Chiar îi poate „bate” Băsescu pe Firea şi Rareş Bogdan în meciul pentru Capitală?

„Să-mi rezolv problema cu litigiul cu CNSAS. Hai să se clarifice și să vedem. În politică, nimic nu e exclus. O bat şi pe Firea şi pe Rareş la un loc”.

Declaraţia de mai sus îi aparţine lui Traian Băsescu şi a fost făcută miercuri într-un interviu la TVR. Fostul preşedinte şi actual europarlamentar în grupul Partidului Popular European (PPE) a răspuns astfel la întrebarea dacă l-ar tenta să intre din nou în cursa pentru Primăria Bucureştiului.

Surprinzător, Traian Băsescu n-a respins ideea. De ce surprinzător? Pentru că renunţarea la actualul mandat de ales în Parlamentul UE pentru fotoliul mai slab plătit de primar general al Capitalei ar putea fi privită ca o întoarcere în timp şi cumva un pas înapoi în carieră.

E vorba de un politician care a urcat continuu pe treptele politicii, de la poziţia de ministru al Transporturilor şi deputat în anii 90, la cea de lider de partid, primar al Bucureştiului şi preşedinte al României.

În plus, revenirea pe o funcţie administrativă ar presupune readaptarea la un efort imens. Iar Traian Băsescu are şi el o vârstă, a mai şi obosit după 10 ani la Palatul Cotroceni. A trăit aici şi o suspendare din funcţie, războiul continuu cu mogulii de presă, başca o criză economică dură, care l-a secătuit de energie şi l-a obligat să ducă pe picioare măsuri foarte impopulare, dar vitale pentru evitarea colapsului.

Totuşi, fostul preşedinte nu a dat semne, după ce a părăsit funcţia supremă în stat, că s-a uzat în bătăliile politice. Dimpotrivă, a revenit pe baricade, de astă dată pentru o luptă absurdă cu DNA şi Laura Codruţa Kovesi (pe care era obligat cumva s-o poarte, având în vedere situaţia Elenei Udrea, fosta sa mână dreaptă ajunsă la un pas de condamnare).

Odată „rezolvată” problema Kovesi (pentru care s-au bucurat la unison şi armatele de baroni PSD în frunte cu Liviu Dragnea) şi după ce şi-a văzut din nou „sacii în căruţă” – pe undeva ceva explicabil pentru un politician care n-a cunoscut niciun fel de înfrângere -, Traian Băsescu a putut reveni în dezbaterea „normală” de pe scena politică.

A preluat din mers şi a salvat de la pieire Partidul Mişcarea Populară (creat tot dintr-un motiv absurd şi tot din cauza Elenei Udrea – aceasta pierduse alegerile pentru şefia PD-L în dauna lui Vasile Blaga – şi rămânea pe dinafara politicii „mari”) .

A fost, desigur, meritul său masiv că PMP a putut accede în Parlamentul României, în alegerile din 2016. Dar şi în Parlamentul European, în alegerile de anul trecut, când de asemenea fostul preşedinte s-a „sacrificat” şi a apărut în capul listei PMP – o decizie care a propulsat partidul peste pragul electoral de 5%.

Odată ajuns la Bruxelles, părea că politica internă nu mai e ceva vital pentru Traian Băsescu. Dar ultimele evoluţii din Parlamentul României, soldate cu conflictul distructiv pentru România dintre PSD şi restul lumii politice, îl obligă din nou se pare pe fondatorul PMP să revină pe „cai mari” acasă.

De ce? PMP nu este pregătit pentru alegerile anticipate. Odată cu plecarea liderului său în Parlamentul European, partidul a intrat pe o pantă descendentă, în ciuda prestaţiei lăudabile a unora dintre achiziţiile din noua gardă a politicii, precum Eugen Tomac (şi el, europarlamentar), Ioana Constantin (o foarte reuşită prestaţie, ca secretar de stat la Ministerul Muncii, alături de şi mai galonata Violeta Alexandru, de la PNL).

Greu de spus care a fost adevăratul motiv al prăbuşirii PMP, în doar câteva luni de zile, de la 5,7% (rezultatul la europarlamentarele din mai 2019) la 1,8% (scorul PMP la ultimul barometru IMAS pe ianuarie 2020). Cert e că diferenţa cam asta e, fără a exagera cota din sondajul IMAS nici într-un sens, nici în altul.

