Lupta electorală cu mafia locală. Cum se trăia acum un an lupta cu camarila lui Ciolacu.
Acum un an de zile intram în luptă cu Marcel Ciolacu, pentru funcția de președinte al Consiliului Județean Buzău.
De ce? Simplu – am spus atunci, spun si acum: județul Buzău este printre ultimele județe închise din țară, conduse integral în stil feudal, subdezvoltate și cu o depopulare care se tot accentuează.
Și da, știam că nu am prima șansă, dar asta nu a contat. M-a interesat mai mult să expun caracatița lui Ciolacu din presa locală, din contractele publice și din instituții. Și asta am făcut, sperând că se va coagula o alternativă cu tineri.
Am sperat și că opoziția va avea mai mult curaj acolo și va construi un plan serios pentru 2028.
Nu am intrat într-un partid, ulterior, chiar dacă propuneri au fost. De ce? Pentru că nu acesta a fost obiectivul meu: să primesc un loc pe o listă. Nu! Dar sper ca alții, mai tineri ca mine, să facă acest pas, de a intra în politică, în ce partid consideră, dar unul care să-și asume România europeană.
Las mai jos câteva întâmplări din acea campanie, pe care nu le-am povestit atunci, pentru că probabil s-ar fi interpretat a fi victimizare.
1. Un băiat din Buzău, angajat și plătit de PSD (adică era pe statul de plată lunar), care se prezintă și azi ca jurnalist, a scris o serie de articole prin care susținea că am patru case în Buzău. Mai exact, patru palate! Singura casă din Buzău e cea în care locuiește mama mea. A luat el de la primarul localității (PSD-ist) planul curții și al casei, a modificat cu AI perimetrul și a susținut că există toate cele patru case în aceeași curte. În realitate, e doar o casă! A doua clădire e terasa de vară, a treia e magazia de lemne, iar a patra – o cotineață de găini. Și normal, aceste anexe au suprafețe de 15-20 de metri pătrați, nu de sute! Am vrut atunci să pun poze cu “casele”, dar am zis că acea campanie e despre probleme reale, nu inventate. Cine încă mai crede în povestea de atunci este invitatul meu să se cazeze gratis la mine, în casa 2 cu lemnele, în casa 3 cu găinile sau în casa 4 la teresa doar cu un acoperiș.
2. Primarul PSD a răspuns imediat apelului de la partid și i-a transmis “jurnalistului” toate detaliile casei unde locuiește mama mea. Cu stradă, număr, plan cadastral și toate documentele. Asta e România în care primarul se comportă ca ofițer de cadastru, nu? Dar oare care mai sunt datele confidențiale, dacă primarul este în altă tabără?
3. Într-o emisiune din campanie, sunt întrebat în direct despre “plângerea penală pe care o am în Buzău”! Răspund că nu cunosc un astfel de caz, că nu am fost informat și că o simplă plângere penală putem face toți oricui, pentru orice, în câteva minute, la o secție de poliție. La două zile distanță am aflat că plângerea penală exista și era făcută de un lider PSD (”vicele” de la Consiliul Județean), care susținea că am atacat CJ-ul prin declarații. A fost clasată imediat ce s-a terminat campania. Normal…
4. O altă campanie de presă a fost cea prin care ei susțineau că sunt acuzat de evaziune fiscală. O doamnă “jurnalistă”, care scrie la ”Jurnalul de Buzău”, distribuia ”informația” că am un “dosar de evaziune fiscală”. Și atașa minciuna la toate postările mele și în toate grupurile din Buzău. Normal că nu există o asemenea acuzație. Ba mai mult, în acel an am avut două controale ale ANAF în doar 10 luni (mulțumesc!), dintre care unul pe ultimii 5 ani, iar rezultatul a fost: zero probleme. ”Jurnalul de Buzău” este o altă publicație PSD din județ (80% din presa locală este finanțată direct și indirect de PSD). În acea publicație, nici măcar nu a trecut numele tuturor candidaților pentru CJ Buzău. Așa se face informarea acolo! Exista doar poza lui Marcel Ciolacu, parcă ar fi fost singurul candidat. Este o doamnă căreia îi place să înceapă o conversație cu “marș!”.
