Acasă Dezvăluiri STUDIU DE CAZ: Pandemiile – efectul ucigător al globalizării machiavelice

STUDIU DE CAZ: Pandemiile – efectul ucigător al globalizării machiavelice

Pandemia care zguduie temeliile confortului căldicel în care se rătăcise civilizația euro-atlantică are toate șanse să fie cea mai importantă lecție de morală primită de umanitate de la căderea comunismului încoace.

O pandemie care nu este rezultatul vreunui experiment făcut într-un laborator militar secret și nici vreo lovitură de „război biologic” aplicată de o putere mondială împotriva alteia, așa cum ne intoxică adepții teoriilor conspiraționiste.

Adevărul este cu mult mai puțin spectaculos și accesibil oricărui om care își asumă să fie rațional și mai ales, sincer în relația cu Dumnezeu și lumea în care trăiește.

SARS-CoV-2
SARS-CoV-2

Coronavirusul SARS-CoV-2 este rezultatul modului imoral în care s-a construit sistemul economic și politic global contemporan și, prin acesta, s-a obținut progresul economic și științific din ultimele două decenii. Acest coronavirus este răspunsul pe care-l primim de la o planetă violată, jefuită și batjocorită de către cea mai înaltă spiritual ființă dintre toate ființele pe care le găzduiește: Homo Sapiens.

Altfel spus, SARS-CoV-2 este chipul hidos al fiecăruia dintre noi, chip pe care-l putem vedea, dacă ne privim pe noi înșine în oglinda acestei lumi distruse.

Consumul de carne provenită din animale exotice – o cauză secundară a pandemiilor

Ebola

În ianuarie 1996, în satul Mayibout 2, aflat pe malul de sud al râului Ivindo, în pădurea Minkebe din nordul Gabonului, câteva zeci de locuitori se îmbolnăveau de o boală misterioasă, care a fost identificată ultarior ca fiind Ebola. Satul lor face parte dintr-un vast ținut forestier numit Tridom (Dja-Ozdala-Minkebe) care se întinde pe teritoriul a trei țări africane: Camerun, Gabon și Congo. Sursa infectării cu Ebola a fost o maimuță pe care sătenii o vânaseră în pădure și apoi o consumaseră ca hrană pentru familiile lor.

Ebola a fost identificată pentru prima oară în anul 1976, în orașul Yambuku (Republica Democratică Congo – fostul Zair), situat pe malul râului Ebola (de unde și denumirea virusului). La sfârșitul anilor ’70 ai secolului trecut, părea că epidemia a fost învinsă. Ebola reapare însă în 1994, într-o tabără de mineri de lângă minele de aur din Makokou (Gabon), iar după doi ani, în satul Mayibout 2.

SARS

În noiembrie 2002, un bărbat în vârstă de 46 de ani din provincia chineză de coastă Guangdong s-a îmbolnăvit de o formă foarte severă de gripă: febră foarte mare și dificultăți severe la respirație. Bărbatul respectiv era un oficial al administrației locale. În dosarul medical se precizează că, imediat înainte de apariția bolii, el își ajutase soția să pregătească o cină în meniul căreia se aflau preparate din carne de pisică civet și șarpe.

Se presupune că acest bărbat a fost „Pacientul Zero” de la care s-a declanșat SARS-CoV-1, coronavirusul „frate mai mare” al celui care ne bântuie în prezent. Experții au ajuns la concluzia că SARS-CoV-1 își are originea în lilieci și a ajuns la oameni fie direct de la lilieci – prin contact sau consum alimentar –, fie indirect, prin intermediul pisicii civet, considerată o delicatesă în bucătăria tradițională orientală.

Liliacul „Câinele zburător”
Liliacul „Câinele zburător”

MERS

În 2012, în Arabia Saudită se raporta apariția unor cazuri de gripă severă. Această boală s-a dovedit a fi tot un coronavirus și a fost denumită MERS (Middle East Respiratory Syndrome). Virusul MERS provine tot de la lilieci și a ajuns la oameni prin intermediul cămilelor.

Despre virusul SARS-CoV-2, apărut la sfârșitul anului 2019, știm deja că provine dintr-o piață de animale vii din Wuhan, de la unul dintre animalele exotice (lilieci sau pisici civet) comercializate acolo pentru consum alimentar.

Consumul de carne provenită de la animale exotice ar părea să fie una din cauzele principale ale apariției unor molime devastatoare ca Ebola sau ca cele trei tipuri de coronavirus: SARS-CoV-1, MERS și SARS-CoV-2.