De altfel, Traian Băsescu ştie el însuşi prea bine că asta e realitatea, nu întâmplător a reapărut la rampă cu ultimele declaraţii privind posibila sa candidatură la Bucureşti. Pur şi simplu, în caz de alegeri anticipate, PMP este în acest moment prins pe picior greşit şi are nevoie urgentă să facă mişcări spectaculoase pentru a resuscita scorul partidului.

Dar nici aşa nu e sigur că este suficient ca PMP să poată sări, pentru a treia oară în ultimii 4 ani, peste pragul de 5%. Totuşi, partidului îi rămâne şi o „variantă de fugă”: fuziunea prin absorbţie cu PNL sau, de ce nu, dacă liberalii vor fi mai slăbiţi decât azi, varianta unei alianţe PNL-PMP. Însă cel mai probabil liberalii nu vor accepta a doua variantă, fără a o refuza pe prima.

Rămâne de văzut aici cum va juca „animalul politic” Traian Băsescu: va merge până la capăt pe cartea orgoliului „anti” şi va continua atacul la PNL, început odată cu decizia Guvernului Orban de a merge total pe alegeri anticipate, sau va cădea la o pace prin fuziune cu liberalii, salvând astfel o garnitură de partid care altfel nu merită risipită.

Din experienţa de până acum, Traian Băsescu a demonstrat că este un pragmatic 100%. Nu face mişcări din care să iasă învins. Într-o astfel de cheie trebuie privit şi anunţul său privind candidatura la Capitală: ca un şah dat partenerilor PMP din fosta Opoziţie, actuala putere de guvernare din Cabinetul Orban.

Totuşi, şahul nu e atât de clar câtă vreme verdictul CNSAS rămâne unul în defavoarea lui Traian Băsescu.

Magistrații Curții de Apel București au constatat, în septembrie anul trecut, că fostul președinte al României a fost colaborator al Securităţii, decizia nefiind definitivă şi putând fi atacată cu recurs, a scris Digi24.ro.

Din declaraţia lui Traian Băsescu la TVR reiese că totul depinde de soluţionarea cazului CNSAS în instanţă, dar nu se ştie dacă el va fi tranşant în timp util pentru ca liderul fondator al PMP să poată candida la Primăria Bucureşti.

Însă dincolo de cât de plauzibilă ar fi sau nu o astfel de variantă, ce poate admite oricine, chiar şi adversarii săi, e că o capitală precum Bucureştiului are nevoie mai mare ca oricând de un primar ca Traian Băsescu.

După administraţia catastrofală a Gabrielei Firea (culmea, ea contează încă pe o cotă mare de suport în rândul bucureştenilor, care se pare că nu realizează în ce hal a ajuns urbea), Capitala e obligată practic să nu mai aleagă o vedetă care dă bine din gură, ci un manager adevărat.

Orice îi poţi reproşa lui Traian Băsescu – iar foştii lui colaboratori au multe lucruri de spus şi lista lor e prea lungă pentru o echipă al cărei lider a ştiut să-şi protejeze oamenii în permanenţă. Dar probabil nimeni dintre ei (după cum şi mulţi dintre duşmanii săi politici) nu poate afirma că fostul preşedinte nu ştie să conducă o entitate, fie ea vapor, minister, partid, Primărie sau Românie.

Nu se ştie dacă într-o eventuală cursă pentru Capitală fostul preşedinte îi va „bate” pe Firea şi Rareş Bogdan la pachet, aşa cum a declarat el la TVR, dar ce se ştie e că mulţi bucureşteni au nevoie ca de aer de un primar de tipul Traian Băsescu.

Iar dacă PNL, USR-PLUS şi PMP vor fi depăşit faza orgoliilor distructive şi indirect pro-PSD şi vor fi înţeles urgenţa unei candidaturi comune şi solide administrativ pentru Capitală, numele lui Traian Băsescu nu ar trebui să lipsească de pe listă.

Nu neapărat ca potenţial candidat, ci măcar ca expert pentru Bucureşti. Unul pe care viitorul primar, indiferent cum se va chema el, ar trebui să-l consulte obligatoriu, dacă vrea să scoată Capitala din groapa în care se scufundă continuu de ani buni încoace. Cu siguranţă că fostul primar general al Capitalei ajuns ulterior preşedinte şi europarlamentar se va bucura să fie întrebat ce-i de făcut pe la kilometrul zero al României.