Dezastrul pe care-l vedem astăzi în Ucraina, în privința „operațiunii militare speciale” declanșate de Federația Rusă pe 24 februarie 2022, are explicații logice. Invadatorii nu puteau câștiga un război în câteva zile, așa cum se lăudaseră inițial cu „Blitzkrieg-ul” de sorginte nazistă, atâta vreme cât făcuseră gafe în serie din punct de vedere strategic.
Marile greșeli au apărut în primă instanță în 2008, la doar 17 zile de la Summitul NATO de la București, unde fusese prezent și tiranul Vladimir Putin. Dintr-o prostie inexplicabilă, revista „Russkii Mir” („Lumea Rusă”), coordonată de strategul putinist Gleb Pavlovski (decedat recent, pe 27 februarie 2023, la vârsta de 72 de ani), a publicat în amănunțime încă de atunci întregul plan de capturare a peninsulei Crimeea și ulterior a Ucrainei.
Era anul 2008. În 2014, Crimeea a ajuns să fie anexată printr-un referendum fals, iar 8 ani mai târziu să se dea startul invaziei la scară largă împotriva noii conduceri de la Kiev. Din păcate, acea gafă uriașă a rușilor, care și-au dezvăluit public strategia de anexare, n-a apucat să fie speculată și materializată de ucrainenii patrioți, dacă ne referim la destinul Crimeei.
În primul rând, președintele Viktor Iușcenko, aflat în ultima parte a mandatului său, era slăbit fizic și psihic în urma otrăvirii lui de către serviciile speciale de la Moscova. În al doilea rând, țara era guvernată de controversatul premier Iulia Timoșenko, demisă la un moment dat în 2005 de Iușcenko pentru fapte de corupție. În al treilea rând, alegerile prezidențiale din 2010 l-au adus la cârma Ucrainei pe pro-rusul Viktor Ianukovici.
Așa se explică de ce Federația Rusă, în ciuda scurgerilor publice de informații, a anexat ulterior peninsula Crimeea practic fără opoziție. Ucraina nu putea să-și ia măsuri de precauție în plan militar, logistic, strategic cu un șef de stat aservit Kremlinului, care, culmea, nu știa o boabă de ucraineană! A început să învețe limba țării sale abia când a devenit președinte.
Coloana a 5-a
Cu doi pro-putiniști sadea la butoane (Viktor Ianukovici – președinte, Mikola Azarov – premier din partea Partidului Regiunilor, cu sediul în Rusia), Ucraina a plătit tribut în 2014 prin trădări în masă de la polul cel mai înalt al puterii politico-militare. Așa că eroarea majoră apărută în „Russkii Mir” n-a contat aproape deloc în legătură cu soarta Crimeei.
Ea a rămas însă o greșeală monumentală a Rusiei. Ucrainenii au ținut cont de planurile Kremlinului (de cea de-a doua fază a „operațiunii militare speciale”) abia după pierderea peninsulei Crimeea, când la Kiev a fost instalat președintele Petro Poroșenko. Altfel ar fi stat lucrurile dacă în acel moment Ucraina ar fi fost administrată de pro-ucraineni, nu de pro-ruși.
În 4 ani de mandat, Ianukovici a avut timp suficient să pregătească terenul pentru a ceda Crimeea Federației Ruse. Iar drept mulțumire, când acesta a refuzat să semneze acordul de asociere a Ucrainei cu Uniunea Europeană și a fost debarcat de la putere în 2014, Putin l-a primit cu brațele deschise pe fugar la Moscova, unde se află și în momentul de față.
Planul de capturare a întregii Ucraine, publicat de „Russkii Mir” în 2008, a continuat să se desfășoare și după 2014, exact cum era stipulat în articol! Președintele Poroșenko nu se mai regăsea însă pe lista de servanți ai lui Putin. Tiranul de la Moscova a trecut astfel la o nouă acțiune: a pompat 5 miliarde de dolari pentru acapararea Kievului și apoi a celorlalte regiuni. La final, noul șef de stat urma să fie iarăși fugarul Viktor Ianukovici.
