duminică, noiembrie 24, 2024
AcasăOpiniiCui folosesc acțiunile "unioniste" organizate de AUR. Partea I: "Unionismul" destabilizator promovat...

Cui folosesc acțiunile „unioniste” organizate de AUR. Partea I: „Unionismul” destabilizator promovat de George Simion în Republica Moldova

-

Partidul Alianța pentru Unirea Românilor (AUR), formațiunea naționalistă condusă de tandemul George Simion – Claudiu Richard Târziu, a declanșat în ultimele luni o adevărată ofensivă politică și mediatică, al cărei obiectiv aparent ar fi susținerea românismului și a intereselor naționale în comunitățile românești din Republica Moldova și Timocul sârbesc. Aparent!

Cel mai recent episod al acestui demers politic controversat este încercarea deputatului George Simion, copreședinte AUR, de a forța granița de stat a Republicii Moldova (deși are interdicție pe teritoriul celui de-al doilea stat românesc), sub pretextul invitației primite de a participa la funerariile scriitorului unionist basarabean Nicolae Dabija.

Deși era evident că nu va putea intra în Republica Moldova fără ridicarea în instanță a respctivei interdicții, liderul George Simion a provocat scandal cu grănicerii moldoveni și și-a hrănit electoratul cu obișnuitele „live”-uri pe Facebook.

Dacă Republica Moldova pare a fi perimetrul alocat lui George Simion, comunitatea românilor vlahi (sau mai exact, anumiți lideri ai acestei comunități) din Valea Timocului sârbesc pare a fi alocată lui Claudiu Richard Târziu, avându-l ca „vârf de lance” în regiune pe Ringo Dămureanu, deputat AUR de Dolj, fost lider sindical de profesie. Acesta din urmă a intermediat vizita la Parlamentul României a unor lideri controversați ai vlahilor din Timocul sârbesc și, ulterior, s-a deplasat în fruntea unei delegații – formate din câțiva anonimi parlamentari AUR – în comunitatea românilor vlahi din Serbia. A pregătit, probabil, vizita pe care celălalt lider AUR, senatorul Claudiu Richard Târziu a efectuat-o de curând în această regiune.

- Advertisement -

Dacă ne limităm doar la aparențe, s-ar putea spune că aceste acțiuni politice sunt subordonate unor idealuri nobile: refacerea unității statale a României și promovarea, ocrotirea indentității naționale în comunitățile românești din statele vecine țării noastre.

Efectele acțiunilor AUR în Republica Moldova și Timocul Sârbesc sunt însă nu numai nefolositoare acestor idealuri, ci chiar potrivnice.

George Simion – militant unionist sau agent provocator?

Scandalul public ca armă politică ocupă un loc important în profilul politicianului George Simion. Urmând tradițiile învățate ca lider de galerie de fotbal, actualul lider al AUR a căutat permanent să fie în centrul atenției presei și a opiniei publice prin acțiuni care au vizat să provoace scandal.

- Advertisement -

Istoria așa-zisei lupte unioniste a lui George Simion în Republica Moldova este presărată de acțiuni provocatoare la adresa autorităților acestui stat românesc, sub pretextul idealului reunificării Basarabiei cu România.

George Simion a primit prima interdicție de intrare pe teritoriul Republicii Moldova în martie 2009, când la Chișinău puterea politică era deținută de Vladimir Voronin. La acel moment, câteva sute de tineri au participat, la Chișinău, la o manifestație dedicată împlinirii a 91 de ani de la Unirea Basarabiei cu România. Acțiunea a fost organizată de o coaliție de ONG-uri intitulată „Grupul de inițiativă Spirit Românesc”, iar organizatorii principali au fost basarabeanul Eugen Rusu și românul George Simion. Aceștia au fost reținuți de poliție sub motivul încălcării ordinii publice, iar George Simion a fost expluzat de pe teritoriul Republicii Moldova. În 2009, George Simion se prezenta ca lider al Asociației „Noii Golani”, un grupuscul prin care a încercat să confiște imaginea „golanilor” anticomuniști din Piața Universității 1990.

Contextul în care George Simion a primit prima interdicție de intrare pe teritoriul Republica Moldova este unul deosebit de complex. Președintele de atunci al țării din stânga Prutului, Vladimir Voronin, a avut un parcurs controversat în relațiile cu Uniunea Europeană, cu România și cu Federația Rusă.

În 2003, Moscova propunea așa-numitul Memorandum Kozak de rezolvare a conflictului dintre Republica Moldova și regimul separatist pro-rus din Transnistria. Conform acestui plan, Republica Moldova ar fi fost reorganizată ca stat federal asimetric (integrând Regiunea Tiraspol ca „republică” membră a noii federații moldovenești), iar staționarea trupelor rusești pe teritoriul moldovenesc ar fi fost prelungită pentru 20 de ani.

