Simion s-a dus în America, singur, se pare, fără gașca aferentă. Din aeroport i-a apostrofat pe ambasadorii americani care ceruseră să i se retragă viza.
„Ați furat DESTUL!”, e titrată postarea, dar și în live, Simion aduce aceleași acuzații mai multor oficiali americani și străini, cu zero dovezi.
Personal, cred că s-a dus repede, repede, tocmai ca să negocieze cu careva să nu i se suspende viza.
Va avea întâlniri importante cu politicieni americani, n-a spus cu cine, că până și Anna Paulina Luna s-a dat cu Ucraina (după ce în ianuarie au tăiat împreună tortul Groenlandei).
Pe-aici, pe-acasă, guru și bodyguarzii lui au fost la piață, la Pâncota, în Arad.
Guru n-a mai anunțat pe Facebook, și nici filialele AUR n-au mai fost convocate, așa că a fost filmat doar de un băiat care nu știa să regleze telefonul. A ieșit o comicărie de filmare, cu oameni care se vânturau pe acolo cu treabă, fără să le dea mare atenție, și tot felul de sunete stridente în fundal, ca la târg.
Guru debita, ca de obicei, despre agricultori, apa care trebe strânsă primavara ca să avem vara, dar neatent, cu ochii ba în dreapta, ba în stânga, că era forfotă destul de mare și n-avea cu el galeria obișnuită de aplaudaci.
Săptămâna trecută ziceam că AUR îl va lăsa din brațe pe Georgescu, dar nici eu n-am crezut că se va întâmpla atât de repede.
Din 1945 până la 1953, România a plătit URSS bunuri reprezentând circa 63% din venitul național brut.
Cadrul juridic al acestui jaf de proporții a fost Convenția de la 8 mai 1945 care regla ansamblul relațiilor economice dintre cele două țări. Un protocol special prevedea înființarea unui număr de societăți mixte sovieto-române, denumite Sovrom, destinate „să pună în valoare resursele României”. Moscova deținea 50% din acțiuni și din rezultatul de exploatare. Contribuția sovieticilor se baza, de fapt, pe fostele proprietăți germane din România, din care o bună parte erau la origine bunuri franceze, belgiene și olandeze confiscate de nemți în timpul războiului și considerate de sovietici în mod abuziv „bunuri inamice”. Aportul României consta în solul, subsolul, instalațiile existente, personalul și mijloacele financiare. Între 1945 și 1952, au fost astfel create 16 Sovrom-uri, din toate ramurile industriale, din domeniul transporturilor, băncilor, asigurărilor. Simpla lor enumerare în ordine alfabetică este de natură să ne facă să înțelegem amploarea acestei operații: Sovrom Asigurare (toate companiile de asigurări), Sovrom Bancă (controla la origine 40% din capitalurile depozitate în stabilimentele bancare, 95% din exporturi și finanța 75% din toate tranzacțiile importante), Sovrom Cărbune, Sovrom Chimie, Sovrom Construcția, Sovrom Construcții Navale, Sovrom Film, Sovrom Gaz, Sovrom Lemn (producea 50% din lemnul tăiat în țară), Sovrom Metal (în special, uzinele lui Max Auschnit; creată în 1950, aceasta deținea minele de aur și argint românești, a căror producție, 2 tone de aur și 8 tone de argint anual, se exporta în URSS), Sovrom Petrol (prima creată dintre toate, în anul 1945, controla 75% din ansamblul producției de petrol care extrăgea între 3,5 și 4 milioane de tone anual; după 1948, controla 100% din producție), Sovrom Quartz (creată la sfârșitul anului 1952, exploata zăcămintele de uraniu), Sovrom Tractor, Sovrom Transport (care a obținut închirierea pe 30 de ani a celei mai mari părți din cheiurile, silozurile și construcțiile, elevatoare și macarale, precum și a celor patru principale șantiere navale, a întregii flote maritime și fluviale proprietate de stat, și a 220 nave și penișe aparținând particularilor, dar rechiziționate de stat), Sovrom Utilaj Petrolier și compania aeriană TARS, care avea monopolul asupra acestui tip de transport. După naționalizarea întregii economii în 1948–1949, Sovromurile au devenit practic stăpâne pe toată economia României.Sovromurile au funcționat până în 1954–1955, când acțiunile sovietice au fost răscumpărate de România la preț dublu, printr-un artificiu financiar de revalorizare a leului față de rublă (reforma monetară din 31 ianuarie 1954). La această dată au fost răscumpărate 14 Sovrom-uri, în timp ce alte două au rămas în activitate: Sovrom Quartz (desființată oficial abia în octombrie 1956, dar, în virtutea unui nou acord, România se angaja să cedeze URSS nu mai puțin de 85% din producția sa de uraniu) și Sovrom Petrol, care a fost răscumpărată la o dată necunoscută.
Cu târgurile nu prea mai ține, seamănă mai mult cu unul fugit de acasă.
Cât de curând cred că o să-l vedem cățărat prin pomi sau macarale, doar doar îl bagă cineva în seamă.
Ha ha… Încurând va fi 50% „băgat în seamă” în preferințele populimii.
Încă aștept să-l contacteze prietenii lui, extratereștrii, să-i transmită telepatic și să-i confirme că el e „președintele ales” din turul I și că „turul doi ânapoi!” e redundant!
Guru la Panacota, asa cum pronunta Valahala!!!!
Limba bătrână! :)))
a scris cartea, Ce ne facem cu atatia prosti??
Trebuie citita.
dl Theodor Paleologu
Ce față (și ce vestă de fermier) are ăla de da noroc cu kremlinescu !🤣 Săracu de el, n-a cules în viața lui o găleată de prune…le-a cumpărat în vrac de la adevărații fermieri, iar el a dat o șpagă la șeful tarabelor….
Șapca, vesta din piele și borseta – simboluri emblematice pentru „bișnițarul” anilor ’90! Mai lipsește treningul din fâș creponat!
Pe placul populimii votătoare 😆
Uau, duuuamna Dana cum le știe ea pe toate mai bine ca duuuamna Anca. Bine informată, deduce, trge concluzii, se miră, scrie… Bravo ei!