Românii au o vorbă primită moștenire de la romani: „De mortibus nihil nisi bene” – „Despre morți, numai de bine!”. Ar fi cuvenit să spunem asta despre agentul (turnătorul) Securității comuniste, Constantin Bălăceanu-Stolnici?
Nu! Nu este defel cuvenit!
Dimpotrivă, îndelungata carieră de turnător parcursă în perioada 1965–1989 (24 de ani!), numărul imens de oameni care au devenit victime ale Securității în temeiul notelor informative semnate cu numele conspirative „Laurențiu” și „Ionescu Paul”, precum și parvenitismul scabros manifestat de acest fals „ultim boier de viță veche” reprezintă suficiente motive de a reaminti societății românești cine este, cu adevărat, Constantin Bălăceanu-Stolnici.
Un excrement, un turnător nenorocit care a colaborat cu Securitatea comunistă a lui Ceaușescu cu un entuziasm și o eficiență care i-au uimit până și pe demonii în uniforme de ofițeri de Securitate!
Bălăceanu-Stolnici se lăuda cu propria activitate de turnător, cerând ca răsplată să fie promovat profesional
Într-un raport al Securități este cuprinsă un fel de „biografie” a activității de turnător pentru perioada 1965–1977, redactată chiar de Stolnici, însă la persoana a treia și semnată cu numele conspirativ „Laurențiu”.
Într-un exercițiu de cinism și autoadulație, Stolnici își prezintă cu „mândrie patriotică” sinteza delațiunilor realizate vreme de 12 ani și transmite Securității propuneri pentru avansarea lui pe linie profesională, pentru a deveni astfel și mai util Securității comuniste!
Autobiografia lui Bălăceanu-Stolnici, scrisă pentru Securitate
„A colaborat și colaborează din anul 1965 cu Securitatea Statului. Grație acestei colaborări, și-a însușit tehnica de observare și analiză a oamenilor și situațiilor, ca și o îndemânare în redactarea unor informări. Totodată, și-a asimilat un punct de vedere precis care trebuie să-i guverneze relațiile cu oamenii din afară, fie că-i întâlnește în țară, fie în străinătate. Aceste relații implică nu numai detectarea de date pentru a fi raportate în contextul lor logic și situațional, dar și luări de poziție active pentru influențarea interlocutorilor. (…) A putut comunica în decursul anilor informații și aprecieri privind acele zone de emigrare.
De asemenea, a putut modula într-un fel unele concepții și luări de poziție ale acestora.
În Franța a intervenit activ pentru acreditarea unei imagini reale a situației din România, pentru a încerca să se schimbe poziția luată de cei de acolo față de problema Bisericii Ortodoxe Române, față de unele interpretari greșite privind politica externă a României și mecanismul circulației în străinătate a cetățenilor români. (…) A influențat favorabil venirea unor emigranți români în țară, în călătorie. (…) În Germania, a intervenit în special la nivelul grupului de la «Europa Liberă», încercând să orienteze în sensul instrucțiunilor primite unele luări de poziție și puncte de vedere. (…) A reușit să precizeze date interesante privind personalități române în exil, ca: … (…). A putut discuta cu fostul rege Mihai. (…) A semnalat existența unei arhive de documente privind tratatul de pace al României, la…, și a unei extrem de vaste și interesante colecții de scrisori la… A informat despre unele poziții ale lui… și ale Ordinului de Malta.
A informat despre mulți români din exil, stabilind pe baza datelor de observație și a discuțiilor care sunt concepțiile lor, care sunt slăbiciunile lor, ce sistem de relații au, ce interes prezintă pentru noi și eventual cum ar fi putut fi influențați. (…)
Cele de mai sus nu sunt decât o parte din activitățile desfășurate în cadrul colaborării cu Securitatea Statului Român.
Pentru a trece la colaborare pe o treaptă nouă, mai complexă și mai vastă, trebuie: să se poată realiza contacte cu străinătatea mai intense; să se asigure o poziție mai prestigioasă. Realizarea unei poziții mai prestigioase ar însemna confirmarea titlului de Doctor Docent, care ar avea semnificația simbolică că nu mai apasă atât de intransigent discriminarea impusă de originea socială. Faptul ar fi încurajator și pentru o promovare ulterioară posibilă în cadrul Academiei de Medicină și poate chiar a Academiei R.S.R., promovări care reprezintă doar titluri onorifice, fără avantaje de preț sau de remunerație.
