuri cu destinație militară și tehnică. Orice daune aduse podului vor afecta semnificativ graficele de aprovizionare și vor complica logistica. Dacă acest obiectiv poate fi distrus, iar trupele ucrainene pot tăia în cele din urmă coridorul terestru către Crimeea, peninsula va fi izolată de Rusia. Într-o astfel de situație, aprovizionarea și menținerea acesteia vor fi extrem de dificile. Transportul de mărfuri pe nave va deveni dificil din cauza dronelor maritime ucrainene. Aceasta este o situație potențial foarte periculoasă pentru Kremlin.
David Sharp explică: „Spre deosebire de atacurile simbolice asupra City-ului din Moscova, sabotajele de pe Podul Crimeei au o evidentă valoare militară și economică. Până acum nu am văzut un atac masiv cu rachete asupra acestui obiectiv. Cu toate că partea rusă vorbește despre rachete ale sistemului antiaerian S-200, modificate pentru atacuri la suprafață, nu avem încă o claritate absolută în această chestiune. Teoretic, rachetele cu rază lungă de acțiune, Storm Shadow, a căror rază de zbor a fost redusă la 300 de kilometri de către producător, ar fi suficiente pentru atac, dar atunci trebuie lansate direct deasupra liniei frontului sau chiar pe teritoriul inamic. Se pare că ucrainenii nu sunt pregătiți să sacrifice piloți într-o misiune atât de sinucigașă. Pentru a lansa o rachetă fără a fi în pericol de a fi doborâtă de sistemele de apărare antiaeriană rusești, ar trebui ca frontul să avanseze mai aproape de Crimeea. Mai există și posibilitatea sabotajelor. Dar în această confruntare nu putem bănui ce pot inventa ambele părți. Prin intermediul dronelor, chiar dacă reușesc să lovească ținta de mai multe ori, nu vor putea provoca daune semnificative structurii solide a podului”.
Conform lui David Sharp, Ucraina încearcă să atace obiective de infrastructură logistică. Și această strategie se dovedește a fi de succes. După distrugerea podurilor și a punctelor de trecere, la nord de Herson, rușii pur și simplu nu și-au putut aproviziona grupul din Herson și au fost nevoiți să părăsească orașul.
4. De ce nu se aude prea mult despre lovirea țintelor rusești cu rachete HIMARS? La un moment dat, numai despre ele se discuta
Roman Svitan: „Cu muniția HIMARS și M70 MLRS, forțele ucrainene au lovit toate obiectivele de interes pe o adâncime de maximum 70 de kilometri. Partea rusă a fost nevoită să disperseze muniția și combustibilul pe perimetre atât de mici, încât nu are sens trimiterea unei rachete costisitoare acolo. Rachetele sunt îndreptate acolo unde rușii încep să construiască baze relativ extinse, așa cum s-a întâmplat recent în apropierea orașului Tokmak”.
În prezent, Ucraina așteaptă să primească proiectile reactive cu casete M-26 pentru sistemele HIMARS și MLRS. SUA deține o cantitate mare de astfel de rachete. Acestea ar fi trebuit să fie retrase și eliminate, dar vor fi folosite în sprijinul Ucrainei, unde vor fi utilizate ca sisteme de rachete de artilerie cu rază lungă pentru a ataca forțele vii și tehnica militară a Rusiei.
Alexandr Musienko: „Apărarea antiaeriană rusă și trupele de război electronic au învățat să perturbe semnalele de ghidare a rachetelor HIMARS și să devieze proiectilul într-o direcție diferită față de țintă. Cu toate acestea, compania producătoare a rachetelor își actualizează în prezent software-ul pentru a le proteja împotriva perturbărilor prin sisteme de luptă electronică. Asta va face ca rachetele să fie mai puțin vulnerabile la interferențe externe. În plus, se așteaptă în curând livrarea de proiectile cu dispersie pentru sistemele HIMARS și MLRS. Asemenea arme cu siguranță vor sprijini ofensiva ucraineană”.