Totuși, istoria ne arată că popoarele din Orient și din Africa consumă de peste 1.000 de ani carnea animalelor exotice. Până în secolele XX și XXI nu s-au înregistrat epidemii cauzate de acest fel de hrană.

Rezultă că problema se află în altă parte.

Dezastrul ecologic și nedreptatea socială – cauzele principale ale pandemiilor

Dacă studiem contextul mai larg al celor trei zone geografice (Africa, Orientul Mijlociu și China) unde au apărut Ebola, MERS și SARS, vom descoperi realitatea impactului devastator pe care îl au urbanizarea irațională și exploatările industriale nesustenabile asupra ecosistemului. Un ecosistem pe care omul, în lăcomia și goana lui după profit și confort, l-a dezechilibrat, confecționând astfel un mediu propice apariției unor viruși noi și extrem de mortali.

Situația din Africa – locul de origine al virusului Ebola

În Africa, continentul unde apare Ebola, ofensiva industrială asupra ecosistemului a făcut deja istorie. Primele acțiuni nocive împotriva ecosistemului african se înregistrează din perioada colonială, când marile puteri colonialiste (Anglia, Franța, Germania, Italia, Spania, Belgia, Portugalia) și-au împărțit teritoriile și resursele Africii. Exploatarea resurselor naturale a fost făcută fără niciun scrupul, cu efecte dezastruoase asupra populației și ecosistemului continentului african.

Această situație a continuat și după cel de-al Doilea Război Mondial și s-a accentuat după căderea comunismului. Distrugerea ecosistemului a favorizat atât transmiterea unor viruși, până atunci necunoscuți, de la animale la oameni, cât și apariția unor viruși mutanți.

De exemplu, zonele unde a apărut Ebola sunt afectate de defrișări masive și de exploatarea irațională a minereurilor feroase și aurifere. În Makokou (Gabon) și în Tridom (Dja-Ozdala-Minkebe), unde reapare Ebola, la mijlocul anilor ’90, există două surse de poluare și distrugere a ecosistemului: exploatările miniere și defrișările masive operate pentru a permite dezvoltarea infrastructurii industriale și urbane aferente acestora.

Virusul Ebola
Virusul Ebola

În țările africane bogate în minereuri, se practică mineritul intensiv, atât de către marile corporații internaționale, cât și de către localnici, aceștia din urmă prin practicarea, de cele mai multe ori ilegală, a ceea ce se numește mineritul artizanal și la scară redusă (artisanal and small-scale mining – ASM).

Alături de corporațiile din spațiul euro-atlantic (Europa de Vest, SUA), care au o prezență veche pe piața exploatărilor miniere din Africa, la începutul anilor ’90 au apărut numeroase companii miniere aparținând elitelor politice și financiare ale statelor africane. La începutul anilor 2000, pe continentul african și-au făcut simțită prezența și investitorii din Federația Rusă și Republica Populară Chineză. Agresivitatea și indolența companiilor miniere africane – europene, americane, ruse și chineze – par a fi de neoprit.

Toate aceste corporații au un set comun de caracteristici: încălcarea sistematică a Drepturilor Omului prin comiterea de abuzuri asupra minerilor și locuitorilor comunităților din vecinătatea exploatărilor miniere pe care le dețin, coruperea politicienilor locali pentru a obține condiții extrem de profitabile pentru exploatarea resurselor în detrimentul statelor gazdă și pentru a eluda respectarea legislației muncii și de protecție a mediului, disprețul absolut față de patrimoniul natural al continentului african. Să oferim câteva exemple.

Corporația Glencore (cu sediul în Elveția) este cunoscută atât pentru acțiunile de corupere a guvernelor țărilor unde are concesiuni în domeniul mineritului, cât și pentru nerespectarea normelor de protecție a mediului. Corporația a fost acuzată și de utilizarea muncii copiilor africani în minele pe care le exploatează. Sunt cunoscute abuzurile comise de Glencore în exploatările miniere de cobalt pe care le deține în Republica Democratică Congo, unde a provocat atât drame sociale (tratându-i pe muncitori ca pe niște sclavi, ignorând norme elementare de protecția muncii etc.), cât și calamități ecologice. O anchetă a BBC dezvăluia în 2012 că, în RD Congo, corporația Glencore arunca în râuri acidul rezultat în urma procesului de exploatare minieră și folosea copii în vârstă de 10 ani în mina din Tilwezembe.

