Emilia Șercan, autoarea anchetei pe care Pressone.ro a publicat-o marți despre doctoratul plagiat al premierului Nicolae Ciucă, a desființat punct cu punct replica generalului acuzat, afirmând că acesta are aceeași retorică folosită de Victor Ponta în 2012 și că tot ceea ce a spus e praf aruncat în ochii opiniei publice. Jurnalista spune că și în 2012, și acum, existau aceleași norme academice pe care Ciucă le-a încălcat grosolan.
Niciunul din argumentele generalului prins că a plagiat 42 de pagini din totalul de 138 nu stă în picioare, arată Emilia Șercan. Nicolae Ciucă invocă pretinsa cercetare empirică în lucrarea sa, dar aceasta lipsește cu desăvârșire.
Sesizarea făcută la Comisia de Etică a UNAp, acolo unde și-a dat teza de doctorat Ciucă, este egală cu zero, pentru că această comisie n-are nicio putere. Nu poate retrage titlul doctoral, ci doar emite puncte de vedere, iar Ciucă ar fi fost cu adevărat de bună credință dacă s-ar fi adresat direct CNATDCU, instituția care, într-adevăr, are competență în verificarea acestui tip de cazuri.
De ce spune Emilia Șercan că premierul Nicolae Ciucă încearcă să arunce „praf în ochi” și reînvie apărarea folosită de Ponta acum 10 ani în privința doctoratului plagiat
Cum televiziunile de știri din România fie nu au abordat subiectul plagiatului premierului Nicolae Ciucă, fie au dat doar reacția acestuia la ceva ce nu au prezentat anterior ca s-a întâmplat, am decis să răspund la toate solicitările colegilor de breaslă care mi-au cerut interviuri sau declarații. Așa că abia acum ajung să zic și eu câteva lucruri despre reacția publică de ieri a premierului Ciucă.
– Solicitarea analizării tezei pe care a trimis-o ieri la UNAP sună bine pentru publicul care nu știe prevederile legislației referitoare la doctorate. Mai simplu spus, e praf în ochi. Comisia de etică a UNAP poate legal emite doar un punct de vedere, care are valoare juridică zero. Comisia de etică a UNAP nu poate lua decizia de menținere sau retragere a unui titlul de doctor.
– Singura instituție care emite verdicte de menținere sau de retragere a titlului de doctor este CNATDCU, însă CNATDCU nu se poate autosesiza, trebuie sesizat. Dacă voia să soluționeze în mod real chestiunea plagiatului și nu doar să lase senzația că acționează corect, premierul Ciucă ar fi trebuit să sesizeze direct CNATDCU.
– Spune premierul Nicolae Ciucă că „alegerea tematicii tezei de doctorat s-a bazat predominant pe experiența personală acumulată în misiunile internaționale”, dar și că „experiența acumulată în misiunile reale și exercițiile la care am participat” au contat la „contribuția originală” a tezei de doctorat. Din ce spune domnul Ciucă, noi ar trebui să înțelegem că teza s-a bazat pe o cercetare empirică, adică pe observații și experimentarea unor situații. Ei bine, astfel de elemente de cercetare empirică nu există în teză.
– Mai spune premierul Ciucă faptul că acuzația că „unele referiri din notele de subsol nu apar și în lista bibliografică” arată faptul că „lucrarea a fost elaborată onest, fiind menționată cel puțin într-un loc sursa bibliografică”. Aceasta a fost și apărarea lui Victor Ponta, celălalt premier acuzat de plagiat în 2012 și, evident, este greșită. Acele referiri din notele de subsol care nu apar în Bibliografie sunt plagiate la rândul lor.
– Premierul Ciucă susține că „acuzațiile publice nu se pot susține științific în niciun fel, fapt ce poate fi dovedit și de raportul oricărei metodologii de depistare a similitudinii”. Aici strecoară foarte drăguț ideea că cere ca teza să-i fie analizată cu un soft de analiză a similitudinilor, atât de tare și insistent dorit de apărătorul nr. 1 al plagiatorilor, ministrul Educației Sorin Cîmpeanu. Perfect, teza lui Nicolae Ciucă să fie analizată cu softul, dar anterior să fie digitalizate și sursele pe care le-am indicat ca plagiate, ca teza să poată fi comparate cu acestea.
– Un alt argument folosit și de Victor Ponta, și de Nicolae Ciucă e că teza de doctorat a fost realizată „conform cerințelor legale existente la acea vreme”. Haide să vedem ce zicea legea în 2003.
– Potrivit art. 22 din Hotărârea de Guvern nr. 37/1999 privind organizarea și desfășurarea doctoratului, în vigoare în anul 2003, prevede că „teza de doctorat trebuie să conțină elemente de originalitate specifice domeniului abordat, precum și modalități de validare științifică a acestora”.
– Condiția originalității era prevăzută și de art. 28, alin. (2), care spune că la susținerea publică a tezei „Dezbaterea se axează pe elementele de originalitate ale tezei de doctorat și pe recunoașterea valorică a rezultatelor obținute”.
Nici lui Ponta nu i-a reusit. Cu cit se va apara mai mult cu atit se va face de ris mai tare. Probabil nu are simtul ridicolului.
SINGURA POLITICA IN romania: TOTUL PENTRU INFRACTORI !
Categoric sesizarea UNAp este praf in ochi. Rectorul UNAp alege membrii comisiei de etică, comisie ce analizează lucrarea tov. Ciuca. Rectorul UNAp a fost avansat general chiar de ministrul apărării care era nimeni altul decât tot Ciuca! Membrii comisiei de etică nu au nici un drept legal de a se pronunța asupra plagiatului unei lucrări de doctorat. Acest drept îl are doar Consiliul Național de Atestare a Titlurilor, Diplomelor și Certificatelor Universitare.
Ne scapă din vedere esențialul!
Anume că nu e vorba de cazuri izolate ci de un sistem pus la punct de „autorități” corupte și alți indivizi lipsiți de scrupule. Dacă vom căuta și în rândul celor „modești” care se bucură de privilegii nemeritate, în liniște, am constata că statul român a eșuat lamentabil și în acest domeniu.
Noroc de „Natură”, cea care mai repară, deși cam târziu, niște abuzuri de acest gen. Nimeni nu verifică dacă cei care capătă o anume „autoritate” o și merită. Nu avem justiție și nu avem structurile de control care să sesizeze „abuzul de autoritate”. Oprea, Năstase, etc. au avut dreptul să emită doctorate și le-au vândut sau le-au oferit de pomană doritorilor.