Dacă în primă fază am fost blocat în comentarii, acum am fost blocat total pe pagina de Facebook a președintelui Nicușor Dan, pentru că am comentat ”Felicitări Ilie Bolojan pentru menținerea României în BBB-! În rest, vedem numai demagogie ieftină” la postarea declarației acestuia cu privire la menținerea ratingului Fitch pentru România.
Acum nu știu ce l-a deranjat atât de mult pe Nicușor Dan: faptul că l-am felicitat pe Ilie Bolojan pentru meritul de a administra mai bine bugetul de stat, lucru care se vede prin cifrele deficitul bugetar pe primele 6 luni (scădere consistentă, la 2% din PIB), sau că am enunțat ”demagogie ieftină”?
Au sărit nicușoriștii rămași să conspire pe Facebook: cică cei de la Fitch au primit un telefon care a întors decizia la mustață, apelul fiind de la acea persoană care a reușit performanța de a încadra administrația Bucureștiului în ratingul A tot de către Fitch. Am un răspuns pentru aceștia: dacă administrația Capitalei nu ar fi fost adusă în limite decente din punct de vedere al cheltuirii banului public, niciodată n-ar fi intrat – pe ochii frumoși și creți ai Primarului – în acest rating!
Să ne întoarcem la subiectul principal: cum reușește un președinte ales să-și antagonizeze proprii susținători și alegători blocându-i definitiv (apropo, nu sunt singurul în această situație). Atunci când blochezi un susținător, băgându-l cu capul în nisip când îți contestă acțiunile și declarațiile, acesta își schimbă perspectiva la 180 grade și, din susținător, devine adversar. Iar când ajungi să nu mai ai susținători decât dintre cei fanatici, după cum au și George Simion, Sorin Grindeanu și alții, ajungi irelevant în democrație, unde majoritățile contează, nu cek care are gașca de susținători fanatici mai mare și mai puternică (România nu este o galerie de fotbal).
Spre deosebire de cei doi menționați, președintele țării nu are niciun partid în spate, iar acest lucru se va vedea la următoarele alegeri prezidențiale sau dacă se va ajunge la referendumul de demitere a lui Nicușor Dan. Dacă actualul președinte speră că va obține un nou mandat cu voturile PSD și/sau ale PMP, actualele partide partenere, se înșală amarnic.
În bula mea de oameni, pe care-i respect și la care mă raportez când îmi formez opiniile politice, nu mai există niciun susținător real, obiectiv al președintelui. Rând pe rând, din diverse motive, toți au ajuns contestatari – iar aici este punctul de minim în bula mea. Poate sunt ale bule mai mari unde se mai bucură președintele de simpatie onestă, nu lingușitoare cu scopuri ascunse; acest lucru nu am cum să-l cunosc, deoarece nu fac parte din respectivele bule.
Un lider de campanie al președintelui preciza pe Facebook că acesta, ca imagine, a stat mult mai rău când a condus Bucureștiul, după primul an de mandat, dar încet-încet și-a revenit. A compara Bucureștiul cu România este însă o mare eroare. Implicațiile geopolitice ale eșecului Administrației Prezidențiale în politica externă și internă vor avea efecte dezastroase pe termen mediu și lung, nu se compară cu administrarea unui București – ca și a unei Craiove – care mai poate supraviețui cu bâlciuri maiestuoase și fără căldură și apă caldă, cum s-a întâmplat deja în ambele orașe, sub comanda Firea / Olguța. Administrația locală poate funcționa chiar și măcinată de corupție (câte primării nu procedează așa?!), dar administrarea unei țări nu se poate face cu orgolii și vanități deșarte.
Mă întorc la bula mea, aceasta a descoperit că președintele este gol. Ce facem cu el – îl forțăm să-și schimbe croitorul sau îl lăsăm să-și facă jocul, cu riscul aferent? Ori, poate, suspendarea este o soluție?
DE ACELAȘI AUTOR:
* Criza ascunsă a agriculturii românești: piața terenurilor agricole
* Grindeanu pune cruce PSD-ului
* Habemus guvernator, dar ce facem cu Delta Dunării?
* Călina – videochatista care a zăpăcit România pe rețeaua DobiTok
* Antreprenorul român – cel mai prost investitor
* ”Fă rai din ce ai!” – un principiu pentru antreprenoriat