Într-un raport din 2019, intitulat „Știm că viețile noastre sunt în pericol”, Centrul pentru Drepturile asupra Mediului (organizație neguvernamentală sud-africană cu sediul la Cape Town) descrie situația gravă a comunităților din Republica Sud-Africană afectate de exploatările miniere din vecinătatea lor. Încălcarea periodică a normelor de mediu de către corporațiile internaționale care exploatează resursele miniere din această țară provoacă periodic atât dezastre ecologice, cât și degradarea sănătății locuitorilor. Aceeași organizație avertiza, într-un raport emis în 2016, că majoritatea companiilor miniere care operează în Africa de Sud nu respectă integral legislația de mediu și sunt lipsite de transparență în problemele de mediu.

Barrick Gold Corporation (cu sediul în Canada) operează mina de aur din Mara de Nord (Tanzania). În 2019, organizații ecologiste și de apărare a Drepturilor Omului au denunțat situația gravă din Mara de Nord, provocată de compania canadiană prin abuzurile comise asupra locuitorilor și minerilor din zonă și nerespectarea normelor de protecție a mediului. În seria abuzurilor comise de reprezentanții Barrick Gold Corporation, în complicitate cu politicieni corupți din Tanzania, se regăsesc violențe asupra minerilor care au protestat împotriva condițiilor grele de muncă și a lipsei unor măsuri minimale de protecție a muncii, utilizarea de mercenari ca forțe de poliție privată pentru intimidarea minerilor și a familiilor acestora, incendierea caselor minerilor protestatari, deversarea de deșeuri extrem de toxice în vecinătatea exploatării miniere etc.

Corporația Beny Steinmetz Group Resources (controlată de Beny Steinmetz, care a manevrat o vreme și în România) este un alt jucător agresiv din domeniul minier pe continentul african. BSG Resources a comis abuzuri grave în exploatarea minieră (diamante) pe care o deținea în districtul Kono din Sierra Leone (Africa de Vest): coruperea politicienilor locali, utilizarea de forțe polițienești pentru intimidarea prin violență a minerilor protestatari, afectarea iremediabilă a ecosistemului etc. În 2019, BSG Resources a fost chemată în instanță de locuitorii regiunii, afectați de aceste abuzuri.

O altă corporație minieră – AngloGold Ashanti (cu capital majoritar anglo-american) – este cunoscută ca o prezență extrem de periculoasă pe continentul african. În anul 2011, în cadrul evenimentului „Public Eye Awards” organizat de Greenpeace la Davos, AngloGold Ashanti a primit titlul de „Most Irresponsible Company” pentru abuzurile grave comise în exploatarea minei de aur de la Obuasi (Ghana): infestarea râurilor și a terenurilor agricole prin deversarea ilegală de substanțe toxice, violențe comise de agenții de pază ai minei asupra minerilor și familiilor acestora, organizarea unei închisori private ilegale pentru detenția și torturarea minerilor care protestau împotriva condițiilor grele de muncă etc. În februarie 2018, compania a început negocieri cu guvernul din Ghana pentru a redeschide mina, în cadrul unui proces de așa-zisă modernizare.

Rusia

Federația Rusă își concentrează investițiile în statele africane cunoscute prin corupția endemică de la nivelul guvernului și prin autoritatea extrem de scăzută a autorităților în teritoriul propriilor state. În aceste state, legislația privind protecția mediului este precară și, în general, neaplicată, situație care permite companiilor rusești să exploateze la maxim resursele concesionate, fără să țină cont de impactul asupra mediului. Totodată, agenții Rusiei se implică în viața politică a țărilor respective, în susținerea guvernelor care au oferit concesiuni în condiții foarte avantajoase pentru corporațiile rusești.

Concesiunile și activitățile Rusiei în Africa
Concesiunile și activitățile Rusiei în Africa

Astfel, în Sudan (unde Rusia deține în concesiune mine de aur și terenuri petrolifere), experți ruși în domeniul militar au consiliat Consiliul Militar de Tranziție (junta militară care controlează țara) să înăbușe protestele civililor.

În Mozambic (unde Rusia deține concesiuni în exploatarea gazului natural), Wagner Group – organizație paramilitară rusească – a susținut guvernul în lupta cu milițiile islamiste.

