Dacă Dumnezeu este albul pur și în Iad este negrul, absolut tot ce este pe Pământ sunt diferite nuanțe de gri – cu această idee m-am despărțit de domnul Daniel Semenescu, artist plastic ce a avut expoziția ”Prototip” la Cercul Militar Național.
În ultimii ani, societatea românească s-a polarizat foarte mult, din cauza unor factori externi ei, cum au fost pandemia, războiele și efectele acestora. Toate au creat în societate fracturi care s-au antagonizat, urmărind lideri pe care unii au ajuns să-i divinizeze.
Și eu am căzut în păcatul de a crede că opinia mea este cea mai corectă, și albul meu este cel mai pur, iar cei din cealaltă tabără sunt negrul absolut. Întra-devăr, pot fi nuanțe mai închise sau mai deschise, pe care le putem observa prin filtrele personale reprezentate de educație, onestitate și multe alte principii și valori pe care le-am adunat în anii de viață.
Discuția a plecat de la opera ”Crisalida”, operă cu care la prima vedere nu rezonam – să fiu elegant. Însă după prezentarea acesteia de către autorul ei, domnul Daniel Semenescu, și înțelegând perspectiva acestuia, am privit cu alți ochi remarcabila operă, observându-i frumusețea dincolo de imaginea concretă ce abundă de imagini în diferite nuanțe de gri.
În schimbul de idei am dezbătut și despre muzică, despre situația de la concertul Coldplay (când un stadion a huiduit intrarea în scenă a manelistului Babasha) și cum nu există judecăți de valoare între artiști, deoarece ei percep muzica drept o artă chiar dacă este de tipul manele. Cu siguranță nu promovează aceleași valori și principii muzica rock, cea clasică și manelele, însă toate sunt forme de artă muzicală ca expresivitate a omului.
Pentru că nu sunt consumator de artă vizuală sau critic de artă, nu voi avansa în a dezvolta latura artistă a lucrării ”Crisalida”. În schimb, voi încerca să aduc ideea prezentată de autor în profana politică, unde îmi place să-mi dau cu părerea.
Astfel, invit la o reținere de a fi antagonici în lupta politică, deoarece scindarea societății nu ne ajută să evoluăm. Putem transa linii clare între orientările partidelor, cum este de exemplu demarcația dintre pro-european și anti-european – în ultima categorie se încadrează clar AUR, SOS și POT, iar faptic PSD, deși declarativ se pretinde pro-european. Sunt două nuanțe de gri distincte destul de puternice, unul închis și celălalt deschis, care nu se pot amesteca sau confunda.
Atunci când vom învăța să acceptăm că avem viziuni diferite, dar în același timp suntem deschiși de a înțelege raționamentul și argumentele din spatele viziunii politice pe care o avem, am putea învăța și evolua atât la nivel personal, cât și ca societate în ansamblu. Nu putem deține adevărul absolut, așa cum nu aveam capacitatea de a vedea, simți și crea albul pur și negrul absolut.
Despre vopseluri daca amesteci alb cu negru, rezulta un gri. Despre oameni si viziuni transferul este regula: unul de stanga se transfera la extremisti, de exemplu – dar oricare alt exemplu este bun, si din rosu devine galben, nu rezulta nimic portocaliu. Epoca CVT si-a pastrat culoarea, nu s-a decolorat mai deloc. Reciproca exemplului este valabila. In Italia, daca Meloni scapa fraiele miscarii extremiste, pe care o conduce si tempereaza cu succes, scapa iar caii lui Mussolini in nutret. E riscant sa pui toata siguranta intr-un singur om.
Cea mai importanta idee din articol este aceea ca toata lumea trebuie sa se intoarca la argument, iar cei care nu au fost niciodata la argument sa o ia de acolo.
Parerea mea. Problema este ca nu exista argumente valide care sa-i faca pe ceilalti sa accepte ca ai dat gaura in buget, de exemplu, si atunci, pentru ca nu ai argumente si ca sa nu dai socoteala, rastorni tara cu fundul in sus.
Problema noastra nu e ca nu ascultam si acceptam si viziunea lui x, asta e o problema superioara. Problema noastra este sa gasim si sa pastram la conducere pe cineva de incredere care trebuie sa resusciteze situatia si sa pazeasca vistieria. Cineva care trebuie sa vina si pe o lipsa aproape totala de incredere in alesi si alegatori.
Si in timp ce vorbim de viziuni si argumente, motionistii avertizeaza ca nu vor sa vina la guvernare, ei vor sa vina la putere.( Este puterea pe care au pierdut-o la prezidentiale. )Si daca asta nu este o declaratie de forta…, care arata ca nu exista argumentatie pentru acesta operatiune.