Un versificator pe cât de prolific, pe atât de abject întru proslăvirea scârboasă a comunismului ceaușist!
Un parvenit pupincurist slinos al „marelui cârmaci” analfabet, un constructor viguros al proletcultismului poetizat, care a desăvârșit cultul personalității cuplului dictatorial!
Un bișnițar odios de suflete, un cabotin jegos al cuvântului, care cu talent manipulator a pervertit la vremelnic extaz ceaușist sute de mii de tineri disperați să evadeze iluzoriu din cușca cenzurii absolute a gândirii.
Un curvar al versului, care și-a vândut poezia pe bani, privilegii și faimă, în bordelul comunismului ceaușist.
Un complice de lux al dictaturii comuniste de tip dinastic, care – în timp ce dizidenți, opozanți și luptători anticomuniști erau neantizați în închisori, iar alți români sufereau de foame și de frig și de frică – huzurea în vilele de protocol ale Gospodăriei de Partid și se îndestula porcesc la chiolhanurile pantagruelice organizate în cinstea-i și primea recompense grase pentru orgasmele lingușelilor lui publice la adresa „conducătorilor”.
Statuia lui este o insultă himalayană la adresa tuturor victimelor comunismului, inclusiv la adresa morților și a răniților Revoluției și a familiilor lor, desființate de durere.
Cam atât despre statuia lui Adrian Păunescu.