Senatorul Sorin Lavric (AUR) recidivează: elogii aduse legionarului Gogu Puiu în preajma „Zilei de Amintire a Holocaustului și a Eroismului”

4
1281
Sorin Lavric

Miercuri, 7 aprilie 2021, senatorul Sorin Lavric l-a evocat, în Senatul României, pe legionarul Gogu Puiu, cunoscut partizan anticomunist implicat în luptele împotriva Securității comuniste din Dobrogea, la sfârșitul anilor ’40 ai secoului trecut.

Coincidență sau nu, scurta prelegere prolegionară a senatorului AUR în Parlamentul României a avut loc în preziua de doliu Yom Hashoa – „Ziua de Amintire a Holocaustului și a Eroismului”, pe care națiunea evreiască, în Israel și în comunitățile evreiești din întreaga lume, o comemorează de la apusul soarelui.

Nu știm dacă senatorul Sorin Lavric a decis cu cinism să comemoreze, în Senatul României, un legionar în preajma unei zile de dureroasă semnificație pentru națiunea evreiască ori pur și simplu este vorba de o ignoranță rușinoasă pentru un intelectual cu pretenții de mare filosof și literat. Observăm însă că partidul naționalist AUR, prin vocea acestui senator, insistă să promoveze în Parlamentul României figuri din mitologia ortodoxist-extremistă a Mișcării Legionare.

Cine a fost legionarul Gogu Puiu

Gogu Puiu s-a născut la 17 ianuarie 1918, în Gramaticova (Grecia). În 1926, familia acestuia se refugiază din Grecia și se stabilește în Caliacra (Cadrilater), provincie care la acel moment aparținea României. În 1941, la un an după ce Cadrilaterul a fost cedat Bulgariei la presiunile Germaniei naziste, familia lui Gogu Puiu se stabilește în comuna Dobrogea (în prezent, Mihail Kogălniceanu) din județul Constanța.

Adolescent fiind, Gogu Puiu devine membru al Mișcării Legionare și se implică activ în activitățile desfășurate de legionari.

Despre activitatea legionară interbelică a lui Gogu Puiu există două variante de poveste.

Într-o primă variantă, se spune că Gogu Puiu a fost militar cu gradul de caporal în Batalionul de Gardă al Mareșalului Ion Antonescu. Din cauza faptului că a fost descoperită apartenența lui la Mișcarea Legionară, în anul 1942 este trimis pe front, de unde a dezertat și s-a refugiat în Bulgaria, ca emigrant politic, fiind cooptat de grupul de legionari români din Sofia. Întors în România, în aprilie 1947, Gogu Puiu a fost arestat de Securitatea Oradea şi anchetat sub tortură. Tribunalul Militar Bucureşti îl condamnă la un an de închisoare pentru „înaltă trădare” şi „trecere frauduloasă a frontierei”. Gogu Puiu este eliberat de Curtea Marţială Bucureşti, în iunie 1948, și începe să organizeze mişcarea de rezistenţă anticomunistă din Dobrogea.

Conform altor mărturii, în perioada Statului Național Legionar, Gogu Puiu este recrutat ca militar în termen în Batalionul de Gardă al Mareșalului Ion Antonescu. Guvernul legionar îl promovează pe Gogu Puiu în funcția de Comisar al Poliției Legionare din Constanța, calitate în care participă la Rebeliunea Legionară.

După eșecul Rebeliunii, Gogu Puiu se refugiază în Bulgaria și ulterior în Germania, unde este închis în lagărul de la Buchenwald, alături de elita legionară condusă de Horia Sima.

În urma scindării Mișcării Legionare, Gogu Puiu îl urmează pe Constantin Papanace, liderul „Codreniștilor”, care se stabilește în Italia după sfârșitul războiului.

Gogu Puiu îi solicită lui Papanace, în mai multe rânduri, să fie înrolat în echipele de partizani pe care serviciile secrete occidentale le antrenau și le parașutau în România comunistă, în încerarea de a destabiliza regimul comunist și de a provoca o revoltă a populației. Papanace îi refuză solicitările, iar Gogu Puiu decide să plece singur în România.

