Fostă mare speranță a politicii românești, Mihai Neamțu (45 de ani) se afundă într-un anti-occidentalism obsesiv și primitiv. Orator de clasă, dar moralist îndoielnic, Neamțu găsește tot mai frecvent defecte ale societății moderne, dar le localizează strict în societatea occidentală, ca și cum în Estul european n-ar exista!
La o săptămână după ce constata, trist, că „civilizația Occidentului materialist a ajuns să confunde Paștile Domnului cu țopăiala iepurașilor zglobii”, iar ortodoxia răsăriteană „se încăpățânează să refuze sincronismul și compromisul cu lumea apuseană, lovită de cinism moral și scepticism metafizic”, Mihai Neamțu recidivează pe aceeași linie anti-apuseană.
Vineri, Neamțu a reacționat în stil taliban la expoziția artistei suedeze Elisabeth Ohlson în Parlamentul European, la invitația eurodeputatei Malin Björk, în semestrul președinției suedeze la Consiliul UE. O reacție fundamentalistă, populată cu expresii triviale: „niște artiști bolnavi”, „politicieni extenuați de huzur”. Așadar, artiștii trebuie îngrădiți, să nu cumva să producă „blasfemii ofensatoare”! Cam așa se pronunță și fundamentaliștii islamici, cu diferența că aceia mai pun mâna și pe mitralieră.
Mai grav e că Mihai Neamțu lansează și un fake news necinstit – ca orice fake news – și periculos: leagă accesarea fondurilor europene de o pretinsă obligativitate de „a accepta aceste «valori europene»”!
A doua zi, promovându-și o carte, Mihai Neamțu îi deplânge pe „adulții însingurați ai metropolelor occidentale”. Nu europene sau planetare, ci neapărat „occidentale”! Acolo, în Occidentul putred și decadent, se întâmplă toate nenorocirile, toate blasfemiile, noroc cu Răsăritul care salvează creștinismul, moralitatea și lumea. Iar providențialul Răsărit, în viziunea exprimată public de Neamțu, înseamnă în primul rând ortodoxia rusă.
De altfel, Mihai Neamțu, școlit în Occident, critică aproape zilnic Occidentul, în vreme ce despre ororile rusești din Ucraina sau despre ocupația ilegală din Georgia și Republica Moldova nu scrie aproape deloc, tema agresiunii putiniste nu-l pasionează.
Mihai Neamțu este fondatorul Partidului Noua Republică – partid modernist, dispărut între timp. Scriitorul s-a aflat de două ori foarte aproape de a deveni deputat: pe lista PDL/ARD Arad în 2012 și pe cea a PMP Timiș în 2020.
În ultima vreme, ca urmare a poziționării sale în zona anti-occidentală, implicit pro-rusă, Neamțu a fost repudiat de vechi prieteni din intelectualitatea de dreapta, precum Adrian Papahagi, Teodor Baconschi, Cristian Preda, Theodor Paleologu și Alex Ștefănescu.
El s-a dezis și de vechea sa aliată Monica Macovei, pe care a „denunțat-o” la România TV ca fiind „sorosistă”.
În schimb, Neamțu se bucură de apreciere tot mai mare din partea extremiștilor de la AUR, care-l curtează pentru a candida sub steagul lor „suveranist”, anti-european.
Mihai Neamțu, 5 mai 2023
„Ca și mitocănia prostului, obrăznicia îndrăcitului n-are are limite. În capitala Europei, niște artiști bolnavi au convins politicienii extenuați de huzur să găzduiască-n Parlamentul European o expoziție care-l prezintă pe Iisus înconjurat de perverși sau pederaști.
Astea sunt «valorile europene» pe care trebuie să le acceptăm în schimbul unor fonduri structurale? Se vor face petiții și pentru combaterea blasfemiilor ofensatoare pentru miliarde de creștini practicanți?”
Mihai Neamțu, 6 mai 2023
„(…) Lumea de astăzi preferă să nu mai facă angajamente și promisiuni. Ușurința a înlocuit credința.
Dacă-n vechime, tinerii spuneau că se vor iubi «până când moartea ne va despărți», astăzi se mulțumesc cu întâlniri abreviate: «până când noaptea ne va despărți». Iar noaptea furtunoasă e, adesea, mincinoasă.
Adulții însingurați ai metropolelor occidentale se întâlnesc într-un club, beau un cocktail, se lasă devorați de reciprocitatea carnală și hotărăsc, spre dimineață, să nu-și devoaleze nici numele adevărat, nici numărul de telefon.
În locul unui postulat, avem doar șovăieli. Din logica necesității, am căzut în plasa hazardului. Erosul postmodern se zbate între poftă și dezangajare, între anonimat și răzbunare. Tot ceea ce contează-n bezna clipei este sudoarea fără sudură sau performanța orgasmică.
Am renunțat la făgăduințele Cerului. E preferat oricând erosul apter, clandestin, ocazional sau comercial. Hoțul de mărgăritare sufletești ne livrează experiențe pur tranzacționale: privești, plătești și primești.”
Cunoaștem tovarăși : „Pus astfel în lumină, ancorat in sinergia faptelor, recursul la universalitate nu eludează meandrele concretului.” 😂😂😂😂😂😂😂😂😂😂😂😂😂
Întâmplător l-am văzut și pe dl. Adrian Papahagi la un post de televiziune (nu mai tin minte la ce post) vorbind cu ocazia incoronarii regelui Charles.
Ce doi parca ar fi frați, se exprima la fel de „savant” cu etalare de vocabular studiat dinainte, același limbaj prețios din care nu înțelege nimeni nimic.
Cind îi aud îmi vine în minte povestea cu sapa: „Sapă? Ce-i aia sapă?”
Sau poate ca prostii sintem noi, cine știe?
Individul a devenit dubios de când a scris cartea aceea, „Fenomenul Trump”.
Bine, suspect era și când îl susținea necondiționat pe Băsescu.