Istoria nu se repetă, dar uneori asemănările sunt izbitoare. Angajat într-o spirală a violenței și a nebuniei tot mai accentuată, Vladimir Putin duce Rusia pe urmele Germaniei lui Adolf Hitler, ca într-un fel de parodie grotescă, de Secol XXI, a evenimentelor tragice care au devastat Europa în urmă cu opt decenii. Similitudinile se îngrămădesc nu doar în privința celor doi dictatori, ci și a comportamentului țărilor lor, Rusia putinistă părând hotărâtă să nu scape niciuna dintre erorile comise de Germania hitleristă.
La un an de la începerea invaziei lansate de Rusia în Ucraina, am trecut în revistă 10 dintre cele mai flagrante asemănări dintre Rusia lui Putin și Germania lui Hitler.
1. Contextul ascensiunii la putere a celor doi dictatori
Hitler a ajuns cancelar al Germaniei, în ianuarie 1933, speculând frustrarea generată de înfrângerea țării în Primul Război Mondial, greutățile provocate de criza economică și nostalgia poporului după statutul de mare putere pierdut în 1918. A beneficiat de sprijinul oligarhiei economico-militare a Germaniei care se temea de bolșevism.
Putin a ajuns președinte al Rusiei în iunie 2000, sprijinit de serviciile secrete, după un târg cu Boris Elțîn. Și-a câștigat susținerea populară speculând frustrarea generată în rândurile poporului de înfrângerea țării în Războiul Rece, greutățile economice și nostalgiile imperiale ale multor ruși. De la un moment dat, a propus ca proiect de țară refacerea imperiului sovietic.
2. Eliminarea fizică a opoziției
Hitler și-a lichidat fără ezitare opoziția, atât în partid, cât și în afara lui, după ce a venit la putere. Metoda aleasă de el a fost scoaterea în afara legii a celorlalte formațiuni politice, concentrarea atribuțiilor executive în mâinile sale, distrugerea fizică a contestatarilor din NSDAP în „noaptea cuțitelor lungi“, apoi vânarea și lichidarea celor care puteau reprezenta o amenințare pentru regimul său. Pentru distrugerea opoziției din țară s-a folosit de Gestapo, poliția secretă de o duritate ieșită din comun. Fie că erau politicieni, preoți, oameni de afaceri ori simpli muncitori, toți cei identificați ca potențial periculoși pentru regimul nazist erau vânați fără milă și exterminați.
Putin a recurs, încă de la începutul domniei sale, la lichidarea sistematică a opozanților, indiferent că aceștia se aflau în interiorul sau în afara Rusiei. Exterminarea fizică a acestora a devenit o emblemă a regimului putinist. Politicieni, jurnaliști, oligarhi, ofițeri din armată și serviciile secrete, activiști civici, profesori și-au găsit sfârșitul aruncați în aer, împușcați, otrăviți, „sinuciși“, căzuți de la balcon etc. Pentru lichidarea potențialei opoziții, Putin se folosește de serviciile secrete: FSB (fostul KGB), GRU și SVR.
3. Agresiunea asupra țărilor vecine sub motivul unei persecutări a etnicilor de naționalitate germană/rusă
History repeats itself. pic.twitter.com/FhKXCQIzEX
— Georgian Legion (@georgian_legion) February 23, 2023
Hitler a folosit minoritatea germană din țările vecine ca pe o armă împotriva acestora. S-a folosit de agenți pentru a provoca agitație și tensiuni, apoi a invocat oprimarea și chiar genocidul împotriva germanilor din Cehoslovacia și Polonia, pentru a emite pretenții teritoriale asupra acestora. De fiecare dată, cancelarul și-a axat discursurile pe ideea că teritoriile din țările vecine locuite de germani trebuie sunt de drept ale Germaniei și trebuie să revină la țara-mamă. Același criteriu l-a aplicat în Austria, decretată țară-soră pentru că germanii și austriecii vorbesc aceeași limbă. Așa a avut loc Anschluss-ul, apoi anexarea zonei sudete din Cehoslovacia, iar în final invadarea Poloniei.