Misiunea trebuia să fie executată de așa-zisa „Coloană a 5-a”, creată în Ucraina pentru perioada 2014-2022 pe modelul agenturii secrete a generalului Franco. Ea activase în Republica Spaniolă în perioada războiului civil dintre anii 1936-1939. Acțiunile subversive aveau la bază recrutarea de agenți secreți care să dezbine populația ucraineană și să organizeze proteste anti-UE, anti-NATO, anti-Occident.
Trădătorii lui Putin
Capul rețelei fusese numit deputatul Viktor Medvedciuk, finul lui Putin. Acesta, văzându-se cu purcoiul de bani în gestiune, și-a însușit cel puțin un miliard de dolari din cele 5 asigurate de Moscova, restul sumei fiind împărțită către toți membrii „Coloanei”, în frunte cu alți conducători.
Site-ul ucrainean Obozrevatel.com a publicat în martie 2022 o listă cu oamenii pe care se baza Putin în capturarea Ucrainei și care ulterior l-au trădat în loc să-l ajute. Iată-i:
1. Dmitri Șalkov – șeful departamentului de control și audit al Administrației Prezidențiale;
2. Aleksandr Bastrikin – șeful Comitetului de Anchetă al Federației Ruse;
3. Igor Krasnov – procuror general;
4. Serghei Korolev – prim-adjunct al directorului FSB;
5. Vladislav Surkov – fost consilier prezidențial;
6. Generalul Vladimir Cernov – fostul șef al departamentului pentru cultură și relații publice cu țările vecine;
7. Igor Maslov – succesorul lui Cernov;
8. Generalul Serghei Beseda – șeful serviciului 5 al FSB;
9. Evgheni Primakov – șeful Agenției Federale pentru CSI.
Și mulți alții.
Această „Coloană a 5-a”, care ar fi trebuit să pună bazele solide ale „operațiunii militare speciale” din 24 februarie 2022, s-a prăbușit din fașă. Din cele 5 miliarde de dolari, numai o sumă nesemnificativă a fost alocată de lacheii putiniști pentru misiune. În plus, cohorta de spioni și trădători s-a văzut neputincioasă să aplice întocmai rețeta Kremlinului.
A doua mare greșeală a Rusiei
De la Poroșenko până la Zelenski s-a produs în general o curățenie majoră în cadrul aparatului de stat ucrainean, populat până atunci de pro-rușii instalați de Viktor Ianukovici.
Petro Poroșenko a făcut pași importanți pentru întărirea arsenalului militar al țării sale: de la fabricarea și achiziția de tancuri sau sisteme antitanc de producție proprie Stugna până la organizarea sistemului de aviație. Acest lucru a fost continuat și de succesorul său, Volodimir Zelenski.
Cei doi președinți ucraineni înțeleseseră că acel articol apărut în „Russkii Mir” în 2008 nu era doar rodul unei imaginații bogate a cuiva. Totuși, în cei 8 ani pe care i-au avut la dispoziție, pro-ucrainenii n-au izbutit să se organizeze ca la carte pentru a minimiza pagubele produse de o nouă invazie care bătea la ușă. Ucraina era măcinată și ea de birocrație, corupție și influențe politice negative.
A doua mare greșeală a rușilor, după cea din 2008, s-a produs în momentul în care Vladimir Putin a parafat actul de invadare a Ucrainei sub semnul unei acțiuni de „pacificare” a țării și de eliberare a ei de „naziști”. „Denazificarea” venise la pachet cu „Blitzkrieg-ul mult trâmbițat la Moscova, în urma căruia ocupanții erau pregătiți să cucerească Kievul în trei zile.
Însăși noțiunea de „Blitzkrieg” formulată la acea vreme de ruși era una ridicolă. Asta fiindcă Germania nazistă folosise termenul de „război-fulger” atunci când atacase Polonia și ulterior Uniunea Sovietică, având un scop bine țintit: să-și surprindă adversarii nepregătiți printr-o invazie neanunțată. Or, în cazul Rusiei actuale nu mai era vorba despre așa ceva. Toată lumea știa că Rusia va invada Ucraina, trupele ei fiind dislocate la granițe pe parcursul mai multor luni și filmate din satelit.
