O atentă și elocventă analiză a diferenței dintre caracteristicile ofensivelor purtate până acum de armatele rusă și ucraineană, realizată de Volodimir Dacenko – analist, editorialist la Forbes Ucraina și membru al unui consorțiu de companii militare – e de natură să explice multe din evenimentele petrecute pe front în cele 8 luni trecute de la începutul invaziei declanșate de Putin.
Deși ucrainean, expertul își păstrează obiectivitatea și se concentrează pe analiza operațiunilor militare. Dacenko arată că armata rusă, fiind una de invazie, a acționat în primele luni într-un mod oarecum previzibil și explicabil, concentrându-se pe principalele căi rutiere și asupra cuceririi orașelor fără de care, evident, n-ar putea controla teritoriile ocupate.
Dar acest lucru a dus la o mare slăbiciune exploatată prompt de ucrainenii mai slab înarmați. Aceștia au putut bloca drumurile înguste pe care se deplasau coloanele rusești și, deplasându-se în propria țară prin păduri și pe câmpuri, au organizat ambuscade devastatoare.
Din luna mai, rușii au schimbat tactica, apelând și ei la detașamente de infanterie care sondau linia frontului înainte ca armata regulată să pornească la atac. Asalturile au fost însoțite de devastatoare baraje de artilerie, dar în esență strategia a rămas aceeași: rușii au o strategie de tipul celei din Primul Război Mondial. Mai întâi este bombardată linia inamică, apoi se pornește la atac. Schema e repetitivă, până când orașul vizat e cucerit. Apoi se trece la următorul oraș și totul e luat de la capăt.
Comparison of Russian and Ukrainian attack schemes:
I decided to compare the offensive of Russia in the spring and the counteroffensive of Ukraine in September in order to understand the reasons for such different results 1/17 #RussiaUkraineWar #kharkivcounteroffensive pic.twitter.com/VcOIVOidfW— Volodymyr Dacenko (@Volodymyr_D_) October 15, 2022
Acest sistem este mare consumator de resurse, iar Rusia n-a fost capabilă să-l susțină multă vreme.
Prin contrast, scrie Dacenko, ucrainenii evită atacarea directă a localităților importante. Trupele se deplasează pe ocolite, încercând să depășească orașele și să înainteze cât mai rapid în spatele frontului. În multe cazuri, rușii au fost nevoiți să abandoneze singuri pozițiile fortificate din orașele respective, de teamă să nu rămână încercuiți.
Această abordare radical opusă este generată și de specificul celor două armate. Pentru o strategie de tipul celei ucrainene e nevoie de o bună coordonare și de echipamente de comunicații eficiente care să îi ajute pe luptători să știe permanent unde le sunt camarazii și unde inamicii. Rușii nu au așa ceva, comandamentul lor e lipsit de informații la timp, ceea ce face ca trupele să nu se coordoneze.
Deși sunt superiori în artilerie și blindate, rușii pierd avantajul atacând adesea la întâmplare, izolat. Tancurile, infanteria, artileria și aviația nu se susțin reciproc, ceea ce crește enorm pierderile și scade dramatic eficiența.
Mai jos, analiza lui Volodimir Dacenko.
„Armata rusă este «neîndemânatică». Coordonarea slabă, serviciile de informații ineficiente și instruirea slabă a soldaților nu fac decât să înrăutățească situația. Armata ucraineană este mult mai mobilă și mai organizată. Ucraina dispune de informații mai bune“
„Am decis să compar ofensiva Rusiei din primăvară și contraofensiva Ucrainei din septembrie pentru a înțelege motivele pentru rezultate atât de diferite.
Rusia
Încă de la începutul războiului, Rusia și-a construit operațiunile ofensive de-a lungul principalelor autostrăzi și a principalelor centre de populație. Acest lucru este de înțeles, deoarece ofensiva rusă s-a bazat în principal pe vehicule puternic blindate.
În acest război am văzut coloane de tancuri încercând să ia cu asalt un oraș fără acoperire de infanterie, aeriană sau artilerie. Ceea ce este o strategie absolut ratată.
Acest lucru a dus la rezultatul că marile coloane de tancuri au fost prinse în ambuscade. Forțe mari puteau fi blocate în direcții înguste, așa cum am văzut lângă Kiev, unde o coloană de echipamente se întindea pe zeci de kilometri.
