Un putinisto-fascisto-legionaroid, specializat în discursuri revizioniste, împarte lumea în „frați” și „trădători”. „Frații” sunt adepții aberațiilor lui; „trădătorii” sunt toți restul, adică oamenii normali la cap.
Așa e gândirea totalitară: fasciile stau strâns unite; poporul e unit ca monolitul în jurul Partidului; cine nu e în frăția de cruce/masoneria/secta/partidul lor e automat „trădător”. Ei au ™ și © pe patriotism (ei și Ceaușescu, Vadim, Păunescu etc., se înțelege).
Un securist bătrân, recompensat cu sinecurile obișnuite pentru securiști (așa îi recunoști), vede peste tot numai „propagandă”. Cine-l critică e propagandist. Cine-i arată că s-a făcut de râs pe tema Rusia-Ucraina e „cenzor”. Cine-i aduce aminte de claritatea morală e „totalitar”.
Securistul nu poate concepe că majoritatea oamenilor sunt liberi, că spun ce vor, că nu toți sunt absconși, ca securiștii, că nu toți vorbesc numai cu misiune, că nu orice formă de discurs public e propagandă.
Fascistoidul nu poate accepta diversitatea opțiunilor, inclusiv a viziunilor asupra patriotismului. Pentru el, națiunea e un bloc compact, care se opune brutal „străinilor” și „trădătorilor” (ciudat, străinii sunt taman partenerii noștri din Occident, care vor numai să ne spolieze și să ne faulteze; rusnacii, pesemne, sunt „frați”).
Securistul e de fapt adevăratul propagandist. El face ce știe: creează confuzie, diversiuni, propagă intoxicări, ca lumea să nu mai distingă între bine și rău, între victimă și agresor.
Fascistoidul care-și clamează toată ziua (lucrativ) dragostea sufocantă de țară e adevăratul trădător, care face jocul dușmanilor reali ai civilizației și ai națiunii (în cazul de față, rușii lui Putin).
Ah, ce plăcere îmi face să le dau peste bot!
La fel despre fanariotii grasuti. Ce palme merita astia…. ce nu s-a pomenit.