Ucraina învinge militar Rusia grație unor îmbunătățiri ale strategiei de luptă care au dus la o mică revoluție în arta militară, arată generalul australian Mick Ryan într-o analiză amplă, dar concisă a ceea ce s-a întâmplat din 24 februarie până azi în războiul din spațiul ex-sovietic. Ucrainenii au venit cu o abordare nouă, nemaiîntâlnită, integrând eficient elemente până acum folosite separat, această strategie surclasând pur și simplu stilul rusesc de a purta războiul.
Mare inovație, explică generalul în retragere Mick Ryan – acum reputat profesor, analist militar și autor de studii strategice – o reprezintă includerea într-o strategie comună a operațiunilor convenționale, a celor neconvenționale și a celor de informații. Până acum elemente folosite separat, acestea au devenit în strategia ucraineană componente ale unei abordări integrate și indivizibile. Orice țară de mărime medie are de învățat de la ucraineni în această privință, conchide ofițerul australian.
Armata Kievului a îmbinat operațiunile convenționale cu cele speciale și cu războiul informațional, sfârșind prin a eroda capacitatea de luptă a Rusiei, arată generalul Mick Ryan
Ucrainenii au reușit, spre deosebire de ruși, să-și păstreze același obiectiv de la început până acum. Prin contrast, invadatorii au fost constrânși de eșecuri să-și revizuiască permanent țintele, ceea ce a dus la frustrare printre militarii lor.
Armata Kievului a avut o abordare indirectă, atacând permanent punctele slabe ale rușilor. Acest lucru nu doar că i-a încetinit și blocat pe aceștia, dar le-a pricinuit, de asemenea, scăderea moralului, erodându-le voința de a lupta.
Today, an examination of the Ukrainian strategy of ‘corrosion’, that – so far – has seen it successfully fend off a larger and (theoretically, at least) more powerful invader. 1/25 pic.twitter.com/OHyiofFh7x
— Mick Ryan, AM (@WarintheFuture) May 17, 2022
Și războiul mediatic a fost câștigat de ucraineni. Prezentarea permanentă a eșecurilor înregistrate de ruși, a problemelor pe care le au aceștia, a dus la demoralizarea trupelor, explică Mick Ryan. În final, apariția presiunii de a obține rezultate a provocat precipitarea comandamentului rusesc, ceea ce i-a împins pe atacatori la erori precum cea de la încercarea nereușită de traversare a râului Doneț, soldată cu o catastrofă militară.
Strategia de a eroda un inamic mult superior numeric și tehnologic se apropie acum de culesul roadelor, crede generalul australian.
Analiza generalului Mick Ryan: „Prin corodarea rușilor din interior din punct de vedere fizic, moral și intelectual, ucrainenii au îmbunătățit arta militară“
„Astăzi, o examinare a strategiei ucrainene de «erodare» care – până în prezent – a reușit să respingă cu succes un invadator mai mare și (cel puțin teoretic) mai puternic.
De-a lungul campaniei din Ucraina, armata rusă a fost nevoită să-și reevalueze continuu obiectivele strategice.
Planul A al Rusiei – capturarea Kievului, a Harkovului și a altor puncte-cheie, capturarea liderilor guvernamentali și forțarea unui acord politic – a eșuat.
Planul B al rușilor – atacuri pe mai multe axe în Sud, Est, Nord-Est, Nord și dominarea spațiului aerian, pe un calendar mai lent – a eșuat, de asemenea.
Ei au trecut apoi la Donbass și la crearea unui «pod terestru» din Rusia către Crimeea.
Din februarie, Rusia a retrogradat constant obiectivele lor politice pentru Ucraina și strategia pentru atingerea acestora. Acest lucru nu este neobișnuit în război. Obiectivele politice modelează modul în care se desfășoară războiul și ce bătălii sunt purtate, dar, la fel, și bătăliile schimbă obiectivele politice.
După cum a scris recent strategul american Eliot Cohen, «păstrarea unui simț al direcției în război este un efort constant pentru liderii politici și militari de la vârf, astfel că ofițerii de stat major sunt condamnați la frustrare».
Ucrainenii nu au suferit un nivel similar (cu rușii – n. red.) de schimbare a obiectivelor. Poate că, în calitate de apărători, obiectivele lor sunt simple – să-și apere suveranitatea, poporul și pământul.
Deși, mai recent, noțiunea de victorie asupra Rusiei s-a strecurat în discursul strategic, rețeta simplă a obiectivelor politice ucrainene continuă să fie valabilă.
