De ce au înflorit “fabricile românești de doctori în impostură” și s-au bulucit politicienii români la „studiile de securitate națională”. Cazul Bode-PNL, prezentat de un expert în politici de apărare

2
1412
"Doctorii" Lucian Bode (stânga), ministrul de Interne, și Nicolae Ciucă, premierul României

Politicienii români s-au înghesuit să-și ia diplomele de doctori în securitate națională din dorința de a se pune la adăpost de privirile indiscrete legitimându-se cu un domeniu de nișă, explică fostul ofițer de aviație Hari Bucur-Marcu, expert internațional în politici de apărare și fost coordonator al Centrului de Studii NATO de la București.

Acesta pornește de la cazul Bode-PNL și de la instructajul primit de liderii liberali, care trebuie să conteste competența Emiliei Șercan de a analiza o lucrare din „domeniul studiilor de securitate și relațiilor internaționale sau în domeniul securității energetice“. În realitate, spune Hari Bucur-Marcu, nici acești politicieni, nici cei care i-au trecut prin aceste „fabrici de diplome” nu înțeleg nimic din domeniul în care s-au făcut „doctori”.

„Doctori” într-un domeniu care nu există: „științele securității naționale”

În primul rând, nici politicienii „doctori”, nici cei care predau la aceste așa-zise academii nu realizează că e o diferență între cursurile de specialitate făcute pentru a fi familiarizat cu domeniul și cursurile făcute pentru a asista, preda ori conduce activități de studiu.

Confuziile continuă, pentru că în timp ce studiile de securitate sunt niște cursuri reale, în timp ce „științele securității naționale“ pur și simplu nu există, mai spune Hari Bucur-Marcu!
Diplomele de doctori le sunt de trebuință politicienilor ca acoperire pentru a-și putea continua îndeletnicirile în paralel cu exercitarea dregătoriilor în care sunt aleși ori numiți.

Altfel, legea interzice ca un demnitar să fie în paralel angajat pe la vreo firmă. Politicienii au găsit însă această „portiță”, ignorând faptul că excepția se referă doar la activitatea de creație. Cu alte cuvinte, se acceptă să fii, de exemplu, ministru și profesor sau cercetător la o universitate pentru a nu se pierde capacitatea intelectualului de a produce conținut științific. Nu e cazul unor „doctori” precum Bode sau Ciucă, care nu au capacitatea de a produce ceva de valoare, dar aceasta este rațiunea pentru care politicienii sunt toți „doctori” în securitate națională – un domeniu de nișă, în care sunt inițiați real foarte puțini oameni, deci nu prea are cine să-i conteste.

Citiți mai jos opinia integrală a lui Hari Bucur-Marcu.

„Încă de la începuturi, atunci când au avut de ales în ce să își ia politicienii doctoratele, studiile de securitate națională au părut a fi domeniul predilect al acestor politicieni dornici de a deveni impostori academici, exact pentru faptul că securitatea națională este un sector al activității rezervat celor care stăpânesc terminologia acestui sector, ceea ce îi separă de publicul larg“

„M-a întrebat un prieten ce o fi vrut să zică partidul lui Bode, ministrul de la Intene, cu chestia aia că „Doamna Șercan a lansat niște acuzații netemeinice, fără o minimă pregătire de specialitate în domeniul studiilor de securitate și relațiilor internaționale sau în domeniul securității energetice”?

Trecând peste analfabetismul „acuzații netemeinice” (probabil că voiau să zică acuzații neîntemeiate, dar nu le-a ieșit din prima, sau la ei, spre deosebire de dicționar, termenii „temeinic” și „întemeiat” ar fi tot un drac), pretenția că ar fi nevoie de o „minimă” pregătire de specialitate în domeniul studiilor de securitate și relațiilor internaționale, pentru a se pronunța cineva despre o teză de doctorat pe un subiect din aceste studii, deși stupidă, are într-adevăr o explicație, sau poate chiar mai multe.

