În Oltenița, județul Călărași, există strada Alexandru Iliescu. O stradă centrală, în „zona bună” a orașului. A fost impusă încă din anii ’90, când președintele României era Ion Iliescu, tatăl lui Alexandru Iliescu. Aparatul de partid din Oltenița a decis, printr-o decizie a administrației locale, să-l onoreze astfel pe unul dintre bolșevicii care au trădat neamul românesc.
În contextul declanșării dezbaterii pentru schimbarea numelui Parcul Tolbuhin din București (Fiodor Ivanovici Tolbuhin – mareșal sovietic de ocupație), trebuie menționat că în România mai există și alte personaje sinistre care continuă să fie onorate cu denumiri de străzi, bulevarde sau piețe.
Cele mai flagrante cazuri: bulevardul Lucrețiu Pătrășcanu din București și strada Alexandru Iliescu din Oltenița. Doi bolșevici care au pus umărul la distrugerea României și la comunizarea ei.
La Oltenița, orașul în care în 1930 s-a născut Ion Ion Iliescu, strada Alexandru Iliescu s-a numit, de-a lungul vremii, C. Alimăneşteanu sau 23 aprilie 1877. Este o stradă centrală, foarte aproape de zona administrativă a orașului. Merge în linie dreaptă de la strada Doctor Lucian Popescu până la Parcul Mare Oltenița.
„Statul român – creat pe baza sistemului prădalnic de la Versailles, pe baza ocupării unor teritorii străine și pe baza înrobirii unor popoare străine”
Alexandru Iliescu (1901-1945), alias Alexandru Penu, a fost un agent comunist al Uniunii Sovietice în perioada interbelică. În 1930, anul nașterii fiului său (Ion Iliescu), Alexandru Iliescu a fugit în URSS, unde a stat până în 1935-1936. În România ar fi fost arestat pentru activitățile sale subversive, antistatale.
În 1931, la Gorikovo, lângă Moscova, la Congres V al Partidului Comunist din România (secția română a Kominternului), s-a adoptat următoarea rezoluție, redactată de maghiarul Béla Kun și semnată de Alexandru Iliescu, care era secretar al CC al P.C.d.R.:
„România contemporană nu reprezintă prin sine o unire a tuturor românilor, ci este un stat tipic cu mai multe națiuni, creat pe baza sistemului prădalnic de la Versailles, pe baza ocupării unor teritorii străine și pe baza înrobirii unor popoare străine. Burghezia și moșierimea din România, înfăptuind propriile lor planuri imperialiste și îndeplinind, totodată, însărcinarea puterilor imperialiste din Europa de a crea la Nistru un avanpost contra URSS, au cucerit Basarabia, Transilvania, Bucovina și Banatul și supun unei asupriri naționale nemaipomenite și unei exploatări semicoloniale pe cei 8 milioane de moldoveni, unguri, ruși-ucraineni, bulgari, nemți, turci și alții” (Biblioteca Academiei Române, Arhiva Istorică, Cota Ab XIII-3).
Așadar, agentul kominternist Alexandru Iliescu a semnat un document în care se stipula că România Mare (cea de după 1918 și care avea să reziste până în 1940) era un stat „creat pe baza sistemului prădalnic de la Versailles, pe baza ocupării unor teritorii străine și pe baza înrobirii unor popoare străine”.
Acest Alexandru Iliescu are nume de stradă în Oltenița!
Ștafeta Alexandru Iliescu – Ion Iliescu
La întoarcerea în țară, Alexandru Iliescu a fost condamnat la închisoare. El a făcut parte din lotul deținuților comuniști care, de-a lungul anilor, înaintea celui de-al Doilea Război Mondial și în timpul conflagrației, au fost plimbați dintr-o pușcărie în alta (Doftana, Văcărești, Caracal, Caransebeș, Târgu-Jiu etc.).
Alexandru Iliescu a avut colegi de detenție precum Gheorghe Gheorghiu-Dej și Nicolae Ceaușescu.
Întoarcerea armelor, în august 1944, l-a găsit în lagărul de la Târgu-Jiu, ca și pe Dej și Ceaușescu. A fost cooptat în nucelul bolșevic de comunizare a României, dar o boală de plămâni l-a doborât în 1945, la vârsta de 44 de ani.
În locul său a fost promovat rapid fiul său, Ion Iliescu, care la moartea tatălui său avea 15 ani. Cinci ani mai târziu, Ion Iliescu a fost trimis la rândul lui la Moscova, să se formeze ca agent de nădejde al Uniunii Sovietice.
Evreii au fost dintotdeauna mai presus de lege… Tupeul, nesimțirea și hoția jidănească sunt nemărginite…
[…] surse: ziaristii.com […]