Evenimentul anului 2020 cel mai pe nedrept trecut cu vederea de media și de opinia publică este scăderea influenței Rusiei în fostul spațiu sovietic, consideră Armand Goșu, specialist în spațiul ex-sovietic.
Într-o analiză publicată pe Contributors.ro, Goșu arată că Rusia lui Putin a suferit pierderi însemnate pe toate fronturile de influență din regiunea pe care o domina odată.
„10 noiembrie e ziua în care Rusia a renunțat la statutul de putere regională”, scrie Armand Goșu. Prin semnarea armistițiului dintre Armenia și Azerbaidjan, cu medierea Rusiei, Moscova și-a abandonat singurul aliat din Caucazul de Sud.
Analiza lui Armand Goșu
„Procesul început acum aproape trei decenii a intrat într-o fază decisivă, fiind accelerat de pandemie. Rusia a pierdut Ucraina pentru cel puțin două generații. Moldova tocmai a ales un președinte pro-european. Belarus se află încă sub umbrelă rusească, dar acolo își semnalizează prezența o generație nouă, care vrea în Occident și care va întoarce spatele Kremlinului, acuzat că-l ține în brațe pe tot mai odiosul Lukașenko.
Turcia se întoarce în Caucazul de Sud după un secol, iar fostele republici sovietice din Asia Centrală au intrat sub umbrela Chinei.
Deci: agitație mare, de la Minsk și Tbilisi până la Bișkek, fără ca Moscova să poate influența semnificativ evoluțiile din aceste capitale.
10 noiembrie e ziua în care Rusia a renunțat la statutul de putere regională. Semnarea armistițiului dintre Armenia și Azerbaidjan cu medierea Rusiei o confirmă. Dacă-ți abandonezi singurul aliat din Caucazul de Sud, care a dat dovadă de o loialitate exemplară, nu mai poți pretinde să fii luat în serios ca partner.
Cu doar câțiva ani înainte era de neconceput nota Ministerului de Externe al Azerbaidjanului pe tema doborârii elicopterului rusesc de aviația azeră, în care tot militarii ruși sunt făcuți responsabili. Sau ca președintele Rusiei, ministrul de Externe, șeful spionajului, plus o duzină de parlamentari să-l critice pe președintele ales din Moldova pentru că a reiterat o poziție cunoscută de aproape două decenii. Acel președinte conduce o țară de dimensiunile unui cartier al Moscovei.
Soluțiile Kremlinului la crizele din fostul spațiu sovietic nu sunt realiste, pentru că Moscova reacționează folosind pumnul, forța militară, fără să ia în considerare nevoile populației din țara respectivă. În instituțiile cu putere de decizie nu mai există expertiză solidă, iar degradarea intelectuală dramatică a elitei în urma militarizării ei ar face această expertiză inutilă, de vreme ce aceia care au putere de decizie oricum nu pot pricepe mare lucru. Nici măcar nu încearcă, de vreme ce consideră că știu ei mai bine. Multe din aceste dosare complicate necesită instrumente civile, și nu tropăit de cazarmă.
SUA și statele vest-europene ar trebui să imagineze politici pentru a stabiliza estul Europei, Caucazul de Sud și Asia Centrală, pentru a umple acest vacuum politic și de securitate care crește.”