În 2005, Vladimir Voronin a făcut o declarație publică împotriva acestui memorandum, considerând că textul încalcă Constituția Republicii Moldova (conform căreia Moldova este un stat neutru care nu permite staționarea de trupe străine pe propriul teritoriu). Tot în 2005, liderii politici de la Chișinău au semnat Planul individul de acţiuni Republica Moldova – Uniunea Europeană, ca instrument care să pregătească aderarea Republicii Moldova la UE.

Măsurile de aderare în Uniunea Europeană nu au fost implementate de către Vladimir Voronin în ritmul impus de acordul semnat. Pe fondul multiplelor probleme economice și politice din Republica Moldova, dar și a unei strategii deficitare a UE și a României în zonă, Vladimir Voronin a adoptat o politică a „mersului pe sârmă”, între presiunile economice și politice tot mai mari exercitate de regimul Putin, interesele Uniunii Europene și dorința de aderare la spațiul european (inclusiv de reunificare cu România) manifestată de tot mai mulți moldoveni.

Începând cu 2010, Vladimir Voronin și-a orientat discursul de la unul pro-european, și implicit pro-unionist, la unul pro-rus.

Observăm, deci, că în perioada în care George Simion organiza acțiuni „unioniste” pe teritoriul Republicii Moldova, situația din regiune era una foarte complexă și tensionată. România adoptase deja o strategie diplomatică prin intermediul căreia idealul unionist fusese subordonat obiectivelor de etapă: sprijinirea statului moldovean în demersul de aderare la Uniunea Europeană, contracararea acțiunilor regimului Putin în regiune, obținerea sprijinului Uniunii Europene în democratizarea societății moldovenești. Acțiunile „hard” ale lui George Simion au fost în totală contradicție cu strategia „soft” adoptată de UE și de România în chestiunea Republicii Moldova, fiind orientate spre provocarea de conflicte și tensiuni pe teritoriul statului român de la est de Prut.

George Simion și-a continuat demersul „unionist” și a înființat o organizație special dedicată, anume Platforma Unionistă Acțiunea 2012.

În decembrie 2014, lui George Simion îi este refuzată intrarea pe teritoriul Republicii Moldova. Acesta se deplasa la Chișinău, unde urma să organizeze un eveniment cu participarea a 30 de jurnaliști din România și 30 din Republica Moldova, pe teme unioniste.

Trebuie studiat și contextul acestui al doilea moment de conflict între „unionistul” George Simion și autoritățile de la Chișinău. În decembrie 2014, guvernul pro-european condus de Iurie Leancă – „încărcat” cu votul de încredere al Parlamentului, în mai 2013, cu sprijinul Coaliției de Guvernare Pro-Europene -, tocmai demisionase, conform unei proceduri tehnice prevăzute în Constituția Republicii Moldova (care obligă guvernul să demisioneze odată cu validarea alegerilor noului Parlament). Acest guvern pro-european a condus Republica Moldova până la numirea unui alt guvern pro-european, condus de Chiril Gaburici și susținut de o alianță politică parlamentară pro-europeană și pro-românească, anume Alianța Politică pentru o Moldova Europeană.

Observăm iarăși că George Simion – care, probabil, știa și atunci, ca și acum, în 2021, când a forțat granița în Republica Moldova, că are interdicție de intrare – a decis să organizeze acțiuni a căror finalitate asumată a fost scandalul. Aceasta, în condițiile în care la Chișinău exista un guvern pro-european!

În primele luni ale anului 2015, Republica Moldova se prăbușea într-o criză politică extrem de periculoasă, punctul culminant fiind publicarea raportului companiei americane Kroll despre devalizarea sistemului bancar moldovenesc de către mafia politică din această țară. George Simion s-a implicat activ în organizarea unor proteste de stradă la Chișinău, profitând de eșecul guvernării pro-europene și de revolta cetățenilor moldoveni față de corupția generalizată și de dificultățile economice tot mai mari.

În mai 2015, în preajma unui mega-miting de protest care urma să fie organizat la Chișinău, George Simion a fost declarat indezirabil și expluzat de către guvernul pro-european condus de Chiril Gaburici. Se pare că la baza acestei decizii au stat informații oferite de Serviciul de Informații și Securitate (serviciul secret al Republicii Moldova) conform cărora ar fi existat „indicii temeinice că George Simion intenţionează să desfăşoare activităţi de natură să pună în pericol securitatea naţională”.

Unii comentatori politici au exprimat suspiciunea că George Simion a jucat – cu sau fără voie – un rol central în organizarea unei „perdele de fum” prin care atenția opiniei publice să fie distrasă de la „Furtul Miliardului de dolari americani” care zguduise, la acel moment, stabilitatea politică și economică a statului moldovean.