În Zimbabwe (unde Rusia deține exploatări de platină și diamante), guvernul de la Moscova a implementat un acord cu această țară pentru organizarea de exerciții militare comune și pentru fabricarea de armament. Gigantul energetic rusesc Lukoil dezvoltă parteneriate cu state africane, precum Camerun, Ghana, Nigeria și Congo, folosindu-se de influența pe care o are asupra guvernelor țărilor respective pentru a obține acces la exploatarea resurselor de petrol și gaze naturale

Acțiunile oficiale și neoficiale inițiate de Rusia în Africa au ca obiective principale semnarea unor contracte de concesiune la prețuri preferențiale și îngăduința autorităților locale pentru încălcarea normelor de protecția a mediului de către companiile rusești.

China

Republica Populară Chineză este un alt jucător extrem de agresiv pe piața resurselor miniere din Africa. Gigantul asiatic a manifestat un interes permanent pentru dezvoltarea de investiții în ce mai mare centură minieră a Africii australe, formată din Zambia, Tanzania și Mozambic, o zonă foarte bogată în minereuri de cupru, fier, aur, mangan și alte metale de bază. Companiile chinezești sunt prezente cu investiții masive în exploatări miniere din Republica Democratică Congo, Guineea, Liberia și Niger.

În numeroase situații, minerii africani de la companiile deținute de China au denunțat nerespectarea de către patronii chinezi a normelor de sănătate, protecția muncii și siguranță în minele controlate de aceștia. Totodată, s-au semnalat numeroase abuzuri comise de managerii chinezi asupra minerilor – amenințări cu concedierea în cazul în care aceștia au protestat împotriva condițiilor de muncă ori au vrut să sesizeze autoritățile.

La toate acestea se adaugă impactul extrem de negativ asupra ecosistemului natural din locațiile unde se află exploatările miniere africane deținute de China. Două exemple:

  • În Republica Central-Africană, în 2019, companiile miniere chinezești au provocat dezastrul ecologic de la Bozoum, prin încălcarea normelor de protecție a mediului în exploatarea minelor de aur din regiune.
  • Amnesty International denunța că, în 2015, în Mozambic, compania minieră chinezească Haiyu a provocat, prin practici ilegale de minerit, distrugerea prin inundare a localității Nagonha, lăsând fără case 290 de locuitori.

Proiecte majore de infrastructură în Africa legate de China prin finanțare, construcție sau investiții.
Proiecte majore de infrastructură în Africa legate de China prin finanțare, construcție sau investiții.

Totodată, guvernul comunist de la Beijing încearcă să obțină acordul unor state africane pentru a muta pe teritoriul acestora unele industrii polunate din China, așa cum sunt, de exemplu, oțelăriile.

Toate aceste informații demonstrează că Africa este supusă unui asediu extrem de dur din partea corporațiilor internaționale care, prin practicile lor ilegale și abuzive, distrug sistematic ecosistemul continentului.

Dezastrul provocat de marile corporații este agravat de mineritul artizanal și la scară redusă (artisanal and small-scale mining – ASM), practicat de africani fără respectarea normelor de protecție a mediului. Această activitate afectează grav ecosistemul din mai multe zone ale Africii, precum Parcul Național Minkébé (Gabon), Complexul de Arii Protejate Bili-Uele (Congo), Parcul Național Ogooué-Leketi (Congo), Okapi Faunal Reserve (Congo), Parcul Național Kahuzi-Biega (Congo) sau Parcul Național Mbam-Djerem (Camerun).

În loc de concluzie, amintim un raport dat publicității recent de Organizația Mondială a Sănătății, conform căruia virusul Ebola a provocat, începând de anul trecut, o criză umanitară gravă în Republica Democratică Congo. La data de 23 februarie 2020, în RD Congo se înregistrau 3.310 persoane infectate cu Ebola și 2.130 de decese provocate de acest virus.

Situația din Arabia Saudită – locul de origine al coronavirusului MERS

În Arabia Saudită funcționează cea mai mare companie producătoare de petrol din lume: Aramco. În octombrie 2019, mai multe organizații internaționale de mediu au avertizat băncile JP Morgan Chase, Morgan Stanley și Goldman Sachs că sprijinul financiar pe care intenționează să-l ofere companiei Aramco reprezintă o subminare a acțiunilor care vizează limitarea și scăderea emisiilor de dioxid de carbon la nivel planetar.

Compania saudită Aramco este cel mai mare poluator din lume, contribuind cu aproximativ 4,4% din totalul emisiilor de dioxid de carbon și metan înregistrate din 1965 până în prezent.

