Decizia Guvernului de a închide unele spitale din România pentru pacienți care nu sunt bolnavi de Covid-19, pe durata epidemiei, a dus la consecințe grave, printre care triplarea numărului de decese provocate de cancer.
Afirmația este făcută de Federația Asociațiilor Bolnavilor de Cancer din România (FABCR), care spune că “afecțiuni oncologice care ar fi putut fi vindecate s-au transformat rapid în cancere incurabile” din cauza faptului că pacienții n-au mai avut posibilitatea să se investigheze și să se trateze.
Numărul deceselor zilnice cauzate de cancer s-a triplat în România de la începutul epidemiei: de la 142 pe zi la 300-400
Într-o scrisoare adresată autorităților, reprezentanții asociației fac un apel disperat să fie redeschise spitalele “până nu e prea târziu”. Ei arată că, dacă înaintea epidemiei mureau în medie 142 de oameni pe zi din cauza cancerului în România, acum mor 300-400.
Situația este însă valabilă pentru toate afecțiunile. Bolnavii cronici din România n-au mai avut același acces la spitale și la medicii curanți de la începutul pandemiei.
„Un pacient care stă o lună-două fără tratament sau i se întârzie chimioterapia sau radioterapia sau operația, peste o lună poate să aibă metastaze”, a declarat Cezar Irimia, reprezentantul FABCR, pentru HotNews.ro. „Cine răspunde pentru aceste decese evitabile? Opriți acest genocid și deschideți spitalele până nu este prea târziu!”
Autoritățile au decis, în luna martie, ca spitalele desemnate să trateze pacienții de Covid-19 și spitalele de suport să fie închise pentru restul pacienților. Motivul a fost pericolul foarte mare ca epidemia să se întindă printre bolnavii care suferă de alte afecțiuni.
Procedura din România s-a aplicat în foarte multe alte țări, inclusiv în Marea Britanie.
Reversul acestei măsuri de precauție este însă că oamenii care suferă de alte afecțiuni au avut accesul la tratament restrâns, întârziat sau complet blocat.
Scrisoarea adresată guvernanților de Federația Asociațiilor Bolnavilor de Cancer este un adevărat strigăt de disperare.
Scrisoarea FABCR către autorități
„Deschideți spitalele până nu este prea târziu!
Lipsa accesului la diagnostic și tratament pentru pacienții cu suspiciune de cancer, victime colaterale în lupta cu COVID-19
Am început anul 2020 copleșiți de amenințarea unui nou virus și îl vom încheia cel mai probabil sufocați de cancer. În ultimele trei luni, lupta împotriva COVID-19 s-a extins și în spitalele de pneumologie, iar majoritatea pacienților cu suspiciune de cancer pulmonar nu au mai avut acces la bronhoscopii și drept urmare la confirmarea diagnosticului și a unui tratament adecvat care să le salveze viața. Cancerul pulmonar avansează galopant, într-o dinamică similară pandemiei. E un cancer perfid, care, pe fondul crizei din sistemul de sănătate, pare scăpat de sub control. Situația este similară pentru toti pacienții cu suspiciune de cancer, pe toate formele acestei patologii. Dacă nu se acționează rapid și nu se facilitează accesul la diagnostic, vom avea încă un segment numeros de victime colaterale ale unui sistem care s-a dovedit neputincios să lupte pe doua fronturi cu COVID-19 și cu afecțiunile oncologice, iar în cazul deceselor prin cancer, numărul este de ordinul zecilor de mii. Acesta poate fi de fapt al doilea val al pandemiei de COVID-19, pentru care trebuie să ne pregătim cu toții.
Măsurile pentru prevenirea și limitarea îmbolnăvirilor cu noul Coronavirus (COVID-19) au salvat mii de vieți, cu siguranță. În egală măsură însă, coroborate cu lipsurile din sistemul de sănătate la nivel de resuse, organizare eficientă, infrastuctură, disponibilitate, empatie, au condus la un risc crescut de mortalitate prin cancer, tocmai prin lipsa de confirmare a diagnosticului în timp util. Afecțiuni oncologice care ar fi putut fi vindecate s-au transformat rapid în cancere incurabile, au avansat din stadii incipiente în stadii terminale. În cazul cancerului pulmonar, Ministerul Sănătății și Comisia de Pneumologie consideră că diagnosticul unui caz nou ‘reprezintă în principiu o urgență și nu poate fi amânat până la încheierea pandemiei. Prin urmare, pacienții cu suspiciune de cancer pulmonar trebuie să facă investigațiile necesare diagnosticului (examen CT, bronhoscopie cu biopsie, evaluare afuncției pulmonare și a statusului cardiac) prin internare într-un serviciu de pneumologie non-Covid sau programare a investigațiilor în ambulator’.
În realitate, în toată această perioadă o singură unitate medicală, respectiv Institutul de Pneumoftiziologie Marius Nasta, a realizat bronhoscopii, însă și acesta a funcționat la capacitate minimă. Restul unităților sanitare care ar fi putut să asigure acces la investigațiile specifice, nu s-au putut organiza în direcția asigurării unor circuitele funcționale pentru pacienții aflați în căutarea unui diagnostic. Astăzi încă nu se fac bronhoscopii, astăzi încă nu se fac tratamente chirurgicale, astăzi înca nu ne găsim medicamentele care pot face diferența între viață și moarte. În aceste condiții, este de așteptat ca o mare parte a celor peste 11.000 de pacienți diagnosticați în fiecare an cu cancer bronho-pulmonar, să piardă oportunitatea de a începe un tratament, să ajungă din stadii avansate în stadii terminale ale bolii și astfel să le fie compromisă șansa la viață. Acestora li se vor adauga persoanele care deși au simptome specifice unui cancer pulmonar – infecţii pulmonare repetate, creşterea intensităţii tusei, greutate în respiraţie – nu au avut acces la servicii de medicină primară și nu au putut ajunge la un medic specialist. Dacă situația accesului la servicii medicale nu revine la normalitate, toți acești pacienți se vor număra probabil printre cei care primesc un diagnostic de cancer pulmonar abia dupa deces. Iar de cancer pulmonar mor peste 10,000 de oameni anual în România, aproape 20% din numărul total al deceselor prin cancer.
Daca inainte de pandemie, mureau zilnic 142 de pacienti din patologia oncologică (conform Globocan 2018), astazi, cu ce am semnalat anterior, această cifră s-a dublat sau triplat! Si cine raspunde de aceste decese evitabile?
În România, nimeni! Cine să se ocupe de pacienții cronici, dacă Ministerul Sănătății nu mai există, ci doar Ministerul Covidului? Nimeni!
Opriți acest genocid si deschideți spitalele până nu este prea târziu!”