Oricare ar fi fost rolul lui George Simion în raport cu scandalul devalizării sistemului bancar moldovean, reținem faptul că acțiunile lui din Republica Moldova, în perioada respectivă, au contribuit la agravarea crizei politice interne din Moldova. Idealul unionist – deși insistent colportat de George Simion în formula că „doar Unirea cu România va rezolva criza din Repubica Moldova” – nu a fost defel ajutat, în mod concret.

Această expulzare îi aduce pe George Simion în atenția liderilor politici români și moldoveni. Pentru prima dată, după ani de eforturi, „unionistul” se află într-o poziție centrală pe scena politică românească. George Simion devine subiect de discuții oficiale între Ministerul de Externe român și Guvernul de la Chișinău. Politicieni din România și Republica Moldova, în căutare de voturi din zona naționaliștilor unioniști, fac declarații tari, în care deplâng „tratamentul” la care a fost supus Simion.

Sub presiune politică, la începutul lunii septembrie a anului 2015, Curtea de Apel de la Chișinău suspendă interdicția de 5 ani pe care o primise, în luna mai, George Simion, iar în februarie 2016, interdicția este anulată definitiv.

În anul 2018, George Simion este implicat în alte incidente pe teritoriul Republicii Moldova, care au atras asupra lui noi sancțiuni aplicate de Guvernul de la Chișinău. Astfel, în 29 august, acesta a primit o interdicție de intrare în Republica Moldova de 30 de zile. Autoritățile de la Chișinău au justificat interdicția prin faptul că George Simion, împreună cu mai mulți colegi ai săi, ari fi provocat dezordini la granița de stat a Republicii Moldova într-un așa-zis „Marș al Unirii”.

În octombrie 2018, după doar câteva ore petrecute pe teritoriul Republicii Moldova, George Simion este expluzat în România. Acesta a acuzat că ar fi fost agresat fizic – „bătut și interzis”, după propriile declarații –, fără să aducă însă o dovadă clară care să-i susțină declarația, alta decât o fotografie a documentului oficial privind expulzarea, care părea a fi pătat cu sânge.

La acel moment, Republica Moldova era condusă un guvern coordonat de politicianul Pavel Filip. Acesta s-a remarcat prin contribuțiile importante aduse la semnarea și ratificarea Acordului de Asociere dintre Republica Moldova și Uniunea Europeană, la liberalizarea regimului de vize cu statele membre ale Uniunii Europene și Spațiului Schengen. Acțiuni politice pentru care a fost decorat, în iulie 2014, cu Ordinul „Gloria Muncii”, de către președintele Republicii Moldova, pro-europeanul Nicolae Timofti.

Guvernul Pavel Filip a reușit să implementeze mai multe măsuri economice de inspirație europeană: Programul „Prima Casă” (facilitarea accesului persoanelor fizice la procurarea unei locuințe prin contractarea de credite bancare garantate parțial de stat, în special pentru familii tinere), Programul „Drumuri bune pentru Moldova” (dezvoltarea infrastructurii rutiere, în special în comunitățile rurale), înființarea Parcului pentru tehnologia informației „Moldova IT Park” și lansarea Serviciului de Urgență „112”, numărul unic pentru apelurile de urgență activ în toate statele membre ale Uniunii Europene.

Deși o parte dintre aceste proiecte au fost folosite în mod populist și subordonate unor interese politice de conjunctură, totuși, în ansamblul lor reprezintă dovada unui efort major de orientare a Republicii Moldova către Uniunea Europeană.

George Simion nu a fost interesat de politica pro-europeană a guvernelor de la Chișinău. Chiar a lăsat impresia că sabotează sau, cel puțin, îngreunează demersul politicienilor pro-europeni de la Chișinău de a așeza Republica Moldova pe orbita Uniunii Europene.

George Simion a ignorat permanent strategia diplomatică a Uniunii Europene și implicit a României cu privire la Republica Moldova. Agenda lui politică așa-zis „unionistă” nu a luat în calcul, ba chiar se poate spune că a pus piedici acestei strategii care presupune europenizarea Republicii Moldova, integrarea ei în Uniunea Europeană și în spațiul euro-atlantic și ulterior, realizarea reunificării cu România în cadrul Uniunii Europene.

Recenta acțiune de forțare a graniței Republicii Moldova comisă de liderul AUR, sub pretextul că ar avea dreptul să participe la funeraliile scriitorului unionist basarabean Nicolae Dabija, grație calității de parlamentar român, se înscrie în logica prezentată: scandal, tensionarea situației din Republica Moldova și cât mai mult profit electoral obținut în zona naționaliștilor radicali din cele două state românești.