Putin a folosit o armă lăsată moștenire, special pentru astfel de scopuri, de regimul sovietic: minoritățile ruse plantate în secolul trecut prin rusificarea unor regiuni din fostul imperiu. Rusia și-a justificat intervențiile militare în țările vecine ex-sovietice, de fiecare dată, cu nevoia de a „ocroti“ minoritățile ruse care ar fi în pericol iminent. Pretutindeni sunt enclave care țin în șah guvernele statelor vecine (sau nu) cu Rusia. Așa s-a ajuns ca trupele rusești să fie pe teritoriul Moldovei (Transnistria), ca Georgia să fie atacată în 2008 pentru a fi „protejate“ enclavele Osetia de Sud și Abhazia, iar Ucraina să fie invadată în 2014 și din nou în 2022.
4. Convingerea că Occidentul e decadent și putred
Uimitor este că atât Hitler, cât și Putin și-au bazat războaiele în primul rând pe ideea că inamicul e slab, înainte să fie siguri de propria lor forță.
Hitler a fost absolut convins, în momentul când s-a apucat să demoleze ordinea mondială construită prin tratativele de la Paris, de după Primul Război Mondial, că marile puteri garante nu mai sunt capabile să riposteze. Franța era în declin demografic și economic. Despre Imperiul Britanic, Hitler obișnuia să spună că e decrepit și senil. Americanii se retrăseseră în izolaționism după 1919. În acest context, Germania nu avea decât să umple vidul de putere creat, considera Hitler, care a mizat pe faptul că Marea Britanie și Franța nu vor intra în război pentru Polonia. Toate calculele s-au dovedit teribil de greșite.
Putin a fost absolut convins că Occidentul nu va fi capabil să reacționeze când a invadat Ucraina, contestând astfel actuala ordine mondială care se bazează pe nemodificarea prin forță a granițelor naționale. În ultimii 20 de ani, Kremlinul a creat și încurajat o interdependență a Europei de materia primă rusească, Putin fiind sigur că țările occidentale nu vor sacrifica gazul și petrolul ieftin pentru a se angaja într-o confruntare dură de dragul Ucrainei. Liderul de la Kremlin a tratat întotdeauna cu desconsiderare Uniunea Europeană, considerând că este o construcție putredă și artificială, incapabilă să dea o ripostă și care se va destrăma la prima lovitură puternică primită. Și noul președinte american Joe Biden a fost tratat cu dispreț, fiind etichetat de propaganda rusească drept prea bătrân, senil, fără energia și curajul de a gestiona o criză majoră și de a înfrunta un agresor hotărât.
5. Planul de invadare a Ucrainei de către ruși, în 2022, pare pur și simplu o copie în oglindă după Fall Weiss, planul de invadare a Poloniei de către germani în 1939
Dacă alăturăm cele două hărți, asemănările sunt izbitoare. Germanii au conceput un atac din trei direcții: nord, vest și sud. Rușii au conceput și ei un atac tot din trei direcții: nord, est și sud. Principala axă de atac a germanilor a fost din nord, dinspre Prusia Orientală, pe ruta cea mai scurtă către capitala poloneză Varșovia, care urma să fie încercuită și capturată în doar câteva zile. Principala axă de atac a rușilor a fost din nord, dinspre Belarus, pe ruta cea mai scurtă către capitala ucraineană Kiev, care urma să fie încercuită și capturată în 3 zile.
Planul rușilor a eșuat, spre deosebire de cel al germanilor, în primul rând din cauza modului în care s-a făcut execuția sa. Armata rusă din 2022, și mai ales comandanții săi, nu erau la nivelul armatei germane și al ofițerilor săi din 1939. În al doilea rând, ucrainenii n-au comis erorile strategice ale polonezilor. Polonia și-a desfășurat armata la granițe, ceea ce a facilitat străpungerile germane, pătrunderea rapidă în interiorul țării și încercuirea marilor unități poloneze. Ucraina și-a desfășurat forțele în adâncimea teritoriului, speculând lipsa de competență și dezastruoasa logistică a rușilor pentru a le stopa avansul.