Prin gafa sa, Putin și-a subestimat clar adversarul, chiar dacă s-a pregătit anterior (dar nu îndeajuns) din punct de vedere economic, financiar și logistic pentru sancțiunile pe care urma să le primească de la UE și SUA. Pe de o parte, el a dovedit că nu este deloc un practicant real de arte marțiale, care se ghidează după un cod foarte bine definit, ci mai degrabă un colecționar de grade și de medalii de talia „generalului Izmană” (Oprea) de pe plaiurile noastre mioritice.
S-au dus pe șosea în ritm de defilare, în loc să atace în plan desfășurat
Putin nu s-a asigurat prin agenții săi FSB-iști sau de contraspionaj că misiunea „Coloanei a 5-a” s-a îndeplinit conform planului, înainte de lansarea „operațiunii militare speciale”. Eșecul lui este cu atât mai răsunător, cu cât el fusese în trecut mare agent și colonel KGB și-și făcuse un stat despotic în peste 20 de ani de domnie cu „oameni de nădejde” controlați la tot pasul.
Năpustirea asupra Kievului a semănat cu o goană nebună a militarilor ruși însetați spre un ochi de apă întrezărit în deșert. Dornici să se adape cu laurii victoriei, invadatorii s-au aruncat într-o luptă negândită până în cele mai mici detalii. Pe cale terestră și aeriană, cu tancuri, transportoare blindate, sisteme de artilerie, elicoptere și bombardiere, dar și cu trupe de desant debarcate în anumite părți ale metropolei, au crezut că vor da lovitura de grație și vor deveni eroi precum strămoșii lor când au distrus Berlinul la finalul celui de-al Doilea Război Mondial. Că tot era vorba de „denazificare”…
Numai că socoteala de-acasă nu s-a potrivit cu cea din târg, cum sună zicala. Rușii, în idioțenia lor, au ignorat trei aspecte fundamentale: momentul atacului, care a coincis cu condiții meteo nefavorabile; relieful din jurul Kievului; dotarea și planurile defensive ale apărătorilor lui Zelenski. În funcție de toți acești factori, asalturile „denazificatorilor” din zona de nord-vest, dinspre Belarus, și din cea de nord-est, dinspre Federația Rusă, regiunea Briansk, s-au stins treptat, după o perioadă de furtună.
Din cauza temperaturilor pozitive, blindatele putiniste au înaintat spre Kiev pe șosea în ritm de defilare, nicidecum pe terenuri impracticabile, în plan desfășurat, la distanță unele de altele, și sprijinite pe cale aeriană de cele mai moderne bombardiere. Zonele mlăștinoase de lângă Kiev s-au dovedit a fi fatale pentru așa-zișii „pacificatori”, care-și imaginau că vor „sări” peste ele și peste Nipru ca să ajungă direct în centru. Ucrainenii i-au spulberat definitiv, după bătălii grele, la 25 de kilometri de Kiev. Unul dintre orașele satelit, Bucea, a fost epicentrul ororilor rusești din regiunea Kiev.
Invazia la scară largă de țară a ajuns una la scară mică de oraș
Rușii arătau ca un șarpe boa care se deplasează pe apă, iar ucrainenii stăteau pe margini și-i pulverizau efectiv prin intermediul artileriei și al sistemelor antitanc Stugna, până să primească armamentul mult dorit din partea Occidentului. Tactica defectuoasă a Rusiei, cu coloane întregi de echipamente mergând pe asfalt, le-a permis ucrainenilor să distrugă sute de tancuri într-un timp record, nemaiîntâlnit de la cel de-al Doilea Război Mondial.
Înfrângerea rușilor în plan terestru a fost urmată de una în plan aerian. Parașutiștii lansați în oraș n-au avut niciun efect asupra evoluției asaltului. Spețnaz-ul Kremlinului a fost repede lichidat, înainte să apuce să creeze diversiune și atentate în preajma administrației prezidențiale. Umiliți, rușii au încercat să se răzbune pentru pierderile suferite în lupta pentru Kiev. Ei au bombardat intens capitala prin intermediul aviației și al rachetelor. În zadar.
Ucrainenii aveau să câștige total bătălia pentru Kiev, iar rușii să se retragă treptat din aproape toate teritoriile pe care le-au cucerit temporar. La mai bine de un an de la începerea invaziei, ei s-au poziționat în cea mai mare parte în Donbass (regiunile Donețk și Lugansk) și în sud-est (regiunile Zaporojie și Herson). Nici acolo nu dețin totul sub control, ci doar anumite părți din cele patru regiuni.
