Dacă ne uităm la companiile franceze prezente în România (multe, dar neaparat nu toate), ele cumpără în flotă mașini Renault sau Citroën, țin banii la BRD, au abonamente la Orange, laptopuri produse în Franța și tot așa.
Dacă ne uităm la companiile germane prezente aici, și la ei vom găsi mărci auto germane, la italieni mărci auto italiene și tot așa. Iar dacă ne uităm la instituțiile din aceste țări, în proporție mare ele fac achiziții din producția locală.
Dacă ne uităm la multe companii mari din România, mai ales ale statului român sau la instituțiile din România, găsim o varietate de mașini, cât mai scumpe și cât mai luxoase, nu modele Dacia sau Ford produse în România. Poate dacă se produceau mașini Porsche in România, îi lua brusc dorul de țară. Găsim la protocol și la evenimentele organizate de ei, din bani publici, toate mărcile de pe lumea asta, dar puține mărci autohtone de alimente, băuturi alcoolice și altele. Ba mai mult, multe dintre ele nici nu folosesc servicii locale de print sau de consultanță, alegând servicii din partea unor companii din afara țării.
Ce vreau să spun? Naționalismul ăla sănătos începe de aici. Când statul român e atent la fiecare leu pe care îl cheltuie, când încearcă să aducă furnizori din România acolo unde are o ofertă bună în piață, unde există competențe și servicii de calitate. Evident, nu merită să arunci bugete publice mari pentru produse sau servicii de slabă calitate, doar pentru că sunt produse aici. Dar nici nu susții economia locală când tu, ca funcționar sau demnitar, alegi doar mașini nemțești, șampanie franțuzească și brânză cu mucegai, la evenimentele publice plătite din taxe și impozite.
În Franța există o tradiție pentru produsele locale, dar asta după ce politicenii au investit în programele de susținere a lanțului scurt comercial, au dat un exemplu personal și instituțional alegând produse locale.
Avem destule domenii unde oferta autohtonă este cel puțin egală cu media europeană, la nivel de preț și calitate, iar în multe domenii – cu o calitate peste.
În schimb, statul român a ales serviciile și produsele locale doar când acelea erau oferite de prietenii de partid, pentru șpagă.
Iar reprezentanții statului ar trebui să promoveze producția locală în afara țării, cât și în țară. Fără populism, fără a se filma cu Dusterul în campanie, doar până la garajul de unde își ridică bolidul de sute de mii de euro (cazul Ciolacu și al multor parlamentari).
Nu ești ales demnitar pentru a-ți construi o viață luxoasă pe banii statului! Nu!
În România însă, până și multe dintre achizițiile publice cu valoare mare au ocolit producția locală. Ca și interesul politicienilor de a afla ce mai produce mediul privat din România, în multe domenii.
Așadar, când vreți să vorbiți de naționalism sănătos, începeți de aici! În a susține și consuma produse locale. Fără populism. Așa cum se întâmplă în Franța, Spania, Germania sau Italia.
După care, dacă vreți să respectați valorile naționale, faceți frumos un audit al tuturor locațiilor culturale care stau în paragină, al locațiilor cu o mare valoare istorică, și investiți în educație, cultură și inovație! Luați frumos situația muzeelor, a centrelor de cercetare, a teatrelor, a centrelor culturale, a centrelor de cercetare și inovație, școli, licee, case memoriale, situri arheologice și multe alte obiective de interes național!
Ocupați-vă de ele, investiți în ele, dar mai ales în programele culturale, educaționale și de formare & cercetare!
Și abia după ce începeți să aveți grijă de producția locală, de cultură & educație, poate voi începe și eu să vă cred măcar 5% când vorbiți de naționalism.
Asta ajută! Nu pâinea cu sare, două dansuri populare și pupatul unei icoane.
Și încă ceva: cum putem vorbi de valori naționale valoaroase, când suntem pe ultimele locuri din UE în orice statistică despre educație, cercetare și patrimoniu?
