Gore din Dobroslovenii din Deal vine acum acasă, în august. De acolo, de la fabrica de ambalaje din ”IuChei”, cum spune mai nou. El, Gore Diasporezul Suveranist, care scrie pe Facebook, pe TikTok, pe toate rețelele. Și se luptă, și înjură. Și vrea o Românie cinstită, a patrioților.
Gore stă la marginea Londrei. Cu Vetuța, Stela, tovarășu’ lu’ Stela (după ce ea a divorțat de Mitică), cu Popic, Șobolanu’ și Cristinel. E o gașcă din zona Vlașca. Fiecare cu ce apucă.
”Ceacpac” lucrează pe acolo, pe dincolo. Toți stau în blocul ăsta vechi, cu apartamete înalte, al unui proprietar rus sau ucrainean. E plin de indieni și pakistanezi. Pute. Se mai oprește apa. Mai sunt bătăi, mai vine poliția. La meciuri și nu doar. Mai sunt bătăi și cu poliția. Se mai bat și nevestele. Se mai bat și europenii cu asiaticii. Și europenii între ei. Piesa de rezistența care se ascultă e ”made în Romania”. Le place la toți. Mai ales când Marcela dă din țâțe și unduie șoldurile. Mai nou, și-o trage cu un polonez, după ce i-a dat papucii lui Tase.
Gore și Vetuța au ajuns în România în ”conced”, în august. În țara asta vândută, unde pro-europenii și leghebetiștii fac legea și au interzis patrioții să câștige alegerile. Niște nenorociți de vacciniști care au furat țara asta de 36 de ani.
Gore și Vetuța au condus 48 de ore, ca să nu doarmă peste noapte la nemți sau austrieci sau unguri. Banu’ e ban și e muncit cinstit, nu furat ca bugetarii. Au luat cu ei sucuri, ciocolate, băuturi fine din „IuChei”, să dea la părinți. Niște țoale la 5 lire pentru părinți și prieteni, eventual. Două pungi.
Când au intrat în țară, Gore a avut, așa, um sentiment de plăcere, după Nădlac. A oprit la prima benzinărie să se pișe la el în țară, de unde a plecat acum trei ani. A adus-o și pe Vetuța, că aflase niște chestii. A bătut-o, dar nu a recunoscut ”niam” că s-ar fi combinat cu văru-so de la Roșiori. Văru’ lui Gore.
După ce se pișă și luă o cafea aci la ”Peco”, trase aer în piept, fumă o ”Sobranie” și porni spre casă, spre satul lui. ”Iete, bă, au și aștia autostrăzi… Oare cu cât se fură sacul de ciment?”, mormăi Gore.
Seara a ajuns la Dobroslovenii din Deal. La mă-sa, la tac-so. Tac-so era beat ca de obicei, dar cu lacrimi în ochi. Venise copilu’. Mirosea a usturoi. Află că sora-sa din Sicilia nu vine decât peste două săptămâni, că nu-i dă liber patronu’. Ginuța sări în brațe. Ginuța e fata lor, are patru ani jumătate. Au lăsat-o la părinți până își fac o situație, s-o ia naibii de-aici, din țara asta vândută.
Lângă ei, la Gelu, era muzică. Gelu – fostul său coleg de bancă din gimnaziu, unu’ mai tăntălău, tipu’ care a lucrat ”pă Italea” acum 10 ani, dar în țară de vreo 5. Gelu o sărbătorea pe Maria, fie-sa de un an.
Gore ieși, se duse la el, la Gelu, care pe vremuri îi era ca un frate. În drum spre Gelu, văzu la el la poartă un X5 parcat. ”Din ce an?” ”Din 2020.” ”Ohooo, coaie, ai bani! Ai dat o spargere, ceva? Sau te-ai angajat la primărie?”. ”Nu, coaie, am făcut o firmă de termopane, la Roșiori, și mai fac transport cu două microbuze pe comunitate”, spune Gelu, desfăcând două beri – una pentru Gore și una pentru el. ”Tu?” ”Eu, Ceapac, coaie. La cartoane acum, dar nu mai e cum era odată”.