De asemenea, pentru stabilitatea de viitor a Institutului (Institutul Național de Gerontologie – n. red.) și a poziției doctorului Bălăceanu, ar trebui să se intervină energic să se schimbe atmosfera groaznică ce domnește în I.N.G.G., să se atribuie sarcini de protocol doctorului Bălăceanu și să se admită principiul ca prof. (…) să circule însoțită, mai ales că sănătatea ei este șubredă. În felul acesta s-ar putea face un transfer al relațiilor prezente ale prof. (…) la doctorul Bălăceanu, relații care se vor pierde pentru țară în cazul în care prof. (…) închide ochii. S-ar pregăti astfel terenul pentru succesorul ei. Nu există în Institut nicio personalitate care să-i ia locul în afară de C. Bălăceanu.”
Notă: „Prof. (…)” despre care Bălăceanu-Stolnici face vorbire în ultimul paragraf era, cu siguranță, venerabila Ana Aslan, căreia turnătorul voia să-i fie succesor. Argumentul infectului carierist: „Nu există în Institut nicio personalitate care să-i ia locul în afară de C. Bălăceanu”.
Marea dragoste pentru turnătorul Bălăceanu-Stolnici a președintelui Academiei Române, Ioan-Aurel Pop
În ziua de 6 iulie 2023, Institutul de Antropologie „Francisc Rainer“ al Academiei Române, în colaborare cu Universitatea Ecologică București, a dedicat turnătorului Securității comuniste un eveniment omagial intitulat „Constantin Bălăceanu Stolnici la 100 de ani. Sesiune aniversară și lansare de carte”. La eveniment au participat numeroase personalități ale vieții culturale, politice și religioase din România, îngrămădite să aducă omagii bătrânului turnător.
Președintele Academiei Române, Ioan-Aurel Pop, i-a dăruit lui Bălăceanu-Stolnici un „Cuvânt de prețuire”. Nu intrăm în detaliile grețos de siropoase prin care Ioan-Aurel Pop a încercat să-l descrie pe turnător ca fiind un mare caracter, un mare om de știință, o mare personalitate a societății românești.
Sesizăm însă ironia fără de voie a unor cuvinte rostite cu acea ocazie de președintele Academiei, cuvinte care descriu cu adevărat viața de turnător a lui Bălăceanu-Stolnici: „Există oameni care de-a lungul vieții lor scriu și fac istorie deopotrivă. Nu sunt mulți. (…) Viața distinsului intelectual Constantin Bălăceanu-Stolnici este ea însăși Istorie”.
Da, domnule Președinte al Academiei Române, aici ați nimerit-o!
Viața excrementului Constantin Bălăceanu-Stolnici a fost o istorie a ticăloșiei și jigodismului ridicate la rang de virtuți, iar acest nenorocit a scris această istorie completând delațiuni pentru Securitatea comunistă, folosite de dictatura lui Ceaușescu pentru a distruge viețile celor care au avut curajul să se opună Demonului!
Nedemnul președinte al Academiei Române nu se dezice de propria turpitudine și aruncă în agora românească, la moartea turnătorului, un fel de omagiu postum în care, cu o seninătate care te îndeamnă să crezi că Ioan-Aurel Pop își asumă cu simpatie ticăloșiile comise de excrementul Bălăceanu-Stolnici, atunci când rostește următoarele cuvinte: „A sfidat mereu greutăţile şi a pledat pentru spiritualitate, pentru bine şi iubire de oameni, inclusiv în anii din urmă, pe această scenă recentă a vieţii, tulburate de progresism, neomarxism şi anularea culturii”.
O ultimă, mizerabilă și vomitivă utilizare a turnătorului Constantin Bălăceanu-Stolnici pentru promovarea ideologiei întunecate care bântuie mintea președintelui Academiei Române, o ideologie tributară naționalismului, filetismului și tot mai puternic îndreptată împotriva apartenenței României la spațiul democrației afirmate și ocrotite de Uniunea Europeană.
Cum spuneam, vomitiv!…
Complicitatea Patriarhului Daniel – să dai unui turnător nenorocit al Securității comuniste Ordinul „Sfântul Ioan Gură de Aur”
Cu ocazia împlinirii vârstei de 100 de ani, turnătorul Bălăceanu-Stolnici a fost onorat de Patriarhul României cu o înaltă distincție a Bisericii Ortodoxe Române: Ordinul „Sfântul Ioan Gură de Aur”. Turnătorul mai fusese onorat de Patriarhul Daniel, la împlinirea vârstei de 99 de ani, cu Ordinul „Crucea Patriarhală” pentru mireni.
Bălăceanu-Stolnici a fost și membru în Adunarea Națională Bisericească, cel mai înalt for, după Sinod, din structura BOR… probabil există o relație de mare iubire între turnător și Patriarh.
Conform Statutului Bisericii Ortodoxe Române, Ordinul „Sfântul Ioan Gură de Aur”, cu gramată, se acordă ierarhilor (însoţit de engolpion), clericilor (însoţit de cruce pectorală), mirenilor (însoţit de cruce insignă) care au realizat o activitate deosebită în apărarea şi slujirea dreptei credinţe, precum şi în promovarea valorilor familiei creştine şi a filantropiei.