Ian Matveev: „HIMARS și MLRS nu au dispărut nicăieri. Doar efectul lor de propagandă a scăzut semnificativ. Adesea puteți găsi pe rețele videoclipuri care prezintă funcționarea acestor sisteme de rachete de artilerie și chiar rezultatele loviturilor lor. Este posibil ca Forțele Armate Ucrainene să-și conserve proiectilele pentru o fază mai activă a ofensivei, când, pentru eficiență maximă, va fi necesar să lanseze nu un singur proiectil, ci zece pachete de rachete”.
Ian Matveev presupune că autoritățile ucrainene nu doresc să laude în mod exagerat sistemul HIMARS. Motivul este că vor să obțină noi tipuri de armament. Prin urmare, ar fi lipsit de perspicacitate să sublinieze în mod excesiv eficacitatea armelor pe care le au.
David Sharp explică: „HIMARS și MLRS au devenit arme legendare în mare măsură datorită comandanților ruși. După ce aceste sisteme de lansare multiplă de rachete fuseseră deja livrate în Ucraina, aspect relatat pe larg, iar caracteristicile lor tehnice erau cunoscute, mulți ofițeri din armata rusă nu au tras nicio concluzie. Depozitele de muniție și combustibil nu au fost mutate în adâncimea teritoriului rus sau dezmembrate și reorganizate în depozite mai mici. Stațiile de comandă au continuat să funcționeze în locațiile cunoscute. Personalul militar a continuat să fie adăpostit în grupuri mari, în cămine de nefamiliști și în instituții de învățământ. Să ne amintim despre bombardarea Școlii Profesionale Tehnice nr. 19 din Makeevka, în noaptea de Revelion. În cele din urmă, Rusia și-a schimbat abordarea logistică, începând să folosească depozite mai mici. Stațiile de comandă au fost mutate și ele la o distanță de 70 de kilometri – distanța pe care o au rachetele HIMARS folosite azi de Ucraina. Astăzi, aceste sisteme de lansare multiplă de rachete sunt ocupate cu ceea ce au fost create să facă: bombardarea convoaielor rusești, a artileriei, a vehiculelor de luptă ale artileriei autopropulsate, a diferitelor tipuri de tehnologie, a sistemelor de apărare antiaeriană și a celor de luptă radioelectronică etc. Sunt folosite cu succes. Nu a fost dovedit succesul utilizării aparaturii de interceptare radioelectronică împotriva rachetelor înaltă de precizie. Dacă judecăm după înregistrări video și fotografii, multe dintre proiectilele HIMARS ajung la țintă”.
Potrivit expertului israelian, după ce Ucraina a obținut rachetele Storm Shadow, pentru o perioadă Rusia a manifestat o oarecare nepăsare. Cu toate acestea, loviturile asupra centrelor de comandă, care au dus la moartea mai multor ofițeri, i-au determinat pe ruși să revizuiască regulile de securitate. La Berdiansk, în centrul de comandă, a fost ucis general-locotenent Oleg Țokov, adjunctul comandantului districtului militar de sud. Acum, rușii se străduiesc să nu-și expună comandanții la atacuri.
David Sharp: „Ucraina așteaptă livrarea unui nou tip de muniție pentru sistemele HIMARS și MLRS – GLSDB. Acestea sunt bombe de aviație cu diametru mic, lansate cu ajutorul motoarelor cu rachete de pe instalațiile de lansare ale sistemelor de lansare multiplă, la o distanță de 150-160 de kilometri”.
Americanii au promis să le furnizeze până în această toamnă. SUA, după cum sugerează informațiile deschise, are multe componente pentru acest tip de armament. Așadar, apariția sa pe front ar putea schimba serios regulile jocului. Dacă rachetele cu aripi, scumpe și puține, sunt legate de aeronave individuale, în schimb Forțele Armate Ucrainene au la dispoziție multe instalații de lansare pentru GLSDB. Cu astfel de muniție, armata rusă nu va avea un spate liniștit. O asemenea amenințare poate fi contracarată cu sisteme de apărare antiaeriană. Dar în acest scop ele vor trebui să fie retrase de la protejarea altor obiecte.
