Vladimir Putin a invadat Ucraina calculând că i s-a ivit o fereastră de oportunitate pentru a înfrunta Occidentul, dar s-a înșelat și acum s-a transformat în partenerul minor al Chinei lui Xi Jinping, arată expertul Silviu Nate într-o excelentă analiză făcută la emisiunea „Decriptaj“, realizată de Ovidiu Nahoi la RFI. Putin a pornit, de fapt, la război împotriva Occidentului atunci când a atacat Ucraina, mizând pe faptul că are șansa să recapete sfera de influență a Uniunii Sovietice, dar eroarea sa costă acum Rusia zona Asiei Centrale, care este capturată de regimul comunist din Beijing.
Silviu Nate, director al Centrului de Studii Globale de la Universitatea Lucian Blaga, din Sibiu, predă studii de securitate și strategie și are expertiză în domeniul științelor politice, relațiilor internaționale și al studiilor de securitate. Acesta a explicat în emisiunea „Decriptaj“ difuzată pe 23 martie la postul de radio RFI că pentru Rusia eroarea lui Putin are consecințe dramatice.
Planul inițial era capturarea rapidă a Ucrainei, urmând un atac asupra țărilor baltice membre NATO și deschiderea cel puțin a unui coridor terestru între Belarus și exclava Kaliningrad.
China a profitat de eroarea lui Putin, a transformat Rusia într-un stat intrat în sfera sa de influență și îi „suflă“ de sub nas zona Asiei Centrale ex-sovietice
Faptul că Putin viza un conflict mult mai amplu decât o răfuială locală cu un vecin mai mic a fost devoalat încă din decembrie 2021, spune Silviu Nate. Ministerul de Externe de la Moscova a emis atunci pretențiile maximale evident de neacceptat pentru Occident – evacuarea Europei Centrale și de Est, care urma să fie scoasă din NATO și transformată într-o zonă-tampon mai mult sau mai puțin controlată de Rusia, adică să se revină la situația de dinainte de 1997.
Rateul din Ucraina, care a arătat gravele slăbiciuni militare ale Rusiei, a dat peste cap acest plan transformat într-un adevărat coșmar. Silviu Nate arată că azi Rusia este un stat care se zbate cu disperare să demonstreze că nu este izolat pe plan internațional.
Pentru aceasta, Putin a fost silit să facă mari concesii Chinei, care a profitat abil de situație fără să se angajeze prea mult față de ruși. Xi Jinping a făcut o vizită la Moscova luna trecută, dar fără să promită cine știe ce și nici să facă declarații explicite de susținere a Rusiei în războiul din Ucraina. Mai mult decât atât, imediat după aceea Beijingul a anunțat că vrea un summit cu țările din Asia Centrală. Aceasta era zona tradițională de influență militară și nu numai a Rusiei, care păstra un anumit control asupra statelor ex-sovietice.
Dar Rusia a arătat că nu e chiar forța militară de speriat care se credea că este, iar economic e prea slabă să facă față Chinei.
Problemele nu se opresc aici, spune Silviu Nate, iar în anii următori vom vedea cum Rusia se transformă tot mai mult într-o remorcă la locomotiva chineză, care-și va primi răsplata pentru mâna întinsă acum Moscovei. Xi Jinping va avea interesul să-l țină la limita supraviețuirii pe Putin, nu îndeajuns ca să iasă întărit, dar nici prea puțin ca să fie eliminat de la putere. Rusia a devenit partenerul minor al Chinei, de care depinde din mai multe puncte de vedere, și Xi Jinping îl va folosi pe Putin ca o contrapondere la sistemul de alianțe al statelor occidentale.
Citiți mai jos analiza profesorului Silviu Nate, de la Universitatea Lucian Blaga din Sibiu, despre calculele în baza cărora Putin a crezut că poate lovi Occidentul și postura dramatică în care a ajuns acum Rusia – de stat intrat în sfera de influență a Chinei.
Silviu Nate, expert în studii de securitate: „Putin a văzut această ofensivă ca o fereastră de oportunitate. Era conștient că Rusia are o economie slabă, deci atribuțiile sale de hegemon regional începeau să scadă. Și atunci a încercat cumva să mai fie relevant pentru a nu cădea într-o fundătură geopolitică“
„Războiul lui Putin a pornit clar împotriva Occidentului și am văzut acest lucru în decembrie 2021, când Ministerul de Externe al Federației Ruse a lansat acele pretenții privind reconfigurarea unor sfere de influență și reîntoarcerea la ordinea specifică Războiului Rece.