5. După ce toate astea n-au prins prea mult, au pregătit “măreața investigație” de presă cu Liviu Alexa și familia Budeanu. Mai exact, trustul de presă deținut de familia Budeanu. Alexa a scris o tâmpenie colosală, cu o rețea inventată de infractori de la PNL Buzău, din care aș face parte, pe care ”Gândul” și ”Cancan” au publicat-o fără o singură dovadă că ce scrie acolo e și real. Culmea e că doi dintre cei numiți acolo erau și sunt și acum în anturajul PSD!
6. Băieții din Prefectura Buzău, numiți de PSD, inclusiv cei aflați în funcții de conducere, erau extrem de ocupați în a comenta și a distribui informații false, în timpul programului. Există nenumărate capturi de ecran cu mesajele lor. Legea le interzice asta, dar ei cunosc legea așa de bine, încât făceau propaganda cu contul lor real, jignind și distribuind informații false!
7. În acea campanie aveam un litigiu comercial pe care ulterior l-am și câștigat în instanță, la cinci luni după finalizarea campaniei. Un angajat al Tribunalului Buzău a copiat întregul dosar din instanță și l-a transmis la PSD, care l-a publicat pe fițuicile locale. Fain așa!
8. După cazurile 7 și 2 s-a depus o plângere la Poliția Buzău. Nu am fost eu personal, a fost o persoană desemnată. A trecut un an de zile și nimic. Înțeleg că, în realitate, acea plângere nici nu mai există azi (fie în cercetare sau închisă). A dispărut! A ”uitat” cineva s-o înregistreze… Sau poate avem toți amnezie și ni s-a părut că am depus acea plângere…
9. În ultima săptămână de campanie a picat bogăția pe județul Buzău: cadouri pentru angajații Spitalului Județean, camioane cu napolitane, ciocolate fructe prin sate, vouchere de la primării pentru cei din orașe (acum, domnul primar Toma e rebel!). Au existat plângeri? Da. Și? Ei, și?
10. Tot în ultima săptămână de campanie, antreprenorii care distribuiau sau reacționau la postările mele sau ale altor candidați erau sunați, amenințați și forțați să-și aducă la vot angajații, pentru PSD. Cum? Metoda ”Inelul”: mergi în cabina de vot, pui ștampila pe cine ți se spune, faci poză cu mâna la care porți verigheta peste buletinul de vot, să se vadă ștampila. Inclusiv primari ai opoziției erau cumpărați cu promisiuni de bani de la guvern, iar peste noapte apăreau bannere cu susținerea lor pentru Ciolacu.
11. În ziua votului, în orașe, dar și în comunele mari, existau oameni care așteptau la colțul străzii, în jurul secției de votare. Ce credeți că făceau? Plăteau! A scris și presa atunci de rețeaua aceasta. Și? Ei, și? A, stai că aici nu am dovadă! Nu plăteau, erau voluntari la măturat strada!
La un an distanță, promisiunile lui Marcel Ciolacu sunt realizate sau măcar începute în procent de 3%. Atât! Voi publica și analiza asta.
Într-un stat în care ar domina legea, în 9 din cele 11 puncte ar exista anchete, amenzi și dosare penale. Ele însă nu există.
Și vin alegerile din 2028. Indiferent ce va face sau nu PSD la guvernare, dacă alegerile vor avea loc cu același mod orb de aplicare a legii, ei își vor asigura, în funcție de județ, un 10%-15% prin astfel de practici. Pentru că asta fac ei de 30 de ani.
Dar mai grav este că noi, alegătorii, sperăm la o reformă în clasa politică, așteptăm să vedem în toate partidele oameni integri și competenți. Eu vă spun că, în marea lor majoritate, cei care sunt atenți la viața politică și ar putea crea reforma nu vor face acest pas. Pentru că fie au fost în situațiile de mai sus, fie au susținut pe cineva care a trecut prin ele.
P. S. E gata aeroportul la Buzău? Dar noul spital? Oare noul centru industrial? Dar programul pentru formarea tinerilor? Nu a avut timp oare Marcel Ciolacu, între dumurile sale pe la Bazarul din Istanbul, unde cauta blănuri de 15.000 de dolari? Pardon, de 500 de dolari!
