Odată venit la Cotroceni, Nicușor Dan a fost luat în pază și apărare de un serviciu de informații pe care, de peste două decenii (pe 7 decembrie se împlinesc 21 de ani), îl conduce generalul Lucian Pahonțu.
În aceste decenii, în jurul șefului SPP s-a creat o aură de om care știe multe și care, mai mult, ”combină”. Până acum un an, s-a vorbit în șoaptă, cu un amestec de frică și admirație, despre Pahonțu și despre aparținătorii lui apăruți în diverse scheme ale puterii: ”e finul lui Pahonțu”, ”e rudă cu Pahonțu”, ”e omul lui Pahonțu”. Ce mai, omul e pe buzele tuturor!
Deși se știa de multă vreme despre istoria acestui personaj, un reportaj realizat de Recorder în vara acestui an l-a readus sub luminile rampei mai puternic ca niciodată. Ne-am adus aminte că în 2023 jurnalistul Virgil Burlă, de la PressHub, solicitase CNSAS o verificare a trecutului bravului general în legătură cu apartenența sa la aparatul de represiune ceaușist: Securitatea. CNSAS primise o solicitare similară încă din 2008. Însă, după cum afirmă cei din conducerea instituției, existau doar documente ce atestau apartenența sa la sinistrul aparat, însă nu și în legătură cu activitățile sale.
Apar acum informații despre ce a făcut locotenentul Lucian Pahonțu la Revoluție. Nepotul generalului criminal Vasile Milea (pentru că Milea a ordonat represiunile de la Timișoara și le-a coordonat pe cele de la București, până în dimineața de 22 decembrie 1989) era pe atunci locotenent în trupele de Securitate dizlocate fix în zona baricadei de la Intercontinental.
Omul era la ordin. ”Ce faci, Lucică?”, l-a întrebat unchiul atunci, în dispozitiv. Ce putea să facă un locotenent de Securitate cu un pluton înarmat? Executa ordinele primite. Nu știm cât a executat, dar acolo, în acel dispozitiv, s-a executat. Dacă cercetarea dosarelor Revoluției nu ar fi fost blocată de cei rămași la putere, adică de către comunisto-securiștii din familia cărora făcea parte și Lucică, poate că s-ar fi dovedit că locotenentul Pahonțu de atunci nu a dat niciun ordin criminal, nu a ucis pe nimeni și că a fost un securist de omenie care ar fi meritat să ajungă chiar șeful SPP peste 15 ani. Poate că se dovedea că nu era un pahonț, adică un ”soldat cărăuș din armata rusă” sau ”o persoană grosolană, neciolplită sau murdară”, după cum apare în DEX. Dar dosarele Revoluției au fost secretizate în mare parte și, culmea, și dosarul lui Lucian Pahonțu s-a numărat printre acelea.
Oare cine a vrut să-i saboteze cariera prin acea secretizare? Cine a vrut să secretizeze faptul că omul a fost atunci un înger printre demoni? Oare cine s-a gândit de acum două decenii să-i creeze probleme pentru vremea în care va fi general pensionar și încă activ? Ce invidie, ce răutate!! Și ce putere de previziune!!!
Ajuns la Cotroceni, Nicușor Dan a fost întrebat dacă-l va destitui pe Pahonțu. ”O să am o evaluare”, a răspuns președintele. Și această evaluare s-a produs sub ochii tuturor, dovadă a transparenței pe care ne-a promis-o.
În iunie 2026, în plină criză guvernamentală generată cu implicarea președintelui, presa rea, nu cea bună finanțată de partide, publică o fotografie în care la o masă erau președintele, Rareș Bogdan și Victor Negrescu (europarlamentari PSD – unul sub acoperire și unul descoperit), Eugen Tomac (fostul viitor imposibil premier), consilierul prezidențial Valentin Naumescu și Lucian Pahonțu. Ce puteau face oamenii aceia acolo, la aceeași masă? Îl evaluau pe șeful SPP, gen. (r) Lucian Pahonțu, că doar nu aveau să vorbească despre politică în prezența șefului unui serviciu de informații!
Pentru că presa a sărit cu întrebări referitoare la prezența șefului SPP la acea masă, președintele a decis să-l bage într-un nou examen, și mai greu, la o masă cu 15 persoane, din care au făcut parte fețe-fețe bisericești, politicieni centrali și locali… Ce mai, comisie de evaluare grea spre foarte grea!