În 1945, în drum spre țară, Gogu Puiu ar fi fost recrutat la Belgrad de serviciile secrete franceze, care l-ar fi inițiat în tainele luptei de partizani și informative. În 1947, Gogu Puiu îi adresează lui Papanace o nouă solicitare pentru plecarea în țară și implicarea în lupta anticomunistă, dar este iarăși refuzat.

În consecință, Gogu Puiu pleacă în România, fără aprobarea liderului „Codreniștilor”, însoțit de un alt legionar, Iancu Pitulea.

Imediat după intrarea în țară, cei doi legionari sunt arestați la Oradea, pentru trecere frauduloasă a frontierei. Are loc un episod bizar din biografia legionarului Gogu Puiu. Aflat în arest, Gogu Puiu solicită audiență la liderul comunist Vasile Luca, sub motivul că are să-i comunice un mesaj important. Autoritățile comuniste decid ca legionarul să fie primit în audiență de Ana Pauker. După audiență, Gogu Puiu este încarcerat la Văcărești, unde execută un an de închisoare.

După 1948, legionarul Gogu Puiu se stabilește în Dobrogea și intră în legătură cu grupurile de rezistență anticomunistă conduse de legionarii Nicolae și Dumitru Fudulea și Gheorghe Filiu. Gogu Puiu reușește să organizeze mișcarea de rezistență armată anticomunistă din Dobrogea, grupul său de partizani fiind cunoscut sub numele de „Haiducii Dobrogei”.

În iulie 1949, în urma unui denunț, este înconjurat de trupele Securității, într-o casă din comuna Cobadin. Gogu Puiu opune o puternică rezistență armată, până la epuizarea muniției. Refuzând să se lase capturat de comuniști, se sinucide folosind o grenadă.

Semnificația Yom Hashoa – „Ziua de Amintire a Holocaustului și a Eroismului”

Ziua de Amintire a Holocaustului și Eroismului este o zi de comemorare a celor aproximativ 6 milioane de evrei exterminați în Holocaustul declanșat de Germania nazistă și aliații săi. Totodată, în această zi este comemorată și rezistența evreiască antinazistă din timpul celui de-al Doilea Război Mondial.

Yom Hashoa este zi de doliu național în statul Israel și zi de doliu în comunitățile evreiești din întreaga lume.

În 1951, Knesset-ul a fixat data de 27 Nisan (conform Calendarului Evreiesc) ca zi oficială de comemorare a Holocaustului, iar în august 1953, Ziua de Amintire a Holocaustului și Eroismului a fost consacrată oficial în Legea Memorialului Yad Vashem. Data de 27 Nisan a fost aleasă pentru că în luna Nisan a izbucniv Revolta antinazistă din ghetoul Varșoviei.

Miercuri, 7 aprilie 2021, ambasadorul Israelului la București, Excelența Sa David Saranga, a transmis următorul mesaj, cu ocaza Yom Hashoah:

„În seara aceasta, la apus, a început în Israel «Ziua de Amintire a Holocaustului și a Eroismului». În urmă cu doar 8 decenii, 6 milioane de copii, femei și bărbați evrei piereau în chinurile de nedescris ale Holocaustului. Povestea lor a fost spusă de supraviețuitorii acestor orori, dintre care zi de zi rămân tot mai puțini.

În prezent, în Israel mai trăiesc aproximativ 180.000 de supraviețuitori ai Holocaustului. Printre aceștia, evrei de origine română. Evrei care au îndurat umilințele și torturile legionarilor în timpul Pogromul de la București, din 1941. Evrei care au supraviețuit jafurilor, bătăilor și gloanțelor soldaților și civililor români în urma ordinului Mareșalului Antonescu de «a se curăța Iașiul de populația sa evreiască». Evrei care i-au privit pe cei dragi murind sufocați în vagoanele sigilate ale Trenurilor Morții, plimbate prin arșița verii către nicăieri. Evrei supraviețuitori din rândul celor 150.000 deportați în Transnistria, lăsați fără mâncare sau apă. Evrei forțați să meargă fără oprire, prin frigul cumplit al iernii, condamnați să fie secerați de ger și foame pe marginea drumurilor.