6. Ruperea liderilor supremi de realitate
Hitler a pierdut gradual contactul cu realitatea, la acest lucru contribuind deopotrivă tendința sa de a nu accepta decât rapoartele care-i confirmau părerile și anturajul care, din slugărnicie, filtra informațiile care ajungeau la Fuhrer. Al Doilea Război Mondial a început și a continuat din cauza erorilor de calcul ale cancelarului german. După ce, în 1939, a crezut că anglo-francezii nu vor interveni după invadarea Poloniei, Hitler a fost convins, în 1940, că britanicii vor accepta să ajungă la o înțelegere după căderea Franței. Mai mult decât atât, în 1941 Hitler a lansat invazia Uniunii Sovietice fiind absolut sigur că imperiul lui Stalin se va prăbuși la prima lovitură.
În ultimii ani, Hitler a trăit complet izolat, operând pe hărți cu armate care nu mai existau, încurajat de generali de paie și activiști de partid incapabili să-i spună adevărul. Fiecare contact cu mareșalii săi, care veneau de pe front pentru a-i spune ce se întâmplă, devenise o confruntare neplăcută, cu țipete și amenințări. Hitler a continuat să ordone contraatacuri și să planifice ofensive decisive până în ultimele zile, când sovieticii ajunseseră la câteva zeci de metri de buncărul său, iar anglo-americanii ocupaseră aproape toată țara.
Există numeroase rapoarte care arată că Putin a luat decizia de a invada Ucraina în baza informațiilor primite de la serviciile sale secrete care-i spuneau că țara se va preda rapid. Anturajul și serviciile i-au spus lui Putin, în ultimii ani, doar ceea ce a vrut el să audă: că ucrainenii vor să vină rușii, că țara vecină e putredă și că armata și locuitorii îi vor întâmpina pe ocupanți cu brațele deschise.
Evenimentele din 2014 ar fi trebuit să fie un semnal de alarmă, dar Putin l-a interpretat pe dos. În februarie-martie 2014, după revoluția de la Kiev, Rusia a încercat să anexeze toată jumătatea de est a Ucrainei. Dar provocările organizate de FSB și GRU au avut succes doar în Crimeea și extremitatea estică a Donbassului. În restul orașelor unde s-a încercat preluarea prin forță a instituțiilor guvernamentale, provocările rusești n-au avut susținerea populației și au eșuat.
Eșecurile de la Harkov, Dnepropetrovsk, Zaporojie, Herson, Melitopol, Mariupol, Odessa etc i-au fost prezentate lui Putin astfel încât el n-a înțeles că poporul ucrainean, indiferent că e vorba de etnici ruși sau ucraineni, nu vrea să facă parte din Rusia.
Și rapoartele venite din Uniunea Europeană și SUA au fost cosmetizate astfel încât să-i confirme lui Putin părerea sa că Occidentul este dezbinat și că nu va fi capabil să se unească pentru a susține Ucraina.
Există indicii că liderul de la Kremlin continuă să primească și la această dată date greșite despre situația de pe front, despre hotărârea Occidentului de a i se opune și despre determinarea ucrainenilor de a lupta.
7. Aparatul de propagandă foarte puternic, cu ajutorul căruia se îndoctrinează poporul
Atât Hitler, în Germania nazistă, cât și Putin, în Rusia de azi, s-au bazat și se bazează pe o propagandă extraordinar de puternică și eficientă, care reușește să convingă poporul să le fie alături.
Hitler l-a avut pe Gobbels, un propagandist strălucit, cu idei geniale, care a știut să lucreze cu simbolistica, să le spună germanilor că ei luptă într-o cruciadă care apără Europa de bolșevism și că ei sunt, de fapt, victimele unei conspirații mondiale împotriva lor. Când războiul a început să meargă prost, poporul german a fost mobilizat cu avertismentul că va fi exterminat de aliați, dacă va fi învins.
Putin a moștenit cea mai puternică mașinărie de propagandă și mistificare a realității din istorie – cea sovietică. A perfecționat-o și a pus-o la treabă, reușind să convingă poporul rus de lucruri de-a dreptul incredibile, precum acela că în Ucraina nu luptă cu ucrainenii, ci cu trupele NATO. Accesul rușilor de rând la informații din exteriorul țării a fost foarte puternic restricționat, astfel că aceștia sunt expuși doar la versiunea oficială a propagandei regimului.