Turnătorul Constantin Bălăceanu-Stolnici a refuzat să-și asume vinovăția, să mărturisească necesara mea culpa și să-și ceară iertare de la familiile celor care au suferit ca urmare a colaborării lui cu Securitatea comunistă. În consecință, Bălăceanu-Stolnici nu a apărat și nici nu a slujit dreapta credință! Dimpotrivă, Bălăceanu-Stolnici a slujit demonul dictaturii comuniste, a făcut din delațiunea la Securitate principalul instrument de parvenire în cariera profesională și în elita societății.
În mesajul către Bălăceanu-Stolnici, intitulat „Omagiu și binecuvântare de centenar” și lecturat de Episcopul Vicar Patriarhal Varlaam Ploieșteanul, la evenimentul de omagiere organizat de Academia Română, Patriarhul Daniel al BOR spune despre turnător: „Pasiunea sa pentru cercetarea ştiinţifică, respectul pentru adevărurile istoriei şi preocuparea permanentă pentru deschidere şi cooperare i-au adus un loc de seamă între personalităţile care vor continua să inspire multe generații de cercetători şi oameni de cultură. (…) Dorinţa sa de a evoca raze şi chipuri de lumină din istoria, cultura şi spiritualitatea ţării noastre se arată în preocuparea sa permanentă pentru promovarea valorilor perene ale neamului românesc şi cultivarea recunoştinţei faţă de cei care au contribuit la dăinuirea peste timp a conştiinţei de neam, a unităţii de limbă şi credinţă, a comuniunii de cuget şi simțire românească”.
Dumnezeu a lăsat loc de o subtilă ironie și în gestul descalificant pentru Biserica Ortodoxă Română de acordare a unei înalte distincții bisericești acestui excrement de turnător al Securității comuniste. Prin notele informative pe care le-a livrat Securității, vreme de 24 de ani, completate cu entuziasm și înalt profesionalism, se poate spune că Constantin Bălăceanu-Stolnici a fost un fel de „Gură de Aur” a Securității din slujba dictatorului Nicolae Ceaușescu.
Preafericite părinte Patriarh, credem că lui Dumnezeu nu-i place că onorezi pe slujitorii Satanei!
Turnătorul Constantin Bălăceanu-Stolnici – o pată de mizerie pe blazonul Ordinului Miliar Suveran de Malta
În iunie 2003, turnătorul Bălăceanu-Stolnici devenea membru al Ordinului Militar Suveran Ospitalier al Sfântului Ioan de Ierusalim de Rodos și de Malta. Acest Ordin funcționează sub tutela Vaticanului. Ziarul „Adevărul” consemna că ceremonia „a avut loc la Nunțiatura Apostolică și a fost oficiată de Monseniorul Jean Claude Perisser, Nunțiul Apostolic, și de Mitropolitul Romano-catolic de București, Ioan Robu”.
Turnătorul a deținut și funcția de Președinte al Familiarilor Ordinului din România.
La momentul când a devenit membru al Ordinului, nu exista o certificare din partea CNSAS a activității de turnător al Securității desfășurată de Constantin Bălăceanu-Stolnici. Nu avem însă informația că turnătorul ar fi fost exclus din Ordinul Militar Suveran de Malta, urmare a deconspirării activității lui de agent al Securității comuniste, mai ales că „maestrul” Bălăceanu-Stolnici a turnat la Securitate inclusiv despre Ordinul de Malta!
În consecință, excrementul Bălăceanu-Stolnici a murdărit și imaginea Bisericii Romano-Catolice și a uneia dintre cele mai venerabile și respectabile organizații de onoare tutelate de Vatican.
Moartea turnătorului Bălăceanu-Stolnici – o radiografie a imoralității elitelor din România postcomunistă
Turnătorul Bălăceanu-Stolnici a fost onorat de statul român, prin președintele neocomunist Ion Iliescu, cu Ordinul Național „Steaua României”. Am lăsat la final reamintirea acestei informații, ca o bomboană pe coliva degradării morale șocante în care se prăbușesc elitele României.
După 1989, acest turnător sinistru a avut o carieră publică și profesională de mare succes. A fost permanent promovat, susținut și ocrotit de foștii membri ai elitelor PCR și Securității.
Aproape nimic din cariera acestui excrement nu se datorează efortului intelectual veritabil și unei munci cinstite. Constantin Bălăceanu-Stolnici a fost un produs confecționat exclusiv de Securitatea comunistă.