Victimele și supraviețuitorii Holocaustului sunt raza noastră de lumină și speranță. Este de datoria noastră să le purtăm povestea mai departe și să ne asigurăm că aceasta nu va fi uitată.

Din păcate, chiar și 80 de ani mai târziu de la tragedia Holocaustului, antisemitismul continuă să se propage prin social-media, în spațiul public, chiar și la nivel politic. Antisemitismul nu se măsoară doar prin numărul de evenimente antisemite care au loc într-o țară, ci și prin modul în care societatea răspunde la astfel de evenimente, prin modul în care autoritățile și liderii de opinie reacționează. Doar atunci putem vedea adevărata imagine a unei societăți.

Doar prin asumarea trecutului putem construi un viitor bazat pe valorile libertății, toleranței și respectului.”

Fantoma lui Gogu Puiu bântuie România

Într-un articol intitulat „Mic glosar al mişcărilor care se opun semnării de către România a Pactului ONU pentru Migrație” și publicat în 5 decembrie 2018, Redacția Radio Europa Liberă amintește de Asociația „Gogu Puiu – Haiducii Dobrogei”, despre care relatează că era implicată, la acel moment, în organizarea de tabere cu „o dimensiune evident paramilitară”.

„Asociaţia «Gogu Puiu» este o organizaţie relativ tînără, a fost înfiinţată în urmă cu doi ani de către membri ai familiei partizanului legionar Gogu Puiu, mort în timpul unor lupte cu trupele de intervenţie ale Securităţii. Asociaţia este, în esenţă, o organizaţie-satelit a Fundaţiei «Ion Gavrilă Ogoranu». Această Fundaţie a fost creată în anul 2008 de către activişti ai formaţiunii neo-legionare Partidul Pentru Patrie (PPP) – înfiinţat în 1993. Unul dintre liderii acestui partid neo-legionar a fost, în 2006, partizanul Ion Gavrilă Ogoranu, transformat de către dreapta radicală din România într-un simbol al luptei armate anti-comuniste şi într-un stegar al doctrinei codrenist-simiste”.

Aceste dezvăluiri au generat un drept la replică din partea asociației, publicat de Radio Europa Liberă în articolul cu titlu „Primim la redacție: Un drept de replică și un răspuns”.

În articol, autorul dezvăluirilor, William Totok, face o analiză a activităților desfășurate de Asociația „Gogu Puiu – Haiducii Dobrogei” în taberele paramilitare, folosind un videoreportaj realizat de redacția „Să fie Lumină”.

„La minutul 1:48 se aude o voce care, în stil conspiraţionist, afirmă: «Se vrea ca noi să nu avem o pregătire militară. Ce este o ţară care nu are o armată bună? O ţară care n-are armată, popor care nu are oameni care să-l apere, mai devreme sau mai târziu o să plătească». Afirmaţiile sunt însoţite de imaginea unui steag tricolor, inscripţionat cu un citat din imnul Gărzii de Fier, scris de poetul gardist Radu Gyr, «Sfânta tinereţe legionară»: «Pentru Sfânta Cruce, Pentru Ţară, Înfrângem Codri Şi Supunem Munţi». Într-un cort sunt arborate fotografiile unor partizani legionari.

Afinitatea doctrinară cu organizaţia fascistă română, Legiunea Arhanghelul Mihail (Garda de Fier), rezultă nu numai din iconografia arborată, ci şi din declaraţiile unor participanţi, reproduse în reportajul amintit.

Minutul 2:06-2:14: «Pentru mine, cei mai buni români au fost legionari. Şi mie nu m-e frică să spun lucrul ăsta».

Minutul 4:38-5:17: Eugen Sechila subliniază necesitatea «revirilizării» bărbatului, «astăzi, într-o lume în care totul se face să fim devirilizaţi, spre a fi deposedaţi de ce face să fim bărbaţi. Nu se vrea să fim bărbaţi, pentru că atunci când nu suntem bărbaţi, nu putem să ne mai apărăm libertăţile fundamentale. Avem mişcări masive de populaţii alogene care vin să compenseze lipsa de virilitate a societăţilor occidentale».

