Istoria vieţii lui Cosmin Zaharia este una de film cu trecere la Hollywood. Dacă şi-ar fi regizat-o el însuşi, ar fi fost cu siguranţă un succes la fel de mare cum se anunţă şi pelicula pe care a produs-o el însuşi, despre care vom vorbi în continuare.
Am aflat întâmplător de tânărul regizor şi actor român stabilit în capitala Marii Britanii, dar trebuie să recunosc că m-a fascinat proiectul lui de pământean: a ales să investească toată viaţa lui de până acum, în orice formă exista ea (timp, energie, bani) pentru a produce pe speze proprii un film de lung metraj. Şi a reuşit.
„Dacă mi-ar fi spus cineva că o să fac pe banii mei un lung-metraj, i-aş fi zis că e nebun”, developează el acum filmul experienţei sale unice, care i-a permis totuşi să-şi împlinească visul vieţii sale: acela de a produce singur, pe puterile proprii, o peliculă în care să se vadă tot ce poate oferi el mai mai bun acestei lumi.
„The Music Island” – căci aşa se numeşte producţia cinematografică – va apărea în curând pe piaţă. Dar până atunci, vă propun să-l cunoaştem mai bine pe cel care a creat-o cu tot ce-a putut să pună el la bătaie. Nu este încă o vedetă, în sensul clasic al cuvântului. Dar cu siguranţă merită să fie vedeta acestor clipe atât de complicate ale lumii noastre, în care puţini mai sunt dispuşi să rişte totul pentru un ideal.
Dacă admir ceva la acest tânăr pasionat şi credincios cauzei creaţiei, este că a pariat totul pe o carte. Că a renunţat la multe pentru a-şi vedea împlinit proiectul de suflet. Când cineva ca el, la început de carieră şi fără resurse, alege să-şi cheltuiască toată zestrea personală pentru un act de cultură, cum să nu-ţi scoţi pălăria în faţa lui?
Ascultaţi-l cu atenţie pe Cosmin Zaharia, cu respectul cuvenit celui care a pariat totul pe o singură carte! Sau pe un singur film. Poate să fie filmul vieţii sale…
De ce un film? Care e povestea lui sau cea din spatele lui?
„Filmul acesta este un vis pe care l-am avut din totdeauna și care acuma devine realitate. Iar pentru a-ți atinge un vis, nu prea e loc de compromisuri. La ce mă refer? Fiindcă, dacă stai, evident, toate speranțele tale pe parcursul vieții se tot acumulează, acumulează, acumulează și în momentul când ești pus în fața faptul de a realiza produsul acela și de a-ți realiza visul, vrei să-l vezi acolo finalizat cu orice preț. Deci, nu există nimic care să te poată opri! Cel puțin așa a funcționat la mine. Am pus absolut tot ce am avut: timp, energie, bani plus experiența mea de viață și experiența mea profesională.”
Despre povestea din „The Music Island”
„Subiectul filmului este libertatea omului de zi cu zi. Dar această libertate se schimbă în funcție de mediul în care trăiești. De aceea numele filmului se numește The Music Island. Lumea care aude de numele filmului se întreabă dacă este un musical. Nu este un musical. De ce însă acest nume? Fiindcă acțiunea pornește din Ibiza. Iar Ibiza este recunoscută pentru muzica electronică la nivel mondial datorită DJ-ilor care merg acolo și țin spectacole fenomenale. Și atunci, de aici vine originea titlului, dar, de fapt, această denumire este un concept pe care îl inventează personajul principal – Alex, pe care l-am jucat eu – și care își compară libertatea lui și o transfigurează în acest nume de musical. Cam asta este tema filmului.”
Totul a început în paradisul din Ibiza
„Povestea filmului nu este povestea vieții mele. Singura chestie din realitate pe care am preluat-o a fost, de fapt, momentul în care am plecat în Ibiza și m-am apucat de scris scenariul. Inițial, în 2017, am plecat acolo pentru a avea o vacanță de câteva luni și mi-a plăcut foarte mult sentimentul pe care mi l-a dat insula respectivă, Ibiza. Energia oamenilor, pozitivitatea, frumusețea insulei… Şi aşa m-am apucat să scriu un scenariu. L-am filmat în Ibiza, l-am filmat în Londra, l-am filmat în Cluj și în București și l-am filmat în Kavarna – Bulgaria.
Chiar dacă a fost o producție independentă, nu am făcut compromisuri când a fost vorba să-l finalizez exact așa cum am vrut eu. Am scris scenariul și pe urmă m-am apucat să-l pun în realitate. Echipa de producție călătoarea dintr-o țară în alta. Și actorii călătoreau dintr-o țară în alta. Una dintre rețetele succesului prin care am reușit să-l finalizez a fost faptul că lumea a avut încredere în mine și în pasiunea mea. Și întotdeauna le-am zis: acest film este un «low budget movie, but is not a low budget mind». Și chiar dacă nu sunt banii investiți ca într-un blockbuster, dar ideea și concepția lui și modul de a fi realizat… Am vrut să-l aduc cam la aceleași standarde.”
Cum a selectat singur actorii
„Am făcut personal casting pentru a găsi actorii potriviţi, un castingul internațional. Din America de Sud, Anglia, Luxemburg, Grecia, Belgia de pe tot globul. Selecția a fost făcută de mine. Există grupuri speciale pentru actori și platforme specializate pentru castinguri. Am pus anunțuri, apoi actorii mi-au trimis CV-urile, m-am uitat pe ele, mi-am făcut o idee, am ales pe câțiva pe care i-am și chemat la casting. După un prim casting am selectat câțiva, după care am făcut un al doilea casting pentru cei finali.
