Traian Berbeceanu povesteşte, într-un fragment din cartea sa („Radiografia unei mârşăvii judiciare”), despre experiența pe care a avut-o în închisoare printre deținuții de drept comun şi despre ajutorul moral pe care l-a primit din partea acestora.
Momentul culminant al experienței sale în închisoare îl reprezintă momentul în care, intersectându-se cu doi deținuți pe care el îi arestase (de la care, acum, se aştepta la o reacție ostilă), aceştia i-au urat: „Să fii tare, comisare, să nu te lași! Baftă, comisare!”
Fragment din „Radiografia unei mârșăvii judiciare”
„Singura binecuvântare din fiecare celulă era televizorul. Ceilalți arestați văzuseră în zilele anterioare dezbaterile televizate despre «cazul Berbeceanu» și înțeleseseră ticăloșia a cărei victimă eram. Atunci când am fost băgat în camera lor, îmi știau deja povestea, m-au primit bine și m-au încurajat. Deoarece nu aveam de niciunele, unul dintre aceștia mi-a dat un pantalon de trening, altul mi-a oferit o bluză și un tricou pe care să le folosesc până primeam vizita soției.
Aceștia m-au primit la masa lor, împărțindu-și generoși cu mine alimentele, fructele, apa plată, cafeaua sau țigările, dându-mi împrumut o cartelă telefonică pentru a-mi putea anunța familia și avocații că fusesem transferat la București. Înainte de orice, toți erau oameni, arătându-se deosebit de sufletiști, empatici, săritori, amabili, dincolo de prezumtivele vinovății pentru care se aflau în acel loc.
Aflasem că, de fapt, trebuia să mă consider norocos pentru că am nimerit în acea celulă, întrucât arestul era supraaglomerat, iar în multe dintre celelalte celule se aflau arestați sănătoși alături de cei ce sufereau de boli cumplite, contagioase. Gradul de aglomerare nu permitea gardienilor o separare foarte temeinică a acestora; prin urmare, în arest, în orice moment, puteai să te îmbolnăvești, de exemplu, de TBC.
Colegii de cameră mă instruiseră să încerc să nu mă ating de niciun obiect din afara celulei, iar atunci când foloseam telefonul trebuia să curăț bine receptorul cu șervețele antibacteriologice. Îmi vorbeau despre camerele în care erau deținuții bolnavi de SIDA, despre celulele boschetarilor și cele ale drogaților. Adesea, noaptea, se puteau auzi urlete înfiorătoare de durere, iar colegii de celulă mi-au explicat că era vorba despre drogații intrați în sevraj, având dureri cumplite, generate de întreruperea bruscă a consumului de droguri (în special, heroină).
(…) În fiecare zi, în mod inevitabil, mă intersectam cu persoanele arestate la telefon, la frigider, la locul de fumat, peste tot. Erau încarcerați pentru toate genurile de infracțiuni, unii se aflau acolo de multe luni. Mă cunoșteau și aceștia din emisiunile TV, chiar îmi spuneau că în cele mai multe dintre camere «cazul Berbeceanu» era urmărit și dezbătut cu maxim interes.
Datorită lor nu mai cred nici în mitul potrivit căruia «polițiștii sunt condamnați la moarte» dacă sunt arestați.
Niciunul dintre aceștia nu mi-a adresat vreodată un cuvânt urât și nu m-a privit cu răutate. Mai mult, mă încurajau, îmi spuneau să nu cedez, să lupt până la capăt!
Îmi amintesc că atunci când s-a judecat recursul formulat de mine împotriva prelungirii arestării, mă aflam sub escortă la demisolul Înaltei Curți, așteptând să înceapă ședința de judecată, să fiu dus în boxa acuzaților. Fumam o țigară cu polițiștii din escortă, când a sosit o dubă a Administrației Naționale a Penitenciarelor, din care au fost coborâți vreo 15-20 de deținuți. Aceștia urmau să fie duși în una dintre sălile de judecată, trebuind să treacă pe lângă noi. Nu știam de la care penitenciar fuseseră aduși, însă printre ei am recunoscut doi indivizi din Sibiu, arestați de mine în anii anteriori pentru infracțiuni comise cu violență. Mă recunoscuseră și ei. Polițiștii care-mi asigurau escorta, avertizați de mine, s-au panicat pe moment, temându-se pentru siguranța mea, și s-au interpus între mine și aceștia, formând un fel de scut. Ne-am relaxat cu toții când, trecând pe lângă mine, aceștia mi-au strigat:
— Să fii tare, comisare, să nu te lași! Baftă, comisare!”
MARE NEDREPTATE si IMENSA MARSAVIE ceea ce i s-a… INSCENAT (!!!!) comisarului Berbeceanu !!!
BRAVO Domniei sale, ca NU S-A LASAT (SI NU SE LASA, in continuare !!!!!) calcat-in-picioare !
Daca toti aia din politie ar fi ca si el s-ar curata tara asta de toate leprele care fura tara asta nicio rusine, de peste 30 de ani!!!!
Aia care l-au lasat pe dracnea sa fure nestanjenit ani si ani de zile ar trebui sa infunde puscariile si sa fie lasati fara averile furate, ca nu a furat dracnea singur!!!! Dar nu, psd-eii nu vor sa aplice legea UE, aia cu confiscatul averilor infractorilor… Si inca ceva, de ce se pescriu faptele de coruptie?!?! FARA PRESCRIERE, ASTA AR TREBUI SA PROMITA OPOZITIA, ca atunci am plati o gramada de datorii si i-am si lasa pe hoti in c…l gol!!!!
Individul ăsta e un escroc ordinar care își permite fara pic de rușine să blameze justiția.Nu știu dacă este vinovat sau nevinovat ,dar acest fapt îl stabilește justiția,ori el nu este achitat deocamdată,iar ieșirile lui publice sunt lipsite de bun-simț
Florine, te simnti cu musca pe caciula?! Te doare rau, asa-i?
L-am crezut si sustinut pe comisar pana in momentul in care am citit ca l-a cununat pe godina, acel agent fara studii, dar devenit peste noapte un calauzitor national al adevarului, un influencer al tarii, de fapt unul dintre oamenii sistemului plantat pe facebook sa influenteze romanii asa cum trebuie, in anumite momente vitale ale societatii.
Mi-am pus intrebarea, e posibil sa ai valori, dar sa accepti in viata ta pe unul fara? (pentru mine, nu!)
Nu neg nedreptatile care i s-au facut comisarului, stim ca justitia devine injustitie la un pocnet de deget din culise, dar nu pot intelege sub nici o forma, daca esti un om cu coloana vertebrala, asocierea cu un personaj mediocru, de al carui rol romanii inca nu sunt constienti. Ei doar hahaie si aplauda la porcarioarele inventate cu oaia Pablo, dar nu vad adevarul ascuns din spatele anumitor postari care se activeaza, ce sa vezi, exact cand trebuie sa loveasca intr-un cetatean cinstit (jurnalistul Malin Bot), sau sa induca lumii anumite decizii (boicotarea referendumului casatoriei dintre o femeie si un barbat), sa influenteze si sa manipuleze exact cand societatea se mai inflameaza impotriva sistemului.
Asta nu imi place la comisar, asocierea pe fata cu unul dintre cele mai reusite produse de influenta pe care le-a produs sistemul corupt din Romania ultimilor ani. Repet, nu neg nedreptatile suferite.