Terminologia («alogen») aminteşte frapant de vocabularul rasist şi anti-semit al legionarilor, care au fost implicaţi în numeroase acţiuni teroriste şi în pogromuri contra evreilor. Resentimentele antisemite şi teze negaţioniste sunt articulate fără ocolişuri eufemistice şi de către un participant la tabară, prinse în reportajul lui Octavian Coman. («Taberele» au constituit, de altfel, şi pentru legionari nişte pepiniere de îndoctrinare.)

Minutul 5:32-6:03: «Primii ani, în primii zece ani au pus ţările pe picioare. Şi Mussolini, şi Hitler. Deci, toţi îi invidiau. Numai că după aia, au deviat. Iar treaba cu evreii – spune toată lumea, şi ne întrebăm: dar ce aveau cu evreii? Deci, de sute de ani au făcut ceea ce ştiau ei sa facă. Să se infiltreze peste tot. Păi, de ce nu spune nimeni explicaţia, ce aveau ei cu evreii? Doar aşa că l-au pus pe Isus pe cruce? Nu cred».”

Nu toți anticomuniștii au fost sfinți ori apărători ai democrației

Partidul naționalist AUR profită politic de confuzia promovată, după Decembrie 1989, între calitatea de legionar și aceea de luptător anticomunist. Apologia luptei anticomuniste purtate de legionari după instaurarea regimului comunist în România și confecționarea unei mitologii a „sfințeniei” legionarilor asasinați în închisorile comuniste au reprezentat principalele căi prin care această confuzie a fost promovată.

S-a ajuns la ideea că prin convingerile lor anticomuniste, legionarii ar fi, peste timp, frecventabili, că elogierea lor publică ar fi un demers moral și firesc într-o țară democratică și membră a Uniunii Europene, cum este România.

Nimic mai fals!

Anticomunismul Mișcării Legionare – factor important în înființarea ei și în elaborarea ideologiei pe care a promovat-o – nu anulează antisemitismul și ura împotriva societății democratice și libere pe care le-a promovat această formațiune politică și nici apetența legionarilor pentru dictatură, naționalism enclavizant și epurare rasială.

Lupta legionarilor împotriva dictaturii comuniste nu a fost o luptă asumată moral și ideologic pentru instaurarea unei societăți democratice, ci mai curând, a fost expresia convingerilor anticomuniste întemeiate pe ideologia legionară.

Evident, există și excepții. Pe de o parte, întâlnim figuri de legionari care au acceptat să renunțe la confortul și siguranța Occidentului democratic în care se refugiaseră și să lupte în slujba Lumii Libere, ca agenți și partizani ai serviciilor secrete militare occindentale, împotriva dictaturii comuniste din România. Pe de altă parte, în măsura în care Biserica Ortodoxă Română va obține mărturii și dovezi de netăgăduit, probabil că se vor confirma și câteva cazuri de legionari care, în confruntarea cu torționarii din închisorile comuniste, și-au aflat puterea de a rezista nu în ideologia legionară, ci renunțând la aceasta, în credința creștină, meritând pe deplin titulatura de Sfinți.

Aceste excepții însă confirmă regula, anume aceea că Mișcarea Legionară, ideologia și acțiunile ei, au fost și vor rămâne antisemite, antidemocratice, rasiste și într-un final, anticreștine, prin pervertirea pe care au operat-o asupra poruncii iubirii de Dumnezeu și de semeni lăsată oamenilor de Iisus Hristos.

În consecință, considerăm că instituțiile abilitate ale statului, alături de apărătorii democrației din rândul parlamentarilor români, au datoria să reacționeze în regim de urgență pentru stoparea propagandei prolegionare prin care AUR murdărește Parlamentul României, instituția fundamentală a sistemului politic democratic și european.

Puteți susține ZIARISTII.COM făcând o donație AICI. Vă mulțumim!