Arabia Saudită – un regim represiv și criminal, sub forma unei monarhii absolutiste, controlată de familia regală saudită – este o țară în care informațiile despre problemele de mediu sunt de cele mai multe ori inaccesibile. Puterea economică a Arabiei Saudite este generată de posesia a 22% din rezervele de petrol ale planetei. Exploatarea intensă a petrolului a generat în Arabia Saudită trei mari crize ecologice: poluarea generată de extracția petrolului, poluarea urbană și distrugerea ecosistemului natural prin defrișări și prin apariția deșertificării, generată de monoculturile agricole, care a afectat calitatea solului și pânza de apă freatică.

Rafinăria Aramco din Dhahran (Arabia Saudită)
Rafinăria Aramco din Dhahran (Arabia Saudită)

Arabia Saudită a sabotat permanent inițiativele internaționale privind protecția mediului și reducerea emisiilor de carbon și metan în atmosferă. Familia regală saudită a dezvoltat relații politice și financiare foarte puternice cu politicieni din SUA, Uniunea Europeană sau Rusia, în încercarea de a proteja interesele Arabiei Saudite pe piața internațională a petrolului.

Regimul saudit și-a asumat abia recent unele inițiative ecologice. De exemplu, primul eveniment oficial național dedicat protejării mediului înconjurător a fost organizat de Ministerul saudit al Mediului, Apei și Agriculturii în 2019, sub denumirea de „Săptămâna Saudită a Mediului”                                                                                                                                                                                                       , o acțiune mai mult propagandistică și fără implicații reale asupra problemelor ecologice grave cu care se confruntă Arabia Saudită.

Prin urmare, nu reprezintă o surpriză faptul că în această țară cu ecosistemul natural aproape distrus, a apărut coronavirusul MERS (Middle East Respiratory Syndrome), care s-a transmis de la lilieci la cămile și de la acestea la oameni.

Situația din China comunistă – locul de origine al celor două coronavirusuri SARS

Primul coronavirus SARS-CoV-1 a apărut în 2002, în provincia Guangdong, situată în sud-estul Chinei. În această provincie există câteva industrii puternic dezvoltate de guvernul comunist de la Beijing. Industria electronică este prezentă cu mari fabrici în orașele Guangzhou, Shenzhen, Dongguan, Foshan, Huizhou, Zhongshan, Zhuhai, Jiangmen și Zhaoqing. În nordul și vestul provinciei funcționează marile mine de metal de la Dabaoshan, Lechang și Fankou. Totodată, provincia Guangdong este cunoscută pentru agricultura intensivă, susținută de folosirea îngrășământelor anorganice.

Industria electronică, prin activitățile necontrolate de reciclare și dezmembrare a deșeurilor rezultate, a contribuit la poluarea cu metale grele în ecosistemul provinciei. Apa uzată, provenită de la procesul de producție, este evacuată direct în mediul înconjurător, fără a fi tratată pentru ecologizare. Din râuri, rezidurile toxice sunt preluate în terenurile agricole prin utilizarea apei infestate pentru irigarea acestora. Totodată, apa infestată afectează grav ecosistemul natural, cu efecte mortale asupra faunei și florei provinciei.

În zonele miniere ale provinciei Guangdong s-au înregistrat concentrații foarte mari de metale grele în zonele agricole, din cauza poluării produse de exploatările miniere. Recoltele de orez și legume, intens cultivate de comunitățile de fermieri din vecinătatea minelor, sunt grav afectate de această poluare. Totodată, în teritoriul de pe raza minei de la Dabaoshan s-a înregistrat o creștere a mortalității provocate de cancer, urmare a expunerii minerilor și locuitorilor din zonă la cadmiu (China este cel mai mare producător de cadmiu din lume) și la plumb (China este al doilea mare producător de plumb din lume). Evident, activitatea minelor din provincia Guangdong afectează grav ecosistemul, prin poluare masivă.

Agricultura la scară industrială, practicată în Guangdong, este susținută prin folosirea intensă a îngrășămintelor anorganice. Conform datelor oficiale ale guvernului chinez, rata anuală de aplicare a îngrășămintelor anorganice în Guangdong a fost de peste 400 kg la hectar, în perioada 2008-2012, o cantitate cu mult mai mare decât media utilizării la nivel mondial. Utilizarea irațională a acestor îngrășăminte a provocat creșterea poluării cu metale grele a terenurilor și produselor agricole din provincie.

De asemenea, în agricultura din Guangdong se utilizează cantități imense de pesticide, în special pesticidele organoclorurice, pentru a se garanta recolte record prin combaterea dăunătorilor agricoli din zonă. Unele dintre pesticidele utilizate conțin un nivel ridicat de elemente toxice metalice, acestea afectând grav, prin consumul produselor agricole infestate, sănătatea locuitorilor din provincie.