Înainte însă de a-i da prietenului meu acea explicație, dacă tot vă interesează răspunsul meu (altfel nu ați fi ajuns cu lectura până aici) vă propun să stabilim câteva chestii conceptuale.

E o diferență de substanță între pregătirea prin cursuri de specialitate, pentru a fi familiarizat cu domeniul securității naționale (cum ar fi cursurile de orientare în securitate națională, pe care le fac pentru civili cam toate colegiile militarizate) și pregătirea prin cursuri de specialitate, pentru a asista, preda ori conduce activități de studiu, în domeniul securității naționale (cum ar fi cursuri de metodica predării, de metodica conducerii seminariilor și lucrărilor practice, ori de metodologia specifică de cercetare în domeniu).

Autorii citatului comentat aici (cei de la partidul lui Bode de la Interne) au vrut evident să zică simplu că, dacă nu ai diplomă sau certificat de studii de securitate națională (nu contează că e de la un curs de orientare, ori de formare profesională, sau de metodica predării), atunci trebuie să taci din gură, pentru că nu știi despre ce e vorba.

De ce? Deoarece, încă de la începuturi, atunci când au avut de ales în ce să își ia politicienii doctoratele, studiile de securitate națională au părut a fi domeniul predilect al acestor politicieni dornici de a deveni impostori academici, exact pentru faptul că securitatea națională este un sector al activității statului rezervat celor care stăpânesc terminologia, principiile, normele și subtilitățile activităților specifice acestui sector, ceea ce îi separă de publicul larg.

Ce treabă aveau politicienii să se echipeze cu diplome de doctor, indiferent de materiile de studiu? Simplu. Conform Constituției și legislației, demnitarii aleși sau numiți, din rândul așa-zisei clase politice, pot să desfășoare pe timpul mandatului de deputat, senator, ministru și echivalentele locale doar activități de creație (activități liberale) și de învățământ/profesorat. De ce doar astea? Deoarece toate celelalte ar presupune ca loialitatea demnitarului să se împartă între statul/națiunea unde este el în serviciul cetățeanului și angajator/firmă, de unde ar primi un salariu, pentru munca depusă. Ceea ce nu e în contractul social, în nicio democrație, oricât de originală ar fi ea.

Chiar și chestia asta e înțeleasă greșit. Principial vorbind, demnitarul își continuă activitatea de creație sau de învățământ nu pentru a-și completa veniturile, din domeniile permise de lege, ci doar pentru că ar fi fost păcat ca activitatea în funcțiile de demnitate publică să îi curme demnitarului ăstuia talentul și râvna de creație, ori de formare de caractere, la clasă. Talent și râvnă pe care demnitarul le-ar avea de la mămica sa, de acasă, de pe vremea când era și el mic.

Doar că nu poate demnitarul să predea, să transfere către studenți cunoașterea sa de înală ținută, fără să aibă calificarea academică, conferită de titlul de doctor în ceva. În paranteză, să creeze poate demnitarul și fără diplomă, doar că activitatea de creație trebuie neapărat să se lase cu creații, ceea ce e evident o altă discuție.

De unde și înflorirea fabricilor de doctori în impostură.

Și, cum spuneam, cu cât domeniul de studiu doctoral este mai confidențial, cu atât mai bine țării! Și doctorului, desigur. De unde preferința pentru studii de securitate națională.
Revenind la lămuriri conceptuale, este o deosebire evidentă între studiile de securitate și așa-zisele științe ale securității naționale (științe, ca în denumirea Academiei de Științe ale Securității Naționale, despre care am mai vorbit, evident de rău).

Studiile de securitate sunt de fapt cursuri, programe de pregătire și de cercetare științifică, activități de transfer de cunoaștere (conferințe, seminarii, simpozioane etc.), pe când științele securității naționale nu există.

Există științe militare, care sunt materii de studiu ori chiar științe-științe și care se referă la domeniul militar (artă militară, economie militară, geografie militară, istorie militară și altele câteva asemenea).