CITIȚI ȘI:

* Ministrul Drulă, după acțiunea în forță de la metrou: „Un cartel se destructurează cu ranga. E ultima zvâcnire a Mafiei”

* Călin Georgescu-AUR, rusofil pe față la Pandele TV, promovat de Sputnik: „Șansa României este înțelepciunea rusească. Complexul militar industrial american este interesat să împingă către un conflict”

* VOCILE MOSCOVEI. Șoșoacă: „Îmi cer scuze Ambasadei Rusiei”. Cerva: „O să bat la Ambasada Rusiei, cu flori, și o să-mi cer scuze”

* Epuizată de lupta cu Oculta, soția lui Cataramă le cere bani românilor, ar ajuta-o să-și revină

* Avertismentul medicului Gabriel Diaconu: Fără vaccinare masivă, vor muri peste 500.000 de români din cauza Covid-19

4 COMENTARII

  1. Am spus-o și o repetăm, indiferent de reacții, care… pot fi ȘI (!) negative: oricât și-ar dori unii…, „legionarii” și „antonescienii” NU (!) pot fi excluși din tabloul amplu și diversificat/COMPLEX al LUPTEI (ARMATE!) ANTI-COMUNISTE de după COTROPIREA (!) Țării de către rușii-bolșevici!

    De fapt, ca să spunem ADEVĂRUL-ISTORIC PÂNĂ-LA-CAPĂT, în România — mai ales în Dobrogea, Moldova (în special Bucovina), Carpații-Meridionali și chiar Banat –, ei, legionarii și militarii-antonescieni, au fost MAJORITARI (!!!) printre cei care au organizat și condus lupta cu arma-n mână împotriva securiștilor, comuniștilor și rușilor-INVADATORI și, implicit, ei au dat (procentual) și… cei mai mulți MARTIRI (!) ai acestei lupte, fie morți în înfruntările cu inamicii, fie decedați în cumplitele pușcării-politice!

    Aici, în Dobrogea, AR(O)MÂNII („machidonii”) fuseseră… ÎN-MASĂ (!!!) membri al Mișcării-Legionare și tot ei i-au… SCOS-din-MINȚI (EFECTIIIIIIV!!!!!) pe securiști și comuniști, după război: Gogu Puiu (cu a sa teribilă biografie!) este ȘI-ASTĂZI (!!!!!!!!) — DOAR!!! — unul dintre EROII luptei armânilor-dobrogeni împotriva bolșevicilor și securiștilor, pe care-i URAU așa cum nu i-a mai urât nimeni în România-postbelică!

    LEPĂDĂTURILE astea TUPEISTE, de la A.U.R. sau „Neamul-Românesc”, NU sunt altceva decât niște… FARISEI-și-IMPOSTORI: tocmai ei, care-s… INVENTAȚI-și-PLĂTIȚI-de-RUȘI (!!!!!!), vin acum să facă pe naționaliștii și să pretindă că ar avea ceva în comun cu cei care și-au dat viața… TAMAN în LUPTA ÎMPOTRIVA RUSKOILOR-COTROPITORI și a cozilor-de-topor din această țară!!!!!!!!!!!!!!!!!

    • Corect comentariu! Acest articol imi lasa impresia ca e doar un prilej de atac la adresa AUR. Dar asa cum bine ai punctat, cele 2 entitati sunt pe pozitii diametral opuse. Legionarii erau anticomunistim, AUR sunt fatis pro moscoviti.

    • Foarte bun comentariul.
      Ce treaba are national-bolshevismul (AUR fiind doar o ultima fata a acestuia) cu luptatorii anti-sovietici nimeni nu poate spune. Nici Lavric, dar nici autorul articolului.

  2. Nerelevant articolul! Daca miscarea legionara este condamnabila pentru crimele ei, nu inseamna ca toti membri ei sunt criminali sau antisemiti, cu atat mai putin cei care au luptat impotriva comunismului. Sa nu uitam ca evreii au fost oprimati de comunisti si au fost si ei trimisi la canal la munca silita alaturi de legionari. Documentati mai bine problema oameni buni inainte sa atingeti punctele sensibile ale istoriei!

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here