Tancurile Challenger livrate de britanici ucrainenilor au ajuns atât de temute de către ruși, încât aceștia se sperie doar când aud sunetul motorului acestora, relatează un tanchist pe un astfel de vehicul în ceea ce pare a fi prima mărturie a unui participant la lupte pe blindatul occidental. Performanța reușită cu Challenger care l-a uluit pe ucrainean a fost când a reușit să distrugă un tanc rusesc T-55 de la 5 kilometri distanță. Tanchistul a comparat tancul britanic cu o armă cu lunetă: extraordinar de precis.
Pentru că până acum a activat pe tancuri ex-sovietice de diverse modele – T-64, T-72 și T-80 – militarul a putut face o comparație cu Challenger.
Prima diferență majoră este că tancul britanic este foarte sigur, prin comparație cu cele de producție ex-sovietică. O singură lovitură în plin e de ajuns să arunce în aer tancul de tip rusesc împreună cu echipajul, spune cel intervievat. În schimb, tancul Challenger e conceput special pentru a proteja oamenii din interior. Poate recepționa mai multe lovituri și chiar dacă îi este străpuns blindajul, șansele să fie detonată muniția din interior sunt foarte mici. Acest lucru sporește mult șansele echipajului de a se salva.
A doua diferență constă în scopul cu care a fost conceput tancul. Cele rusești sunt destinate suportului infanteriei, pe când cel britanic e gândit cu un singur țel, acela de a distruge blindatele inamice. De forța vie a inamicului se pot ocupa artileria și infanteria proprie, în schimb tancul Challenger este extraordinar de precis, cu o rază de acțiune foarte lungă. Este atât de bun încât poate fi folosit, pur și simplu, ca un vehicul rătăcitor între linii, cu care să distrugă toate mașinile inamice.
A treia diferență este că tancul Challenger este foarte fiabil, relatează ucraineanul. În tancurile de tip rusesc, echipajul stă mereu cu emoții. Chiar și în modelele mai noi, precum T-80, oricând se poate defecta ceva, fie mecanismul de încărcare, fie vreun senzor.
A patra diferență o reprezintă ergonomia. Tancul Challenger e făcut ca interiorul să fie prietenos cu echipajul. Prin comparație, tancurile rusești sunt extrem de incomode, dacă ai nevoie să repari ceva durează foarte mult pentru că spațiul nu permite acest lucru.
Mai jos, depoziția tanchistului ucrainean.
„Am fost pe T-64, T-72 și T-80. Dacă ești lovit, nu prea ai nicio șansă, muniția explodează imediat și ești trimis în zbor undeva, pe câmp. Pe Challenger, muniția e așezată în așa fel încât să poată rezista la mai multe lovituri. Chiar dacă lovitura pătrunde, este puțin probabil să lovească muniția și să provoace detonarea ei”
„A sniper rifle among tanks” – A Ukrainian tanker shares impressions of using a British Challenger 2 tank in battle. – „We could use a few more companies in Ukraine… russian tanks would be too scared to come out.” pic.twitter.com/18tcMMIRuj
— Defense of Ukraine (@DefenceU) September 3, 2023
„Vă spun că acest tanc este ca o pușcă cu lunetă printre tancuri, printre toate tancurile în general. Fără îndoială, a stabilit un record mondial când a lovit un T-55 de la o distanță de peste cinci kilometri.
Atunci când conduci un T-80 și nu ești sigur că vei reuși să tragi măcar o lovitură pentru că mecanismul de încărcare s-ar putea defecta sau vreun senzor nu va funcționa. Adică, practic îi sperii pe (ruși) cu sunetul motorului, așa că este un sentiment ușor diferit.
Avantajul său este că are o rază lungă de acțiune, este foarte precisă; este o mașină proiectată să opereze la o distanță mare și să țintească doar mașini. Aici nu există așa ceva ca la tancurile noastre, care sunt destinate infanteriei, cu obuze explozive cu fragmentare, care provoacă panică în rândul infanteriei. Nu, aceste tancuri au fost făcute pentru a contracara sovieticii și pentru a distruge pur și simplu mașinării. Pentru forța vie a inamicului există infanteria și artileria.
Pentru că un tanc este o forță imensă, mai ales un tanc ca acesta. Dacă iei doar un singur tanc, are foarte multe de oferit, mai ales în condițiile noastre, când infanteria te vede venind cu un tanc, chiar dacă nu mai sunt proiectile – ies bucuroși din tranșee și înaintează în spatele tău, ca să-i termine din mers.
Cu aceste tancuri, oricine le vede se întreabă: „Uau, ce e asta?”.
Am fost pe un T-64, un T-72 și un T-80. Am luptat pe un T-80. Până când ești lovit. Dacă ești lovit, nu prea ai nicio șansă; muniția explodează imediat și ești trimis în zbor undeva, pe câmp. Pe acest tanc, ca să zic așa, muniția este așezată în așa fel încât să poată rezista la mai multe lovituri. Chiar dacă pătrunde, este puțin probabil să lovească muniția și să provoace detonarea ei.
Totul aici este conceput pentru oameni. Dacă vreți să faceți ceva în tancurile noastre (cele de tip sovietic – n. red.)… Ți-ar lua o jumătate de zi să ajungi la un bolț. Să tai o cheie, să o sudezi și să o reajustezi ca să ajungi acolo. Nu există altă cale. Dar chestia asta (tancul britanic Challenger – n. red.) e făcută pentru oameni.
Câteva companii în plus (de tancuri Challenger – n. red.) pentru țara noastră ar fi destul de bune. Cred că tancurilor rusești le-ar fi frică să iasă. Foarte frică. Ar lucra numai din poziții închise, la o distanță de 7-8 kilometri de la axă, și nu întotdeauna. Să aibă o recunoaștere foarte bună și să doboare multe tancuri inamice. Când totul este clar. Adică, unde sunt minele. Iese tancul inamic. Bang-bang! Cu acest tanc chiar poți să lucrezi așa, ca un tanc rătăcitor, ca să zic așa, și se va descurca foarte bine. Ei bine, unul, desigur, nu, pentru că unul nu este suficient. Ar trebui să avem doi în pereche care să lucreze. Dacă este folosit corect, va însemna doar moarte și groază pentru ei, asta e tot.”
