Domnul Petrișor Peiu se întreabă: „Cum poate să aibă Romgaz o rată a profitului de patru ori mai mare decât Petrom? Cum poate Dedeman să aibă o rată a profitului dublă față de Lidl și Kaufland? Cum se poate ca benzinăriile OMV și MOL să aibă rate ale profitului de 2-3%?”.
Întrebarea e firească pentru un inginer.
Economistul nu și-ar mai pune asemenea întrebări.
Iar antreprenorul s-ar gândi să deschidă o benzinărie sau un supermarket, dacă așa ușor se marcă banul.
De asta mergem, teoretic, la școală. Ca să nu ajungem să șutăm orice subiect în tribune, ca la fotbal, și pe urmă să cerem taxe, biruri, impozite pe străinii care aduc capital în România.
***
Cândva am explicat de ce un angajat de la Carrefour din Franța are salariu mai mare decât angajatul similar de la Carrefour din România – o chestie chiar mai contraintuitivă decât chestiile indicate de domnul Peiu.
E frumoasă știința, dar e grea și, mai ales, cere timp, studiu.
Oricum, mai interesant – chiar și pentru un inginer – cred că este de ce naiba sutele alea de companii de stat au pierderi, de ce nu au și ele o rată a profitului de măcar 2%, cum are Lidl?
Ei, las-o așeeeaaa!
***
Domnul Petrișor Peiu, senator AUR, deține, în valoare egală (1,2 milioane de lei), acțiuni la Petrom și la Romgaz. Economiștii curioși se întreabă: ”De ce investește în mod egal dl Peiu la Petrom și la Romgaz, dacă el spune electoratului că Petrom nu declară profitul?”.
Fiindcă politica e o afacere, la naiba, doar că pe alt plan.