În film costă totul. Toată lumea știe că timpul costă bani. Dar dacă vrei să știi un mediu în care timpul costă bani cu adevărat, acela este filmul. Fiindcă, să zicem, în cinci ore tu trebuie să plătești autorizație, cateringul, actorii, mașini, echipă absolut orice. Și nu poți să dai greș. Adică, poți să-ți permiți să dai greși atâta timp cât ai un buget enorm, dar dacă ai un buget mic și trebuie restrâns, trebuie totul calculat foarte, foarte, foarte, foarte strict și foarte bine încât încerci să diminuezi șansele eșecului cât mai puțin.”
Dacă cineva îmi spunea că voi face un film de lung-metraj, la început, îi spuneam că e nebun, din start. A doua chestie pe care aș putea să o spun este că, după experiența asta, chiar și dacă e vorba de cel mai prost film făcut pe planeta asta – pe producătorul acelui film eu îl respect, fiindcă știu acum ce înseamnă să faci un film. Îți mănâncă toată viața, mai ales la nivelul la care l-am făcut eu, adică eu să produc, să regizez și să și joc în el. Trei ani de zile nu am făcut absolut nimic altceva.
Evident, am avut și un alt job pe lângă, pentru că Londra nu-ți permite nimeni să stai să te uiți la cer și aștepți să-ți pice bani în mână, de aceea am mai avut și un al doilea job, uneori lucram și 40-50 de ore pe săptămână.”
Cum a muncit din greu pentru a face bani pentru film
„Dar bani pentru film nu i-am obținut din job-ul ăsta. Banii pentru film i-am obținut din economii și de asemenea din economii pe care le-am făcut cu mulți ani în urmă, plus banii pe care am putut să-i obțin în Ibiza. Eu zic că secretul pentru care s-a întâmplat acest film a fost încrederea oamenilor în mine. Probabil am avut spiritul ăla și, cum să zic eu, farmecul de a putea să-mi vând filmul și ideea.
Fiindcă, așa cum spuneam mai devreme, le spuneam actorilor – este un film cu buget redus, dar cu mintea deschisă, la standarde înalte, nu este echivalent banilor. De aceea consider că oamenii i-am atras prin pasiunea mea, i-am atras prin ideea filmului, prin dedicarea mea și prin absolut toată energia pe care am investit-o, fiindcă eu nu cred în noroc. Norocul ți-l creezi, tu-ți creezi șansa. Adică, dacă eu nu mă apucam de el, eu nu încercam să-l scriu, pe urmă mă duc în Ibiza în 2018, să mă apuc de filmat, să îmi iau un job pe lângă, să mă apuc de repetat cu actorii, să filmez, după care îmi iau o pauză, ce noroc aveam?
Cam ce înseamnă să filmezi o scenă
„Am o scenă pe care consider că este una dintre cele mai bune din film și care este cea mai dificilă din film la nivel actoricesc. E o scenă pe care am repetat-o cinci luni, cu o actriță din Polonia – Natașa. Cinci luni de zile am repetat pe scena respectivă! De fapt, cele mai dificile scene din film am vrut să fie filmate într-un singur take. Adică, fără cut-uri, nu am folosit prim-plan, nu am folosit nimic. Camera vine și urmărește personajul, iar personajele trebuie să curgă exact ca la teatru.
Este exact ca și în realitate, este o situație reală, dar care este surprinsă în același moment și de cameră. Camera devine un al treilea personaj, care vine și se infiltrează în peisaj. Scena asta a fost foarte greu de jucat, pentru că la un moment dat are și ceva violență, este o scenă foarte, foarte intensă a trebuit foarte mult repetat pe ea, dar pot să spun că este, hai să spun, una din diamantele filmului. Cinci luni am repetat cu Nataşa pe skype, a venit o dată și în Londra de am pus o parte din coregrafie, după care am continuat să repetăm și înainte cu două săptămâni de filmări ne-am întâlnit și am repetat mult, mult pe scena respectivă.”
De unde a făcut rost de camere video, dotare etc.?
„Aparatura a fost închiriată. Cameramanul deține camera respectivă, camera cea mai bună la nivel mondial, tipul ăsta de cameră e folosit şi la blockbuster-uri. Nu mi-am permis să filmez cu trei camere deodată, asta înseamnă un buget enorm.
Unde este minusul aici: timpul, tu nu poți salva timp aici, și pot să apară erori mai ales la continuitate, fiindcă trăgând de atâtea ori aceeași scenă pot să apară mici erori. De exemplu, o mână e deplasată sau altceva. E mai greu la montaj. Evident, ai o persoană care se ocupă de continuitate dar, oricum, erorile pot apărea.”
Filmul meu The Music Island va apărea la Festivaluri la sfârșitul acestei luni, voi avea varianta 5.1 de sonorizare și pe urmă voi aplica la câteva Festivaluri Internaționale, dar voi alege mult Festivalurile Independente de Film, fiindcă consider că așa va fi vizionat. La Festivalurile mari mai sunt și alte obligații, pentru că ele colaborează între ele. Vreau să-mi fie vizionat filmul. Spre toamnă filmul va apărea pe piaţă.”
Astept cu mult interes lansarea filmului in toamna, ma duc sa-l vad pentru ca mi-a placut povestea si apreciez inainte de orice cand oamenii au incredere in ei si-n puterile lor, in mintea lor. Totul este o problema de incredere in tine, nu de bani, asa cum cred multi oameni.