Poluare în Guangzhou – capitala provinciei Guangdong
Poluare în Guangzhou – capitala provinciei Guangdong

În perioada 2000-2010, în provincia Guangdong s-au înregistrat cele mai mari suprafețe de pădure defrișată pentru uz industrial sau pentru crearea de terenuri agricole din China comunistă. Au fost defrișate 715.525 ha de pădure! Din 2011 până în 2018, provincia și-a depășit propriul „record” și au mai fost defrișate încă 834.901 ha (!) de pădure.

Această ofensivă împotriva pădurilor din provincia Guangdong a dezechilibrat grav și iremediabil ecosistemul natural.

În acest context, apariția, în 2002, a primului coronavirusl SARS-CoV-1 trebuie privită nu ca o transmitere accidentală, prin consum alimentar, a virusului de la lilieci la oameni, ci ca o consecință a mutațiilor provocate în ecosistemul natural de activitățile industriale și agricole aberante desfășurate în provincia Guangdong de guvernul comunist de la Beijing.

O situație la fel de gravă cu privire la ignorarea totală a normelor ecologice întâlnim și în orașul Wuhan (locul de origine al coronavirusului SARS-CoV-2) și provincia Hunei, a cărei capitală este Wuhan.

Orașul Wuhan este unul dintre cele mai importante centre industriale ale Chinei. În Wuhan funcționează compania chineză de automobile Dongfeng Motor Corp, care dezvoltă parteneriate cu companiile Nissan și Honda.

Tot în Wuhan întâlnim o puternică prezență a investitorilor din așa-zisa Lume Liberă. De exemplu, în oraș funcționează fabrici masive de mașini deținute de General Motors, Nissan, Honda. Tot în Wuhan operează afaceri corporații internaționale precum Renault SA, Peugeot, IBM, HSBC, Siemens, Walmart, Ericsson și altele. Compania de băuturi Anheuser-Busch InBev SA deține la Wuhan o fabrică de bere, iar corporațiile McDonald’s, Pizza Hut și KFC controlează importante lanțuri de fast-food în oraș și în provinicie.

Poluare în Wuhan – capitala provinciei Hubei
Poluare în Wuhan – capitala provinciei Hubei

Această imensă activitate industrială produce poluare la cote extrem de grave, Wuhan fiind unul dintre cele mai poluate orașe din China și din lume.

Conform studiilor realizate de experți chinezi și internaționali, sănătatea locuitorilor din Wuhan este grav afectată de smogul care înconjoară orașul. Datele statistice arată valori extrem de ridicate ale poluării aerului și apei potabile din Wuhan. Totodată, serviciile de salubritate ale orașului nu reușesc să asigure un nivel satisfăcător al colectării și reciclării deșeurilor menajere, agravând astfel dezastrul ecologic în care se află comunitatea.

În Wuhan s-au înregistrat, în ultimii zece ani, numeroase decese provocate de pneumonie în forme grave și de afecțiuni cardio-vasculare grave, precum și nașteri premature sau de copii cu grave handicapuri fizice, toate acestea fiind cauzate de poluarea care afectează orașul.

Activiștii de mediu din Wuhan au lansat proteste masive în 2014, fapt care a determinat guvernul comunist de la Beijing să inițieze o așa-zisă campanie de ecologizare a orașului. Guvernul a promis să intensifice inspecțiile de mediu, iar marilor companii industriale din oraș li s-a cerut să monteze indicatoare publice care să informeze despre nivelul zilnic de poluanți emiși de fabrici. Toate aceste măsuri s-au dovedit însă a fi doar o stratagemă a guvernului pentru a dezamorsa tensiunile sociale apărute în oraș și, mai ales, pentru a-i izola și prigoni pe protestatari.

Înfrângerea activismului de mediu din Wuhan a avut consecințe grave pentru oraș. În prezent, Wuhan (care este și unul dintre cele mai mari porturi de-a lungul râului Yangtze) se află în plină criză ecologică. Primăria orașului găsește tot mai greu soluții pentru depozitarea și incinerarea celor peste 12.000 de tone de gunoi menajer produse zilnic de cei 11 milioane de locuitori din Wuhan. Companiile industriale de la periferiile orașului funcționează în continuare fără respectarea normelor de mediu și poluează orașul și ecosistemul natural din zonă la cote tot mai mari. Doar izbucnirea pandemiei de SARS-CoV-2 a diminuat poluarea, prin închiderea fabricilor și izolarea locuitorilor orașului, însă nu există vreo garanție că acest proces distructiv nu va fi reluat după dispariția pandemiei.