Activitatea lui în slujba Securității dictaturii Ceaușescu a provocat numeroase victime, culminând cu asasinarea istoricului Vlad Georgescu (1937-1988), directorul Secției române a postului de radio Europa Liberă.
Profesorul Adrian Papahagi tocmai a dezvăluit suferințele multiple ale vrednicei sale familii de intelecuali – tatăl, bunicul, unchiul – ca urmare a turnătoriilor lui Bălăceanu-Stolnici.
Prin urmare, Constantin Bălăceanu-Stolnici merită să rămână în amintirea românilor și în Istoria României așa cum a fost în realitate: un turnător entuziast, un colaborator scabros al Securității comuniste și o infecție mizerabilă căzută asupra neamului românesc!
În nemăsurata și, uneori, aproape imposibil de neînțeles mila Sa, Dumnezeu i-a îngăduit robului Său, Constantin, să trăiască 100 de ani, mai mult decât suficient pentru a face căință pentru faptele lui demonice. Însă turnătorul nu a manifestat nici măcar o picătură de căință, nu a rostit absolut niciun cuvânt de regret pentru cariera lui de colaborator al Securității comuniste, carieră întinsă pe o perioadă de 24 de ani!
Așa că mai avem de spus doar atât: Dumnezeu să-l ierte, dacă va merita iertare!…
Post-Scriptum
Turnătorul Constantin Bălăceanu-Stolnici va fi înmormântat cu onoruri militare, pentru că este beneficiar al drepturilor conferite de Ordinul Național „Steaua României”, cu care l-a decorat președintele comunist Ion Iliescu.
Această ignobilă faptă – să dai onorul militar la înmormântarea unui ticălos și obedient slujitor al Securității comuniste – poate fi evitată prin implicarea președintelui Klaus Iohannis, care are puterea să decidă retragerea ordinului respectiv. Nu știu însă dacă o va face…
Nu știu cine sunteți,dar când cineva ataca furibund
pe cineva de care nu am auzit te întrebi care este spilu’,pentru că de satane comuniste gen Shora sau Djuvara am auzit,și sunt multi.bun dar de asta nu știu ,dar știu (văzând niste titluri ale dumneavoastră)că sunteți anticreștini și asta spune tot,punct
Nu ai toate tiglele pe casa stimabile. Incepeti sa deveniti majoritari agramatilor. Uita-te cum folosesti semnele de punctuatie. Cred ca te-ai scremut mult pana ai cufurit textul absolut apoteotic.
Știi cred că ai dreptate trebuia să mă recomand că fiind analfabet sau analfabet funcțional sau handicapat(mea culpa)dar știi! Am urmărit un discurs al lui Iliescu (cam o ora) și nu a spus nimic,la fel și tu nu ai spus nimic,și eu în prostia mea ce sa înțeleg din înțelepciunea ta?te rog data viitoare fii mai explicit (și la subiect)Dumnezeu să ne ajute!
Aciobanitei cristinel: sînt de acord, profanatul cadavrelor (chiar si la figurat) este o „îndeletnicire” anticrestină.
Știu că ai fost ironic dar respect pentru bun simt!
Ironic? Deloc. Unora nu le ajunge ca omul a murit, in marea lor vitejie vor sa-l dezgroape și sa-l ia la bătaie. Asa își manifesta ei frustrarea.
„De mortuis nil nisi bonum dicendum est”
Este o fraza a unor intelepti pagani.
In general crestinii au dementa asta cu profanarea cadavrelor si al blestemelor impotriva celor care nu le convin.
Un pic de modestie „pagana” este necesara tinerilor ziaristi.
Inainte de a-l blestema pe batranul boier pluctisit de prostia si salbaticia comunista, poate ar fi bun in contrapartida si un articol despre Georgescu de la Europa Libera.
Daca nu ma insel a fost director al muzeului national al pecere din Bucuresti. Cand a picat stalinismul si posibilitatea de a abuza la liber, s-a convertit la democratie si si-a oferit serviciile de propagandist la „the highest bidder”. Dar da, inteligent si talentat, charismatic. Dar aceste lucruri pot fi spuse si despre batranul pe care il huiduiti indecent.
Istoria romaneasca are fatete ciudate, iar stilul de profet tacnit perorind in desert este caraghios si nedemn.
Daca scrieti ceva ajutati-ne sa invatam ceva nou, sa articulam lucruri complexe. Nu va transformati intr-un hibrid Intre Moise si Lenin.
Nu era cazul…
De ce nu a iesit dl ziarist sa-l ucida cu pietre pe Visinescu?
PS: citat corect De Mortuis Nihil Nisi Bene
nu mai scrie în latină dacă nu te pricepi
de mortibus înseamnă despre moarte, deci are alt sens.
nu te mai da rotund si desptept cînd ai jurnalismul făcut la spiru.