Având în vedere că șefii lor politici au fost consecvenți în ceea ce privește obiectivele politice ale războiului, militarii ucraineni au dat, de asemenea, dovadă de consecvență pe parcursul acestui război. Ei au avut succes în mod constant în apărarea teritoriului lor.
Ucrainenii au reușit acest lucru prin adoptarea unei strategii militare simple: erodarea. Abordarea ucraineană a îmbrățișat corodarea capacității fizice, morale și intelectuale a Rusiei de a lupta și de a învinge în Ucraina.
Au făcut acest lucru pe câmpul de luptă și au făcut-o în mediul informațional global. Această strategie de corodare (a inamicului – n. red.) prevede ca Ucraina să-i atace pe ruși acolo unde aceștia sunt slabi, folosind în același timp o parte din puterea sa de luptă pentru a întârzia forțele de luptă rusești.
Istoricul și teoreticianul militar britanic Basil Liddell Hart a descris această abordare ca fiind cea indirectă. El a scris că «rareori s-au obținut rezultate eficiente în război dacă abordarea nu a fost indirectă de o asemenea manieră încât să asigure surprinderea și nepregătirea adversarilor de a o întâmpina».
Ucrainenii au pus acest sfat la inimă. Ei au atacat cele mai slabe sisteme de sprijin fizic ale unei armate pe teren – rețelele de comunicații, rutele de aprovizionare logistică, zonele din spate, artileria și comandanții de rang înalt în posturile lor de comandă.
În bătălia pentru Kiev, Ucraina a reușit să se lupte cu rușii până i-a dus la un punct mort, deoarece au reușit să pătrundă în zonele din spate ale rușilor și să distrugă părți din sprijinul lor logistic. Au corodat din interior expediția rusă din nord și au forțat expulzarea acesteia din Ucraina.
În est, ucrainenii au adoptat din nou această strategie de coroziune. Ei atacă logistica rusă, chiar dacă rușii s-au mișcat mai prudent.
Ucrainenii au atacat, de asemenea, capacități generatoare critice, cum ar fi inginerii ruși, dronele de supraveghere, depozitele de combustibil și comandanții ruși de rang înalt. Încă o dată, ucrainenii au erodat din interior capacitatea fizică de luptă a rușilor.
Aceste acte din lumea reală, fizică, au un impact asupra componentelor morale și intelectuale ale puterii de luptă rusești. Moralul rusesc este corodat din cauza înfrângerilor de pe câmpul de luptă, a dificultăților de aprovizionare și a retragerilor în fața presiunii ucrainene la Kiev și Harkov.
Utilizarea de către ucraineni a rețelelor de socializare, care arată deficiențele rusești, a amplificat această erodare morală. Coroziunea morală a dus la scăderea disciplinei pe câmpul de luptă, cu dezertări rusești, refuzuri de a intra pe câmpul de luptă și crime de război.
Moralul și disciplina proaste, dacă nu sunt contracarate, pot deveni endemice într-o armată. Ucrainenii au corodat încet voința Rusiei de a lupta. Un alt eșec major pe câmpul de luptă ar putea duce la o prăbușire totală a moralului rusesc.
De asemenea, ucrainenii au impus rușilor o formă de erodare intelectuală. Sub presiunea de a obține o anumită formă de victorie din cauza eșecurilor anterioare, rușii își asumă riscuri tactice și operaționale mai mari în cadrul operațiunilor lor militare.
Dezastruosul asalt peste râul Severski Doneț – unde cel puțin o brigadă rusă și-a văzut distrusă capacitatea de luptă – este un indiciu al unei armate care devine mai puțin capabilă să evalueze riscurile unor decizii operaționale sau tactice semnificative.
Consecvența ucrainenilor în punerea în aplicare a strategiei lor de coroziune vede acum apropiindu-se rezultatul – momentul culminant pentru armata rusă. Iar prin corodarea rușilor din interior din punct de vedere fizic, moral și intelectual, ucrainenii au îmbunătățit arta militară.
Operațiunile convenționale terestre și aeriene au inclus forțele pentru operațiuni speciale și operațiunile de informații într-un nou ansamblu unificat.
Ceea ce am înțeles cândva ca fiind operațiuni convenționale, neconvenționale sau informaționale separate sunt acum componente ale unei abordări integrate și indivizibile.
Așa arată războiul secolului XXI. Ucrainenii s-au dovedit a fi maeștri în acest sens. Orice țară de dimensiuni medii cu resurse limitate (inclusiv a mea) poate învăța multe de la ei.“