Întrebat iar despre prezența șefului SPP la acea masă, președintele a răspuns că nu e relevant. Și presa asta, să nu-și dea seama că era tot un examen de evaluare a șefului SPP?! Dar și președintele: să spună că nu e relevantă o asemenea evaluare?!
Tot jurnaliștii – ce să facă și ei ca să-și câștige pâinea amară? – au insistat: de ce domnul Pahonțu nu a trecut în declarația sa faptul că a fost ofițer de Securitate? De ce și-a plagiat teza de doctorat? De ce cumulează pensia cu salariul? (Vai, să te iei de un biet pensionar pentru niște firfirei de 7.000 de euro pe lună este de-a dreptul imoral!) De ce stă la masă cu președintele? Și alte, și alte blăstămății, de parcă altceva de făcut n-a avut această presă nenorocită decât să citească legile! Sunt atâtea știri de la ora 5 și jurnaliștii ăștia cred că ei fac și dreg!
Dar lasă că și președintele le-a zis-o: ”Nu e relevant”. Și le-a mai dat una: ”SPP e doar un serviciu de pază”. ”Dar legea spune clar că e serviciu de informații”, a insistat jurnalistul. Privire fixă, în pământ, apoi prin împrejurimi, tot fixă, și subiectul s-a închis.
”Dar însă”, după expresia șugubeață a unui regretat profesor al meu, jurnaliștii au revenit impecabil: ”De ce vă agățați de domnul Pahonțu?”. Recuperându-și privirea de unde o lăsase adineaori, președintele a recurs la o schemă de răspuns pe care am putea-o numi neoiordachiană: nu a cerut ”altă întrebare!”, ci a înlocuit-o cu una pentru care avea el răspuns. Deci a făcut un salt de la ”altă întrebare!” la ”întrebarea adevărată pe care dumneavoastră mi-o puneți este…”. Oare președintele matematician nu știe că întrebarea nu are valoare alethică? O întrebare nu este nici adevărată, nici falsă. Răspunsul, da. (Voi reveni asupra acestei chestiuni).
Un mic recurs la istorie. Când a făcut Traian Băsescu o vizită la universitatea în care predam și predau, era însoțit de același șef al SPP. În clădrea universității, cu 9 etaje mai sus decât rectoratul, funcționa un post de televiziune partener al universității, la care președintele a mers împreună cu rectorul de atunci pentru o emisiune în direct. La intrarea în lift, Pahonțu a vrut să intre, iar președintele i-a cerut să vină cu liftul celălalt. ”Dar e o chestiune de protocol de pază”, i-a raportat Pahonțu. ”Lasă asta, mergi cu celălalt sau vii pe scări!”, i-a replicat președintele.
Generalul Pahonțu a fost angajat de președintele Băsescu, dar nu a pătruns în lift, nici în sala în care s-a desfășurat întâlnirea cu Senatul universitar, nici în biroul rectorului, în care au stat de vorbă doar două persoane: președintele și rectorul. Cu toate păcatele sale știute și neștiute, președintele Băsescu știa unde este locul generalului Pahonțu.
Întrebat de ce se agață de Pahonțu, Nicușor a precizat din nou că SPP nu e decât serviciu de pază (deși este serviciu de informații – schema plăcii stricate care repetă la nesfârșit aceeași minciună) și a recurs la o ticăloasă stratagemă, a schimbării întrebării – ”Vreți să mă întrebați: «Nu vreți să ne oferiți puțină răzbunare?»”. Este aceeași schemă utilizată de Adrian Năstase, care a etichetat cercetarea dosarelor nomenclaturii comuniste și a securiștilor ca ”lins dosare”. Unul a trecut în derizoriu, altul – în schema condamnabilă din altarul Sâmbetei de Sus, a răzbunării. Nimic despre legalitate, nimic despre moralitate. Despre onestitate? Ha-ha-ha!
Dacă am văzut cine este mama lui Nicușor Dan – consilierul Lazurcă –, acum vedem cine este tatăl său: Pahonțu. Din omul ce părea onest, relaxat și vesel, Nicușor Dan a ajuns încruntatul, autoritarul și omul care știe mai multe de o mie de ori decât restul. După chipul tatălui. Și după chipul celui despre care crede că românii și-l doresc. Dar despre asta vom vorbi în episodul următor.