De asemenea, Provincia Hubei, a cărei capitală este Wuhan, se confruntă cu mari probleme ecologice, ecosistemul natural fiind grav afectat de activitățile industriale, de defrișări masive și de agricultura intensivă.

În Provincia Hubei există mari poluatori industriali, care au provocat, de-a alungul timpului, numeroase dezastre ecologice.

Astfel, în anul 2013, pe fondul unei secete puternice, la o fabrică a companiei Hubei Shuanghuan Science and Technology Stock (specializată în produse chimice), de pe râul Fuhe, s-a produs un accident cauzat de tehnologia precară utilizată, în urma căruia au fost deversate în apele râului cantități mari de clorură de amoniu. Satele de pescari de pe malul râului, precum și fermele care foloseau apa râului pentru irigații, au fost grav afectate. S-a estimat că va fi necesar aproximativ un deceniu pentru refacerea parțială a ecosistemului natural distrus de această deversare toxică. De altfel, fabrica companiei Shuanghuan era cunoscută ca un vector poluant în regiune.

Pești uciși de poluarea în râul Fuhe
Pești uciși de poluarea în râul Fuhe

În Provincia Hubei există și o comunitate care a dobândit tristul renume de „satul chinezesc al cancerului”. Este vorba de localitatea Liuchong, grav afectată de funcționarea, în vecinătatea sa, a unei fabrici de îngrășăminte chimice aparținând companiei Dasheng Chemical. Rata îmbolnăvirilor de cancer în rândul locuitorilor satului este foarte mare, iar ecosistemul natural din zonă este grav afectat de poluarea provocată de fabrică.

Un studiu finanțat de Uniunea Europeană, în 2015, arăta că apa potabilă din sat avea un nivel de arsenic de aproape 200 de ori mai mare decât limita maximă admisă în China, iar nivelul de fluor era de 900 de ori mai mare decât standardul național.

Petițiile trimise de locuitori la Wuhan (capitala provinciei) au rămas fără răspuns. Protestele locuitorilor au determinat compania să accepte plata unor despăgubiri către sătenii afectați de poluarea provocată de fabrică. Conducerea companiei s-a răzbunat pe doi dintre liderii comunității, Yu Dinghai și Wei Kaizu, care s-au luptat pentru apărarea drepturilor sătenilor, și i-a acuzat în instanță de șantajarea companiei, în anul 2012. Organizațiile de mediu chinezești au inițiat mai multe acțiuni în susținerea celor doi locuitori ai satului Liuchong, iar instanța de judecată a respins acuzațiile lansate de companie. Yu Dinghai și Wei Kaizu au fost eliberați după ce au suferit, nevinovați, o detenție de 300 de zile.

În Provincia Hubei funcționează și numeroase mine de cărbune, precum și centrale electrice care funcționează cu combustibil fosil. Poluarea și deteriorarea ecosistemului natural de către aceste entități industriale au înregistrat cote tot mai mari în ultimul deceniu, afectând atât viața și sănătatea locuitorilor, cât și biodiversitatea și sănătatea florei și a faunei din provincie.

Barajul celor Trei Defileuri
Barajul celor Trei Defileuri

Cel mai puternic vector de impact negativ asupra ecosistemului natural al Provinciei Hubei este însă Barajul celor Trei Defileuri, construit pe cursul lui fluviului Yangtze, în regiunea cu același nume din provincia Hubei, între orașele Yichang și Chongqing. Barajul a intrat în folosință în anul 2006, este cel mai mare din lume, iar până în anul 2018 a produs 1,13 trilioane kWh de energie electrică.

Efectele asupra ecosistemului natural produse de construirea și funcționarea Barajului celor Trei Defileuri sunt grave. Experții au raportat că habitatul fizic al organismelor acvatice, inclusiv multe specii rare și pești cu valoare economică, a fost radical modificat de la umplerea rezervorului (lacului de acumulare) al barajului. Reducerea drastică a populațiilor de specii de pești este atribuită, în principal, pierderii zonelor de reproducere, provocată de construcția barajului. În același timp, regimul hidrologic al râului Yangtze, cu rol foarte important în structurarea diversității biotice în cadrul unui ecosistem fluvial, a fost afectat, astfel că diversitatea speciilor de pești din fluviu a scăzut drastic.

