FOTO. Cum arăta CTP cu păr, la 16 ani, când era copil de mingi la finala Cupei Davis. Idolul și dezamăgirea Ion Țiriac

„Foto: Băiatul de mingi este numitul ctp de azi, pe atunci cu ceva păr. Cea mai veche şi cea mai puternică amintire cu Ion Ţiriac este faţa lui, în lumina slabă a înserării, tetanizată de oboseală, deformându-se ca a unui mort la contactul cu faţa lui nea Fane.

Au trecut de atunci, deşi nu-mi vine să cred, 47 de ani (peste o lună se fac chiar 48 de ani – n. red.), în care Ţiriac a fost modelul meu epurat, idealizat, de luptă pe teren şi cu viaţa. Până când… până când n-a mai fost. Zicerile prin care plângea de mila politicienilor corupţi, hoţi şi mincinoşi, înfierând DNA şi aprobând atentatele anti-Justiţie ale regimului Dragnea au fost o primă ruptură peste care n-am mai putut să sar. Nici dl Ţiriac, care mi-a replicat cu brutalitatea la care mă aşteptam.

Poziția lui Ion Țiriac în cazul descalificării lui Djokovici la US Open e alcătuită, în opinia mea, din: 1). cinism pecuniar fără de lege, 2). o diversiune și 3). o ticăloșie de neuitat.

1). «Nu cred că Djokovici merita să fie eliminat, în special într-un turneu unde ăștia n-au un megastar. E Serena Williams, dar în rest nu e nimeni acolo. Astfel, arbitrii au furat 30% din valoarea turneului».

Adică, ce-i asta?! Nimic altceva decât că, în viziunea dlui Țiriac, legea e pe bani, ea se aplică sau nu, în funcție de câte procente aduce turneului un jucător. Dacă în cauză ar fi fost, să zicem, nr. 100 ATP, atunci el putea fi eliminat fără probleme, că nu se pierdeau procente. Unde-i lege, nu-i tocmeală?! Ce prostie, ne învață dl Țiriac, tocmeala e legea.

2). «Nu e prima oară când un arbitru e lovit de minge. Cu foarte mulți ani în urmă, un suedez, încă junior (Edberg – n.m.), servește, lovește arbitrul de linie cu mingea, omul cade, se lovește cu capul de pământ și moare. Meciul nu s-a întrerupt, Edberg nu a fost descalificat, ba chiar a câștigat turneul de la New York».

O diversiune orbitoare. Un jucător care e în meci și servește nu e niciodată făcut răspunzător pentru lovirea unui arbitru – mingea vine de departe, de la peste 25 de metri, arbitrul e dator să se ferească – regulamentul e clar în acest caz și a fost aplicat corect.

Dar meciul Djokovici – Carreño Busta era în pauză, se încheiase ghemul pierdut de sârb pe propriul serviciu. Djokovici a expediat mingea cu racheta, în bătaie de joc, de la câțiva metri, la înălțimea bustului unei ființe umane, fără să se uite, aproape întors cu spatele spre fundul terenului. Lovitură periculoasă, cu desăvârșire interzisă de regulament, lucru de care Djokovici și-a dat seama în fracțiunea de secundă după ce a comis-o.

3). «Arbitra trebuia să se uite la meci, să se ferească, mingea aia a venit cu 40-50 km/h. Dacă nu te uiți, stai acasă, nu fi arbitru!».

Doamna arbitru nu avea la ce să se uite, jocul era oprit pentru cel puțin un minut, nu era datoare să fie pregătită, era în pe loc repaus, nu aplecată, cu palmele pe genunchi, în gardă, așa cum este în timpul jocului. Treaba ei era, exclusiv, să se uite la minge și la tușă când se joacă, nu la jucătorul Djokovici care se îndrepta spre banca de odihnă. Să scoți vinovată, incredibil, victima unei astfel de agresiuni, cum procedează dl Țiriac, asta știau să facă foarte bine «organele» în regimul comunist…

Victorie cu orice preț? Ion Țiriac cel din ultimii ani înseamnă pentru mine o înfrângere.”