Operațiunea a fost pregătită din timp, Kremlinul începând prelucrarea populației cu mulți ani înainte. Rușii știu azi că în Occident e iadul pe pământ, Oculta le dă oamenilor să mănânce insecte, homosexualii le iau copiii, creștinii nu sunt lăsați să-și practice religia, imigranții îi terorizează, elitele mondiale îi cipează și îi transformă în sclavi. Prin urmare, rușii sunt și ei angajați într-o cruciadă sfântă, de apărare a dreptei credințe și a valorilor strămoșești.
Lupta împotriva Occidentului satanic trebuie dusă până la capăt, le spune propaganda rușilor, în caz contrar aceștia urmând să aibă și ei soarta nefericiților europeni și americani.
8. Amenințările cu arme-minune
Începând cu 1943, când devenise evident pentru oricine că soarta războiului se schimbă și Germania pierde teren, propaganda lui Gobbels a inventat conceptul de arme-minune (Wunderwaffe). Poporului german i s-a oferit un nou motiv să spere în victoria finală, spunându-i-se că din laboratoarele oamenilor de știință sunt pe cale să iasă arme formidabile, care îi vor nimici pe inamici. De la arme de infanterie la tancuri și de la avioane la rachete, toate au fost supralicitate, prezentate ca niște elemente decisive, capabile să schimbe cursul războiului.
Acest discurs a funcționat, mulți germani crezând până în ultima clipă că va fi aruncat în luptă atuul decisiv.
Începând din vara anului trecut, după ce a devenit clar că Rusia a ratat obiectivul său de a ocupa întreaga Ucraină și că însăși victoria finală devine tot mai incertă, propaganda de la Moscova a început să le vorbească rușilor despre apariția unor arme-minune și despre armele nucleare.
Astă-toamnă s-a făcut mare caz de rachetele Kinjal, care – susțin rușii – sunt imposibil de interceptat de către sistemele defensive ale NATO. Ministrul Apărării spune că rachetele Kinjal au fost folosite de 3 ori în Ucraina, într-un an de război.
În ultimele luni a fost din nou adus în discuție celebrul tanc Armata T-14, despre care oficialitățile ruse vorbesc încă din 2014. Prezentat ca o armă-minune, revoluționară pe câmpul de luptă, acest tanc nu a fost prezent până acum decât de câteva ori la parada de 9 Mai – într-unul din cazuri defectându-se în mijlocul defilării. Amenințările cu folosirea acestui tanc în Ucraina au rămas, până azi, vorbe goale, confirmând afirmațiile serviciilor speciale occidentale care spun că tancul Armata T-14 n-a reușit să treacă de faza prototipului din cauza numeroaselor probleme tehnice întâmpinate.
În lipsa acestor arme-minune, retorica rusă s-a concentrat, în ultimul an, pe amenințările cu folosirea bombei nucleare. Este o sperietoare fluturată în fața Occidentului, dar care e foarte puțin probabil să fie pusă în practică pentru că n-ar aduce Kremlinului niciun avantaj. Ba, mai mult decât atât, cei mai puternici aliați ai Rusiei, China și India, au lansat avertismente foarte serioase la adresa lui Putin, cerându-i să nu folosească sub nicio formă arma atomică.
Există informații că, în discursul său ținut la împlinirea unui an de la declanșarea invaziei, Putin plănuia să facă anunțul că racheta Satan II a devenit operațională. Referirile la această armă care, teoretic, ar trebui să poată lovi America fără să fie interceptată au fost eliminate după ce ultimele teste au eșuat.
9. Degradarea capacității militare pe măsură ce războiul se prelungește
Germania avea, la ora intrării în Al Doilea Război Mondial, armata cel mai bine instruită și condusă din lume. Propaganda a exagerat echiparea germanilor, dar cert este că aveau cea mai bună aviație în 1939.