După o oră, Gore se întoarse la ai lui, un pic iritat. Gelu avea totul pus la punct. Casă mișto. Luase un colțar tare bengos în living. Avea și solar, iar Cerasela, nevastă-sa, își făcuse cabinet de machiaj și cofură aici în sat. Și se făcuse o bunăciune, pfuuu…
Gore și Vetuța stătură trei zile aci în sat, merseră și la Roșiori, la cumpărături, și o zi la București. Dar nu se simțeau bine. Nu era așa cum se uitau ei acum 15 ani la ”străini”. Oamenii întrebau în treacăt cum e în ”Anglea”. S-a certat și cu fostul prof de istorie din sat, care ”era cu globaliștii” și ”a făcut mișto de Guru”. Vorbeau de ale lor și nu erau curioși de ”Anglea”.
Trei tovarăși de-ai lu’ Gore lucrau la București, la autostradă, și restul tot la București, pe centură, la niște fabrici – la un olandez și un italian. Plecați din țară mai erau doar Eftimie și Buburuzu. Buburuzu era la pârnaie în Germania, pentru furt. Eftimie nu mai venea de trei ani. Își luase familia de tot la Bologna și acum era prin Jamaica, în vacanță. Văzuse pe Facebook – poze, plaje, tot.
Gore se duse cu Vetuța la mare și cu a mică. La Eforie. Plin. Scoase boxa cu manele pe plajă, dar niște ochelariști (clar, globaliști sorosiști) îi făcură un semn să dea mai încet. ”La el în țară pățea din astea?!?” Nervos, Gore se apucă să distribuie un clip cu Guru.
S-a întors de la mare mai reopede cu o zi, pentru că se certă acolo cu Vetuța. Cheltuia banii prea ușor.
În curte se uita la casa fără geamuri, la roșu. A lui și a lui Vetuța. Să o termine? De ce? Într-un sat în care lumea a uitat de el?
În ultima zi, mai veni și asta care-i puse capac. O chestie total de căcat. Gelu îl întrebă cu tupeu: ”Auzi, coaie, tu ai și D-ul, și C-ul, parcă. Nu te bagi la mine șofer, pe microbuz? Salariu bun, bonificații… Stai și tu aici. Mai o tablă, mai o plimbare…”
Lui Gore îi trecură multe prin cap. ”Auzi, ce umilință… Gelu, pe care-l dusese el prima dată la curve… Gelu, care era mai mototol… Gelu, fraierul ăla de la școală, să-l angajeze pe el? Doamne, așa ceva…” Îi venea să-i spună, dar se abținu.
”A, nu, coaie, ce dracu’ să fac aici, în țara asta de căcat?! Nu merge nimic, nu e democrație și-l chinuiți pe omu’ ăla deștept, pe Călin. Mă duc înapoi în IuChei, că doar nu m-am tâmpit, să mă întorc aici. Să ce?! Să mă aresteze ăștia că scot apă din fântână?! Să mă interzică pe internet?! Ce dracu’ să faci aici, nu vezi că au vândut tot?! Sclavi. Colonie. Plandemie, vaxxin. Și apa au dat-o. Nu, frate, treaba ta ce faci! Eu nu vreau să mă nenorocesc.”
Plecă scârbit. O văzu pe nevastă-sa stând la coafor cu Cerasela și-i făcu un semn să vină dracu’ acasă.
În două zile a plecat spre ”IuChei”. Cu zacusca în portbagaj, cu două rațe de la mă-sa, cu vișinată, pepeni, bulion, cu o șuncă afumată-n iarnă. ”Ce țară de căcat avem!… Parcă nici nu-mi vine să mă mai întorc, sunt prăpădiți rău ăștia, să fiu al dracu’”, spuse Gore, suveranist, la ultimul ”Peco”, de lângă Nădlac.
––––––––
Liviu Popescu este un jurnalist din Râmnicu Vâlcea. Deține un site de promovare și turism și are 7 volume editate. A lucrat la Agerpres din 2009 până 2016. A condus o televiziune locală în Râmnicu Vâlcea și a colaborat la diferite publicații. Din anul 2001, după ce a absolvit Universitatea Politehnica Bucureșta, a fost inginer hidro până în 2009.