Federația Rusă, cu a sa „mare armată”, se chinuie de luni de zile să pună mâna pe orașul Bahmut din regiunea Donețk, care avusese 75.000 de locuitori înainte de „operațiunea specială”. Adică, o urbe similară cu Reșița de la noi. Cele mai mari orașe pe care le stăpânesc temporar teroriștii lui Putin sunt Donețk, Lugansk și Mariupol.
La catastrofa „operațiunii militare speciale” a Kremlinului, restrânsă la teritoriile din Donbass, au „contribuit”, fără îndoială, ofițerii superiori incompetenți (de la generali în jos), militarii insuficient pregătiți (mulți dintre ei nu cunoșteau absolut deloc harta Ucrainei, locurile pe care urmau să le cucerească), tehnica învechită (tancuri de pe vremea lui Stalin) și corupția generalizată din armată.
În 2020, potrivit Yakapitalist.ru, Rusia avea nu mai puțin de 2.205 generali – o adevărată brigadă: 1.317 în Ministerul Apărării, 340 în Ministerul de Interne, 18 în Garda Națională, 80 în Ministerul Situațiilor de Urgență și 450 în alte structuri, printre care se numără și FSB (fostul KGB din perioada sovietică).
Colaps economic și financiar: Kremlinul a vândut și aur din Fondul Național de Asistență Socială
Într-un an și aproape două luni de război, rușii s-au ales cu pierderi colosale de personal și echipamente militare. La data de 12 aprilie 2023, situația era dezastruoasă:
- tancuri: 3.646
- transportoare blindate: 7.043
- vehicule blindate și autocisterne: 5.630
- sisteme de artilerie: 2.770
- lansatoare multiple de rachete: 535
- mijloace de apărare antiaeriană: 282
- avioane: 307
- elicoptere: 293
- drone: 2.334
- rachete de croazieră: 911
- nave: 18
- tehnică specială: 319
- personal militar: 180.050.
La toate astea se adaugă un colaps financiar uriaș. În urma invaziei din Ucraina, Rusia a pierdut zeci de miliarde de dolari doar prin distrugerea tehnicii de luptă. Dacă vorbim despre sancțiuni economice impuse de UE și SUA, cifrele sunt și mai mari. Doar miliardarii statului invadator au rămas fără 126 de miliarde de dolari, ruinându-și afacerile și, implicit, ducând economia țării lor la dezastru.
În plus, până în ianuarie 2023, Rusia datora Ucrainei 137,8 miliarde de dolari – pagube produse prin declanșarea războiului. Armata invadatoare a avariat sau distrus peste 150.000 de clădiri rezidențiale, dintre care 131.400 erau case particulare, iar 17.500 – apartamente.
2023 a început prost pentru regimul de la Kremlin. Potrivit Ukrinform, în ianuarie se înregistrase un deficit bugetar de 25,5 miliarde de dolari, reprezentând jumătate din cifra întregului an 2022, iar exporturile de petrol scăzuseră cu 36%.
Din această cauză, remarcă jurnaliștii ucraineni, Ministerul finanțelor din Federația Rusă a reluat pentru prima oară din 2020 vânzarea de valută străină, golindu-și vistieria cu 800 de milioane de dolari. Pe deasupra, s-au vândut și 3,6 tone de aur din Fondul Național de Asistență Socială pentru a acoperi acest deficit bugetar.
Tiranul Putin își epuizează practic până și ultimele rezerve financiare pentru a pompa bani într-un război ilogic, pierdut oricum de multă vreme. În timp ce Ucraina va primi sprijin de toate felurile din partea țărilor europene și a SUA, Rusia se va înfunda tot mai mult în groapa pe care și-a săpat-o singură. Căci, prin pierderea bătăliei pentru Kiev, Rusia a eșuat total în „operațiunea sa militară specială”. Alte forțe armate instruite sau de logistică de amploarea celor aruncate în luptă pe 24 februarie 2022 nu mai are și nu va mai avea pentru o lungă perioadă de-acum încolo.
Oare de ce Iohannis a refăcut in grabă PCR-ul, chiar în pragul războiului din Ucraina ? 😂😂😂😂😂😂😂😂