Încercați să ziceți numai (fără să vă mai și imaginați cum ar arăta o programă de curs) „artă de securitate națională” sau „geografie de securitate națională”, ori chiar „chimia aplicată la sectorul securității naționale” și veți vedea singuri că nu există. Nu se poate așa ceva.

Mai există discipline profesionale specifice, în domeniul militar (strategie, artă operativă, tactică, balistică etc.) sau de relații internaționale (diplomație, paradigme etc.), prin parcurgerea cărora cei din bancă devin profesioniști în afaceri militare sau relații internaționale.

Dar nici aceste discipline de studiu profesional nu se pot transfera pentru sectorul securității naționale. Un exercițiu similar cu cel propus pentru științele militare vă poate lămuri direct și cu ușurință.

Toate astea nu i-au împiedicat însă pe cei care au edificat eșafodajul de școli doctorale, de colegii militarizate, precum și academia despre care am zis deja, să amestece conceptual studiile cu științele și să le pună așa amestecate sub umbrela „securității naționale”, deși este evident că nici ei, arhitecții, nici populația permanentă ori pasageră a instituțiilor create de ei habar nu au care este diferența dintre sectorul securității naționale și domeniul apărării naționale, de exemplu, ca să nu mai zicem că tot ei dau dovadă că nu prea le este clar cu ce se ocupă fiecare.

Singurul lucru de interes pentru ei toți a fost ca nimeni din afară să nu își bage nasul în treburile lor, să se uite la ce studii fac ei, pe unde le fac ei și ce valoare teoretică (științifică ar fi oricum exagerat să zicem) ar putea avea produsele activității lor de studiu.

De unde și citatul de la care am pornit: cel cu pretenția penibilă că, dacă doamna Emilia Sercan nu a trecut pe la cursurile lor, atunci ea nici nu poate avea calitatea să vorbească despre produsele lor, cum este teza de doctorat adânc plagiată a lui Bode, de la Interne.
Mai grav. Ei sunt convinși că, dacă ar fi trecut pe la cursurile lor, doamna Șercan nici nu ar mai fi scris despre plagiatele din securitatea națională. Pentru că ar fi devenit una de-a lor și nu ar mai fi putut scrie nimic rău despre asta.

Dar nu a fost să fie.“

Puteți susține ZIARISTII.COM făcând o donație AICI. Vă mulțumim!

CITIȚI ȘI:

* PNL s-a organizat s-o atace în haită pe Emilia Șercan. Politrucii au primit „punctajul”: toți trebuie să-l laude pe impostorul Bode și s-o denigreze pe jurnalistă

* După ce și-a bătut soția, deputatul Dumitru Focșa (AUR) spune că pactul contra violenței domestice la nivel european este „presărat cu idei radicale, din spectrul ideologiei de gen”!

Propaganda pro-Putin și cea pro-AUR l-au lăsat pe Robert Turcescu fără emisiune la B1 TV

Bobby Păunescu, co-patron la B1 TV, executat silit de fostul fotbalist Ciprian Marica. Fiul lui George Constantin Păunescu se afișează ca „investitor” la un proiect imobiliar „de miliarde” la Cluj

Revolta unui profesor universitar: „Un general de vârsta mea s-a pensionat cu 30.000 de lei pe lună. Era obosit sărmanul. Eu mai am de așteptat vreo 20 de ani. Pensia mea va fi de 6-7 ori mai mică“

* VIDEO. Cele mai rușinoase imagini din viața unui dictator: Putin, singur în biserică la slujba de Crăciun. În sutană erau preoți sau FSB-iști?

* „Pușcașul” rus din Donețk îi prevede lui Putin un sfârșit ca al lui Gaddafi, „cu o coadă de lopată înfiptă-n fund”

* VIDEO. Susținătorii trumpistului Bolsonaro au devastat Palatul Prezidențial și sediul Curții Supreme, repetând în Brazilia scenariul asaltului asupra Capitoliului din ianuarie 2021

2 COMENTARII

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.