Acest lucru a început să se schimbe odată cu înaintarea în război. Trupele experimentate intrate în Uniunea Sovietică, în iunie 1941, au pierit în iarna care a urmat, când s-au înregistrat sute de mii de pierderi. Pe măsură ce a trecut timpul, veteranii au fost tot mai mult înlocuiți de recruți din ce în ce mai slab pregătiți, ceea ce a dus la scăderea eficienței și la creșterea rapidă a pierderilor umane. Din acest motiv, Germania a înregistrat în intervalul ianuarie-mai 1945 aproape tot atâția militari morți cât în primii 4 ani de război!
Rusia a intrat în Ucraina, pe 24 februarie 2022, având reputația de a doua armată a lumii. Trupele trimise la atac în primele zile erau unele considerate de elită – parașutiști, detașamente de comando, militari profesioniști (kontraktniki). Această elită era echipată cu ce avea mai bun armata rusă, mii de tancuri susținute din aer de avioane și elicoptere, în timp ce rachetele bombardau țara invadată.
În scurt timp s-a dovedit însă că aceste trupe nu erau chiar atât de bine instruite pe cât se credea, iar armamentul folosit nu se găsea într-o stare atât de bună. Pierderile au început să se acumuleze rapid, iar astă-toamnă armata cu contract care intrase în Ucraina în februarie dispăruse. În loc au fost luați pușcăriași incluși în rândurile mercenarilor Wagner, iar în septembrie s-a decretat o mobilizare parțială unde au fost chemați sub arme peste 300.000 de civili.
Pierderile au început să crească exponențial, simultan cu scăderea eficienței pe front. În anul care a trecut, Rusia a înregistrat – estimează surse independente – circa 200.000 de pierderi (morți, răniți, prizonieri, dezertori). Practic, echivalentul forțelor care au fost aruncate în luptă pe 24 februarie anul trect.
Toate sursele, fie ele occidentale, ucrainene ori bloggerii militari ruși, converg către aceeași opinie – eficiența acestei noi armate a lui Putin este mult mai scăzută. În acest timp, pierderile zilnice pe front ating uneori echivalentul unui batalion (800-1.000 de oameni). Forțele blindate au dispărut, fiind înlocuite de valuri umane, aviația mai execută doar misiuni sporadice, iar stocurile de rachete s-au redus sever. Există mai multe surse care spun că și cantitatea de obuze pe care o are artileria a scăzut la un nivel critic.
10. Speranța că aliații se vor certa și coaliția se va destrăma
Hitler a trăit până în ultima zi cu speranța că alianța împotriva Germaniei se va destrăma. A făcut tot ce i-a stat în putință pentru a se ajunge la acest deznodământ și s-a agățat de tot ce părea a fi un semn în această direcție.
În 1940 le-a propus britanicilor să facă pace și să-și împartă sferele de influență. În 1943 a angajat negocieri secrete cu Stalin, pentru un armistițiu pe Frontul de Est.
Le-a repetat permanent occidentalilor că inamicul comun sunt bolșevicii și că el nu a dorit războiul din Vest. Toate disensiunile dintre aliați au fost privite cu speranță, Hitler repetând permanent că această alianță contra naturii n-are cum să reziste.
În primăvara lui 1945, când președintele american Roosevelt a murit în timpul mandatului, la Berlin a fost o explozie de bucurie. Se aștepta ca schimbarea de la Casa Albă să ducă și la o modificare a atitudinii SUA față de Germania.
Până în ultimele zile de război s-a încercat un armistițiu cu anglo-americanii, pentru a se continua războiul cu sovieticii în Est.
Eforturile au fost zadarnice, în final Germania fiind silită să capituleze necondiționat.
Putin a sperat tot timpul că sprijinul Occidentului față de Ucraina se va diminua. Și-a legat nădejdea de fiecare veste primită dinspre Europa sau America. Alegerile parlamentare de anul trecut, din SUA, au fost privite ca un moment-cheie care ar putea duce la încetarea sprijinului militar american pentru Kiev. Fiecare ezitare a Germaniei a fost întâmpinată cu urale, ca un semn că în Europa a apărut o fisură.