Această acțiune este probabil determinată de politica pro-europeană a Președintelui Republicii Moldova, Maia Sandu. Atât AUR, ca formațiune politică românească parlamentară cu pretenții de lider al mișcării unioniste din România, cât și liderii AUR – George Simion și Claudiu Richard Târziu – au avut o atitudine rezervată față de  Maia Sandu. Nu au exprimat vreun entuziasm naționalist în susținerea ei, nu au inițiat acțiuni, la nivelul Parlamentului României, prin parlamentarii AUR, de sprijinire a politicii pro-europene implementată de Maia Sandu. Dimpotrivă, prin deputatul George Simion și parlamentarii care l-au susținut în scandalul de la granița Republicii Moldova, AUR a provocat o situație tensionată, în detrimentul Președintelui Republicii Moldova.

Probabil că nu întâmplător, la doar câteva zile după scandalul provocat de George Simion la Prut, Ministerul de Externe rus a criticat Uniunea Europeană și SUA pentru „amestec în afacerile interne ale Republicii Moldova”, pentru că ambasadorul SUA la Chișinău, Dereck J. Hogan, le-a transmis politicienilor aleşi din Republica Moldova că „trebuie să respecte voinţa poporului şi să se apuce urgent de lucru”.

Rusia lui Putin – principalul beneficiar al acțiunilor AUR în Republica Moldova

Mulți analiștii politici sunt de părere că acțiunile AUR și ale lui George Simion în Republica Moldova slujesc interesele Rusiei lui Putin în regiune.

După cum se observă, majoritatea acțiunilor lui George Simion în Republica Moldova au fost comise în perioade de criză politică internă în acest stat românesc ori într-un context internațional foarte complicat și nefavorabil forțelor pro-europene și pro-românești de la Chișinău.

Activitatea așa-zis „unionistă” a lui George Simion și implicit a AUR, dincolo de zgomotul scandalului mediatic pe care l-a provocat permanent, este extrem de nocivă idelului reunificării Basarabiei cu România.

Doar naivii pot crede că, prin destabilizarea Republicii Moldova, prin sabotarea permanentă a guvernelor pro-europene de la Chișinău, prin provocarea de situații tensionate al căror beneficiar este, în mod evident, președintele Rusiei, Vladimir Putin, poți să grăbești reunificarea Basarabiei cu România.

Cum să te unești cu acest al doilea stat românesc european, dându-i foc? Este aberant!

George Simion anunța, după eșecul recentei încercări de forțare a graniței de stat a Republicii Moldova, că pe 27 martie va lansa filiala AUR în această țară. Liderul AUR manifestă un cinism specific Moscovei prin această încercare de exploatare, în interes politic personal, a crizei politice din Republica Moldova și a poziției precare pe care o are, pe scena politică moldovenească, președintele Maia Sandu, liderul politicienilor pro-europenei și implicit pro-români din Republica Moldova.

La o analiză atentă la detalii, „unionismul” proclamat de George Simion și de AUR se dovedește a fi, de fapt, un anti-unionism cinic și toxic, al cărui singur beneficiar este Țarul Putin, conducătorul unui imperiu care nu a fost niciodată favorabil idealului de unire a tuturor românilor în granițele naturale ale României Mari.

(Va urma)

Puteți susține ZIARISTII.COM făcând o donație AICI. Vă mulțumim!

CITIȚI ȘI:

3 COMENTARII

  1. Corect. Din nenorocire…nimeni nu indrazneste, dintre romanii nostri sa ceara pe fata unirea Romaniei cu Republica Moldova. Cere cineva care nu are crediblitate. Mersi !
    Articolul arata clar paradoxul elementului Simion, pus sa agite o chestiune sensibila a neamului Romanesc exact cand cade prost, incat in loc sa invete publicul romanesc de pe ambele maluri ale tarii cu sustinerea ideii unioniste, face din ea un ideal ferfenitzit si demonetizat, fara sanse, incat abia ca ingroapa ideea in sine.

  2. Acest… „SUEDEZ” (Sic!, Sic!, Sic!) de șef-de-galerie-fotbalistică, George Simion, este (CLAAAARRRRR!!!!!) AGENT-PUTINIST: este PLĂTIT ca să inducă în opinia-publică românească ideea (PROFUND-)ANTI-NAȚIONALĂ (!!!!!) că… (DOAR!) ÎMPUȚITUL de CRIMINAL-și-PEDOFIL de Vladimir Putin… ne poate… „DĂRUI” BASARABIA, pe care … taman EI, RUȘII, ne-au… RĂPIT-O/OCUPAT-O!!!!!!!!!

    S.R.I.-ul… DOARMEEEEEEEEE (peee… BANII-NOȘTRI, MUUUULȚI!!!!)???????!

  3. Pai ce va așteptați sa priceapă terchea-berchea șef de galerie ? Sistemul bolșevic s-a bazat tocmai pe prostii foarte guralivi , de asta s-a prăbușit peste tot în lume . Daca va ajunge dobitocul asta le conducere va fi un Putin autohton.

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

- Advertisment -
- Advertisment -