Voturi din micul Luxemburg, cu suflet mare de român

Când vorbim de bătăliile diasporei pentru mai binele de acasă pomenim, în general, de ţări cu comunităţi mari de români: Spania, Italia, Germania, Marea Britanie, Franţa, Irlanda. Există însă locuri în Europa mai puţin aglomerate, care însă nu merită uitate. Căci aşa cum zecile de mii de diasporeni din marile comunităţi europene se bat pentru un vot cinstit la vedere, la fel de multă energie pun în joc şi cei din ţărişoare populate cu suflete mari de români.

Pe Costi şi Viorica Cristache i-am întâlnit la Realitatea TV, în emisiunea „Jocuri de putere”, realizată de Rareş Bogdan, pe 11 august 2018, la o zi după represiunea fără precedent din Piaţa Victoriei.

Fuseseră şi ei în faţa Guvernului Dragnea-Dăncilă să-şi ia porţia de gaze. Atunci am aflat că trăiesc în Luxemburg, a doua cea mai mică ţară a Uniunii Europene, după populaţie, cu aproximativ 600.000 de locuitori.

„Din micul Luxemburg, cu suflet mare de român”, am gândit pe loc, în termeni de titlu de ziar, povestea lor, pe care ne-am propus s-o punem şi într-o carte de poveste, despre suferinţele diasporei.

Iar azi, titlul acela merită menţinut şi adaptat la forma: „Voturi din micul Luxemburg, cu suflet mare de român”.

De ce merită acest instantaneu despre o familie onestă din diaspora europeană? Pentru că ei sunt şi ceilalţi – milioane de români, care şi-au asumat nu doar sacrificiul imens al emigrării, ci şi chinul unui simplu vot departe de ţară.

De câteva zile, Costi Cristache se zbate cu o tenacitate de spartan să convingă cât mai mulţi români, dintre cei 5.000 care trăiesc azi în Luxemburg, să meargă la vot.

Se dă exemplu chiar pe el, care a votat cât de repede a putut, alături de soţia Viorica. L-au luat cu ei şi pe Bogdan, fiul lor, care nu are drept de vot, dar are dreptul să se bucure alături de părinţi pentru energia schimbării din România.

Aşa au făcut şi în ziua Marii Gazări, din Capitală, când au venit tot cu suflet mare de români, din micul Luxemburg, în ţara de care nu s-au despărţit niciodată.

Aşa au făcut de fiecare dată când au mărşăluit sau protestat în numele României curate.

Costi Cristache este unul dintre „corespondenţii” neoficiali ai ZIARISTII.COM, care ne „bombardează” continuu cu tot ce află el, pe drumurile Luxemburgului şi nu numai, despre felul în care decurge procesul de votare.

„I-am spart pe cei de la PSD! Chiar la acest moment suntem 283.270 de români care au votat în diaspora, deci vom fi mai mulţi decât la europarlamentare şi decât la precedentele alegeri prezidenţiale. Cioloş şi Barna ar trebui să-i dea în judecată pe Dăncilă&co. pentru sabotajul PSD la alegerile din 26 mai, căci diferenţa între câţi vor vota acum, la prezidenţiale, şi prezenţa mai mică înregistrată la europarlamentare este probă de sabotaj. N-au vrut să ne lase să votăm atunci, căci dacă ne lăsau ieşeam masiv, ca în acest weekend„, este mesajul pe care ni-l transmite cu înverşunare „căpetenia” românilor cu drept de vot din Luxemburg.

Şi Costi are dreptate, pe fond. În aceste vorbe se reflectă frustrarea sa şi a tuturor celor care n-au cerut nimic altceva statului român decât să le permită să fie cetăţeni şi departe de casă. Nu au primit ce şi-au dorit şi ce aveau dreptul să primească. Dimpotrivă. Au fost trataţi cu aroganţă şi cu multă bătaie de joc.

Dar a trecut. A venit vremea celor care au suferit până acum să preia comanda destinului de naţie. Da, poate sună pretenţios şi oarecum patriotard, dar nu e cazul să ne ferim de vorbe mari. Chiar nu e cazul cu oameni ca ei!

Diaspora a rezistat unui asalt inuman, a încasat lovituri după lovituri, gaze şi bastoane, a fost umilită şi înlăcrimată, dar s-a terminat!

Războaiele vin şi trec, iar pacea o administrează învingătorii.

Inclusiv cei precum Costi şi cele două familii sale sale. Familia „mică” – alături de soţie şi de copii ca Bogdan – şi familia „mare” – a milioanelor de români care se regăsesc în astfel de eroi anonimi.

Priviţi poza de la începutul acestui articol! Priviţi chipurile celor trei. Ochii lor. Şi ce se citeşte dincolo de ei.

Aşa e că sunteţi de acord cu titlul „Din micul Luxemburg, cu suflet mare de român”?