Astă-toamnă au curs amenințările că Uniunea Europeană va îngheța peste iarnă, fără gazul rusesc. Narativele propagandei Kremlinului au variat de la țară la țară, în România fiind preferată cea potrivit căreia Germania ne va lua tot gazul, noi urmând să murim de frig. Rușii cred că știu cum funcționează democrațiile și de aceea insistă pentru schimbarea atitudinii pe care o are opinia publică față de susținerea Ucrainei. Se speră astfel că și Guvernele vor fi silite să se replieze pentru a nu pierde voturi. De aici discursul presupus pragmatic și pacifist – ce treabă avem noi cu Rusia și Ucraina, de ce să suferim noi pentru un război care nu ne privește între două țări care sunt la fel de vinovate etc.
Aceste mesaje sunt transmise pe toate canalele, iar partidele extremiste finanțate și susținute logistic din umbră de Rusia întrețin discuția. Până acum, însă, nici prețurile la energie n-au explodat, nici europenii n-au înghețat de frig, iar Ucraina este în continuare susținută masiv de Occident.
As adauga inca un punct de asemanare: Si conducatorul statului german si actualul tzar nu au stiut cand sa se opreasca. AH trebuia, din punctul de vedere al intereselor regimului sau si chiar a Germaniei, sa se opreasca la momentul Septembrie 1938 (acordul de la Muenchen) sau nu mai tarziu de ocuparea restului Cehiei si formarea Reichsprotektoratului Boemiei si Moraviei in primavara lui 1939. Apoi ar fi trebuit sa actioneze mai prudent, ca sa nu ii antagonizeze pe „conciliatori” pra mult si s-ar fi putut limitat la o expansiune pasnica a sferei de influenta economica si chiar si politica in estul europei , asa cum a facut si Germania dupa 1990 intr-o masura mai mica.
Intinzand coarda pana s-a rupt in relatiile cu puterile din vest si mai mult, incepand razboiul din est, desi Germania nu era suficient de pregatita si nerealizind puterea Statelor Unite, rezultatul a fost distrugerea Germaniei si pierderea unei parti mari de teritoriu si populatie.
Putin, vorbind tot din punctul de vedere al intereselor sale, ale clicii sale si a partii din rusi care nu se vindeca de microbul imperialsimului velico-rus, trebuia sa se opreasca la anexarea Pen. Crimeea, si la ocupatia militara a Transnistriei si a partii din Donbass, putand sa continue razboiul hibrid contra Europei si SUA a la longue, fara se se teama de repercursiuni prea mari, profitand de atitudinea defetista si corupta a puterilor Occidentale.
Pana la urma asta este soarta imperiilor care isi incredinteaza destinul in mainile unor indivizi fara cultura dar cu simt politic animalic.
Ce vorbesti nene, chiar crezi ce scrii aici? Adica era bun daca se oprea la cateva state si zicii ca era bine sa fie mai calm????Nu still despre cine vorbesti??Planul criminalului era sa ocupe toata Europa plus Rusia inca de la inceput,prin Invacdarea rapida a vestului pentru a nu riposta fata de ocuparea principalului stat vizat,Polonia,pe care a impartit-o repede cu Stalin.
Nu intelegi. Nu e vorba de „bun” sau „rau” in termeni de judecata morala. Hitler nu devea mai bun daca se oprea la „Munchen, septembrie 1938” sau „Reichsprotektorat, martie 1939”. Era acelasi monstru.
E vorba de a fi mai eficient. De a avea rezultate mai bune. De a-si duce planurile la indeplinire cu mai mult succes.
Asta nu-l face mai bun. Ci doar mai eficient.
Lipseste partea cu lagarele pentru prizonieri si evrei, asta este singura deosebire.. lagarele rusesti sunt ascunse in Siberia ,acolo nimeni din afara statului nu le poate controla,
Scuzati ,dar daca moderati fara nicio explicatie,mai bine nu mai postez nimic ,dar si nu mai citesc nimic ! Ce moderati de fapt?? Daca jnu doriti sa raspundem unor comentatori,mai bine scoateti rubrica,nu mai cenzurati si putinii cititori care mai scriu pe aici.