Lucrările de construire a barajului au necesitat defrișări masive și au provocat degradarea accentuată a solului malurilor râului. Calitatea apei râului s-a redus, prin blocarea sedimentelor organice de către baraj, astfel că a fost afectată producția din regiunile agricole care folosesc această apă pentru sistemele de irigații, în multe situații, recoltele fiind drastic reduse sau chiar compromise.

Muncitori chinezi curățând de deșeuri malul râului Yangtze în vecinătatea Barajului celor Trei Defileuri
Muncitori chinezi curățând de deșeuri malul râului Yangtze în vecinătatea Barajului celor Trei Defileuri

Gradul de poluare a fluviului Yangtze a crescut din cauza faptului că apa, deja poluată de unitățile industriale care funcționează în amonte, staționează vreme îndelungată în lacul de acumulare, concentrarea de substanțe poluante crescând vertiginos.

Funcționarea barajului afectează existența a 6.000 de specii de plante, a peste 500 de specii de vertebrate terestre și aproximativ 160 de specii de pești din ecosistemul fluviului Yangtze și al regiunii Hubei. Dintre efectele grave provocate de baraj asupra ecosistemului natural, amintim: riscurile geologice (erodarea solului și provocarea de cutremure), infestarea apei cu alge și poluarea apei prin creșterea concetrației de deșeuri industriale, distrugerea biodiversității fluviului Yangtze, creșterea incidenței bolilor provocate de apa infestată în rândul oamenilor, animalelor domestice și faunei sălbatice din regiune, seceta severă provocată de ritmul de acumulare a apelor în rezervorul barajului, eroziunea accelerată a deltei fluviului și pătrunderea apei sărate în fluviu.

În concluzie, atât regiunea Hubei, cât și capitala sa, orașul Wuhan, sunt grav afectate de dezastre ecologice provocate de ofensiva industrială și agricolă coordonată de guvernul comunist de la Beijing, cu ajutorul marilor corporații din așa-zisa Lume Liberă democratică și capitalistă.

Izbucnirea pandemiei de coronavirus SARS-CoV-2 reprezintă, ca și în cazul celorlalte pandemii amintite, răspunsul planetei la nesimțirea criminală cu care ființa umană îi exploatează resursele.

Concluzii de etapă

Pandemia actuală va fi învinsă, mai devreme sau mai târziu și probabil cu un prețul unui număr destul de mare de vieți omenești pierdute. Statele își vor reorganiza sistemele de sănătate publică și de securitate. Corporațiile farmaceutice vor beneficia de noi finanțări guvernamentale pentru descoperirea de vaccinuri și tratamente împotriva coronavirușilor. Omul de rând își va reevalua atitudinea față de igiena personală și de modalitățile de reacție în caz de calamitate.

Vor fi multe modificări în comportamentul indivizilor și statelor lumii.

Însă adevăratele cauze care au provocat pandemia actuală nu vor fi asumate. În plină criză, observăm că niciun lider politic – din China, din Uniunea Europeană, din SUA sau din Federația Rusă – nu vorbește despre cauza principală: dezastrul ecologic provocat în China de dezvoltarea industrială și agricolă nesustenbilă inițiată de guvernul comunist, cu sprijinul marilor corporații din Lumea Liberă a statelor democatice și capitaliste. Un dezastru care a distrus ecosistemul natural și a permis, printre altele, migrația unor viruși de la animale la oameni, precum și mutații periculoase în structura și comportamentul acestor viruși.

Pandemia actuală este, probabil, un ultim avertisment mai puțin mortal pe care ni-l transmite planeta. Încă mai este timp să ne schimbăm modul de interacțiune cu mediul înconjurător și cu resursele acestei planete.

Nu știm însă dacă interesele geopolitice, economice, energetice și militare ale elitei planetare actuale vor permite adoptarea reformelor ecologice necesare. O elită absolut lipsită de empatie față de semeni, de un egoism feroce și aproape demonic, rătăcită în speranța iluzorie că ar avea vreo șansă de scăpare, datorită bogăției pe care o controlează, dacă ecosistemul natural planetar se va prăbuși.

SARS-CoV-2 este un ultim înger trimis de Dumnezeu să ne avertizeze că trebuie să ne întoarcem de pe calea aceasta a exploatării iraționale și distructive a resurselor planetei.

Dacă îi vom înțelege mesajul, vom salva civilizația noastră. Altfel, Ziua Judecății va aduce asupra noastră Apocalipsa finală…

CITIȚI ȘI:

loading...

1 COMENTARIU

Lasă un răspuns la Vlaicu Renunțați la răspuns

Please enter your comment!
Please enter your name here

Cookie Settings