Acest lucru a fost primul indicator al faptului că ofensiva din Ucraina, pe care Putin o pregătea, nu avea doar o miză regională. Într-o oarecare măsură, Putin a încercat o problematizare mult mai largă a securității europene. Pornind de la această idee, eu am înțeles că demersul lui Putin se justifica, cu ghilimelele de rigoare, printr-o fereastră de oportunitate.
Ce însemna pentru Kremlin fereastra de oportunitate? Comunitatea occidentală era obosită după pandemie, am observat așa-ziși cai troieni, pe parcurs, în Uniunea Europeană, comportamente ciudate, o tendință de anexare a Belarusului printr-o uniune economico-militară și politică și poate chiar o tulburare a Balcanilor și, de ce nu, chiar alegeri în 10 aprilie anul trecut în Franța, unde doamna Marine Le Pen îl contracandida pe domnul președinte Macron. Și știm că a afirmat că una dintre deciziile sale principale va fi retragerea Franței din NATO.
Dacă am fi luat aceste consecințe, adică dacă Putin, într-o oarecare măsură, ar fi reușit în planul său de a captura foarte repede Ucraina și de a anexa Belarusul, ar fi putut, într-o oarecare măsură, chiar forța un conflict la scară mai mică sau mai mare cu NATO, încercând să izoleze și balticii de Polonia prin forțarea Coridorului Suvalki – existau anumite scenarii în acest sens – și crearea unui coridor terestru între Belarus și Kaliningrad.
Deci, toată această situație a arătat faptul că Putin a văzut această ofensivă ca o fereastră de oportunitate și, într-o oarecare măsură, el era conștient de faptul că Rusia deține o economie destul de slabă, care se baza pe energie și pe armată, pe producție militară, lucru care nu-l mai făcea destul de atractiv pentru a-și exercita influența la scară globală. Deci atribuțiile sale de mare jucător, și chiar de hegemon regional, începeau să scadă. Și atunci a încercat cumva să mai fie relevant pentru a nu cădea în această fundătură geopolitică.
(…)
Putin va plăti prețul non-izolării sale. Rusia se străduiește să demonstreze că mai este o țară frecventabilă, pentru a evita imaginea de stat izolat. China încearcă să-și întărească credibilitatea în fața statelor din Sudul Global.
(…)
Rusia și China folosesc ingenios tema anticolonialismului, încercând să alimenteze frustrările acestor state în raport cu toată această dinamică și efortul de echilibrare a relațiilor internaționale. Această vizită va crește asimetria economică în favoarea Beijingului. Pentru Rusia va însemna, la un moment dat, mai puțină autonomie în decizii. Nu imediat, dar într-un an, în doi ani, în trei ani. O mai mare condiționare și mai multe pârghii de control în mâinile Beijingului. Acest lucru se va traduce într-o influență mult mai mare a Chinei inclusiv în regiunea comună. China deja a început demersuri evidente de a-și apropia statele din Orientul Mijlociu și Asia Centrală. Imediat după ce președintele chinez a părăsit Moscova, Beijingul a reafirmat deschiderea sa pentru organizarea unui summit cu statele din Asia Centrală.
Acestea sunt state ex-sovietice, care fac parte din Tratatul de Securitate Colectivă, beneficiau de garanțiile Federației Ruse și într-o oarecare măsură erau interdependente și din punct de vedere economic și politic. Dar aceste state au văzut tratamentul aplicat Ucrainei. Și, într-o oarecare măsură, la unison, au încercat să se delimiteze față de politica Kremlinului, iar Beijingul exploatează toată această piață a Asiei Centrale. De ce? Sunt state destul de vulnerabile, au economii slabe, nu beneficiază de garanții alternative de securitate, dar sunt foarte bogate în zăcăminte. Ceea ce le transformă într-o zonă apetisantă pentru Beijing.“
Ai zice ca orice nas isi are nasul. Dar pana sa devina vasala a Chinei, Rusia mai are mult rau de facut. Urmarim si noi. Itele sunt foarte incurcate pe glob. Cine stie ce ne mai asteapta…