5. În primăvara trecută, Wagner era considerată una dintre cele mai capabile unități din armata rusă. Mulți se temeau că fără mercenari, apărarea s-ar putea prăbuși. Cum s-a reflectat asupra situației de pe front plecarea formațiilor lui Prigojin? Și ce se întâmplă acum cu Bahmutul capturat de armata rusă?
Roman Svitan: „După plecarea trupelor Wagner din Ucraina, trupele ruse au început să acționeze mai stabil. Potențialul de luptă, care fusese concentrat anterior în principal asupra aprovizionării mercenarilor lui Evgheni Prigojin, este acum distribuit pe întregul front. S-au îmbunătățit conducerea trupelor și aprovizionarea cu muniție a armatei ruse. Prezența unui grup armat ilegal pe unul dintre cele mai fierbinți segmente ale frontului dezorganiza comanda armatei ruse”.
Potrivit lui Roman Svitan, pe flancurile Bahmut, trupele ucrainene au ocupat poziții înalte și astăzi angajează o grupare foarte mare a armatei ruse, de aproximativ 50.000 de oameni. Expertul nu se așteaptă la acțiuni ofensive masive acolo. Mai degrabă, Forțele Armate Ucrainene vor lua o poziție defensivă activă, cu mici îmbunătățiri ale pozițiilor lor.
Ian Matveev spune că, pe baza informațiilor pe care le deține, comandanții ruși au transferat rezerve proaspete, bine înarmate, în zona Bahmut. Aceștia au adus cu ei echipament militar, tancuri T-80, T-90 și altele. Acest lucru i-a ajutat pe ruși să stabilizeze situația.
Alexander Musienko: „În locul Wagner au venit alte unități: Storm Z, Linx, Tigr, Veteranî și alte formațiuni semi-legale. Aceste formațiuni au preluat tactica wagneriților. Prin urmare, nu putem spune că situația s-a schimbat semnificativ acolo odată cu plecarea armatei lui Prigojin”.
David Sharp: „Trebuie să facem distincție între Wagner și câteva componente. Există o parte extrem de profesionistă și experimentată, care depășește semnificativ nivelul de pregătire al unităților obișnuite din armata rusă, precum și unități mai puțin profesioniste, dar bine pregătite pentru luptă. În plus, există infractori slab antrenați și puțin dornici de luptă, dar care reușesc totuși să obțină succese destul de bune în anumite situații, fiind folosite cu ei amenințarea și promisiunile”.
La apogeu, numărul de mercenari Wagner era comparabil cu al unui corp de armată, dar mai eficient decât o unitate obișnuită a armatei, la aceeași mărime.
Cu toate acestea, în momentul retragerii lor din Ucraina, numărul real al mercenarilor Wagner cel mai probabil nu depășea 10.000. Acest număr nu trebuie ignorat, dar nici nu trebuie supraevaluat.
Expertul israelian remarcă faptul că încă de la momentul în care Grupul Wagner a luat cu asalt reduta Bahmut, Forțele Armate ale Ucrainei au început acțiuni de ofensivă pe flancurile orașului. După retragerea mercenarilor, ucrainenii au continuat să lovească unitățile care i-au înlocuit. Din punct de vedere local, au reușit să avanseze destul de mult și să recupereze întregul promontoriu sudic al orașului.
David Sharp: „Cu toate acestea, există informații conform cărora Comandamentul Forțelor Armate ale Ucrainei a luat decizia de a concentra eforturile principale în direcția de sud și de a nu trimite rezerve mari în luptă, la Bahmut. Cred că acest raion nu fusese de la bun început un sector prioritar pentru o spargere”.