Din luna mai, Rusia și-a schimbat oarecum tactica, folosind din ce în ce mai mult grupuri de asalt de infanterie ușoară (mobilizate în principal din Lugansk și Donețk) a căror sarcină este de a găsi un punct slab în apărare pentru noi pătrunderi ale forțelor principale.
Atacurile au fost însoțite de baraje masive de artilerie. În mai-iunie, Rusia a atins, se pare, vârful utilizării artileriei sale. În acel moment, numărul de tiruri de artilerie a ajuns la 50-65 de mii de obuze pe zi, dacă ne bazăm pe datele armatei ucrainene.
Dar conceptul atacului rusesc a rămas neschimbat. Rusia se deplasează de la o așezare la alta, mișcându-se de-a lungul drumurilor principale.
Dezavantajul acestei strategii este:
1) pierderi militare mari (deoarece rușii efectuează o mulțime de atacuri, dintre care majoritatea sunt eșuate);
2) dependența ridicată de artileria sovietică, care necesită o logistică intensivă și un număr mare de depozite;
3) lentoarea războiului (în loc de un singur atac, rușii trebuie să repete aceeași secvență cu fiecare oraș următor).
Toate acestea au dus la faptul că, în iulie-august, Rusia nu mai avea suficiente forțe pentru a continua ofensiva masivă. În iulie, rușii au numit-o „pauză operațională”, dar mai târziu „pauza” s-a transformat într-o retragere și o fugă a soldaților ruși din regiunea Harkov.
Ucraina
Ucraina a construit un concept de atac complet diferit. Multe grupuri mobile se deplasează nu pe drumurile principale, ci pe drumuri de pădure și de stepă. Aceste grupuri „umplu spațiul” dintre forțele rusești, taie rutele de aprovizionare și creează efectul unei încercuiri locale.
După ce străpunge linia defensivă a rușilor, cea de-a doua linie ofensivă ucraineană atacă pozițiile rusești din direcții diferite.
Acest lucru necesită o coordonare ridicată a acțiunilor și o comunicare fiabilă pentru a înțelege unde se află ai tăi/ai altora.
Rusia are o culegere de informații și o coordonare foarte slabe. După străpungerea liniei de apărare, comandamentul militar adesea nu înțelege situația operațională, primește informații cu o întârziere semnificativă și, prin urmare, ia multe decizii greșite.
Adesea, militarii ruși se retrag atunci când ar trebui să se grăbească în luptă. Și viceversa – continuă lupta când ar trebui să se retragă. Acest lucru duce la pierderi militare ridicate în timpul retragerii.
Rezultatul:
Rusia are un avantaj semnificativ în ceea ce privește numărul de vehicule blindate și artilerie, dar acest lucru creează mari probleme pentru logistică. Armata rusă are nevoie de mult combustibil și muniție.
Din această cauză, armata rusă este „neîndemânatică”. Coordonarea slabă, serviciile de informații ineficiente și instruirea slabă a soldaților nu fac decât să înrăutățească situația.
Armata ucraineană este mult mai mobilă și mai organizată. Ucraina dispune de informații mai bune, ceea ce îi permite să evalueze cu exactitate situația de pe câmpul de luptă.
Dar numărul insuficient de vehicule blindate duce la faptul că o mare parte a armatei este formată din infanterie ușoară, care nu este protejată de focul artileriei (mai ales în timpul ofensivei).“
Puteți susține ZIARISTII.COM făcând o donație AICI. Vă mulțumim!
CITIȚI ȘI:
* „Săgeata Rusiei” recidivează. Răcnete isterice la RTV: „RoExit! Marș! Marș afară! Voi milita să ieșim din Uniunea Europeană!”
* Rușii l-au împușcat pe dirijor! Artistul refuzase să cânte „binefacerile” aduse de invadatori în Herson
* Masacru într-o cazarmă putinistă: 30 de morți după ce rușii și tadjicii s-au mitraliat între ei, din motive religioase! Scandalul a pornit de la un colonel care a spus că Allah era „un laș”
* Putin a făcut praf rezervele de aur și valută ale Rusiei. Îi mai ajung banii pentru cel mult 17-18 luni de război. A cheltuit deja 102,5 miliarde de dolari
* „Ucraina va elibera Crimeea cel târziu vara viitoare. Aceasta este ultima iarnă în care Rusia va mai perturba economia Europei” – fostul comandant al trupelor SUA în Europa
