Politica dusă de România în ultimii ani, pe plan regional, este una dezastruoasă, rezultă dintr-un interviu pe care generalul cu patru stele Ștefan Dănilă, fost comandant al Armatei în perioada 2011-2015, l-a dat pentru Aktual24.ro. Președintele Iohannis a înrăutățit relațiile cu Ucraina, statul român n-a făcut absolut nimic pentru românii care locuiesc în Ucraina, și-a ostilizat opinia publică din Moldova și n-a fost capabil să se adapteze la schimbările geopolitice survenite după izbucnirea războiului ruso-ucrainean, arată generalul Dănilă.
Prin anularea vizitei la Kiev, din decembrie 2017, Iohannis a obligat toate instituțiile statului român să-și înghețe relațiile cu ucrainenii, explică generalul Dănilă. România ar trebui să-și reconsidere poziția pentru că Ucraina a devenit, din stat adversar, un aliat important, însă de la nivelul conducerii vin mesaje amestecate. Ar trebui să se treacă la construirea unei relații de prietenie cu ucrainenii, care în 10 ani vor deveni un stat foarte puternic, militarizat și sprijinit de Occident pentru a face față Rusiei. România trebuie să aibă relații de prietenie cu această nouă putere regională, alternativa fiind ca țara noastră să se autoizoleze și să se excludă singură din calcule, spune fostul șef al Statului Major General al Armatei române. Până acum, Iohannis – cel care ar trebui să convoace CSAT pe această schimbare de paradigmă – n-a făcut nimic.
O altă problemă e Moldova, care alunecă încet-încet din sfera de influență rusească în sfera de influență ucraineană. România n-are o strategie coerentă față de Moldova și, deși această țară este extrem de importantă pentru noi, totuși nu se regăsește oficial ca zonă de interes pentru România în stategia de apărare și securitate. Mai mult decât atât, în ultimii 10 ani puterea de la București a emis intermitent semnale care au ostilizat opinia publică de la Chișinău.
O altă problemă pe care România nu mișcă nimic o reprezintă securitatea la Marea Neagră. Generalul Dănilă spune că țara noastră ar fi trebuit să-și întărească urgent capacitățile de apărare în zona economică exclusivă prin achiziția de rachete performante și întărirea capacității de luptă aeriene, dar n-a făcut acest lucru. În lipsa unei flote puternice, conducerea țării ar fi trebuit să inițieze o apropiere față de singura țară care ne poate oferi sprijin în cazul unei agresiuni maritime – Turcia. Nu a existat nici această inițiativă.
Nu în ultimul rând, fostul comandant al Armatei române afirmă că, în cele 18 luni trecute de la începutul invaziei, Consiliul Suprem de Apărare a Țării (CSAT) nu s-a întrunit pentru a revizui strategia și prioritățile de echipare a armatei. Pentru că acum Ucraina e stat aliat, România nu mai are nevoie neapărat de forțe blindate, deoarece un atac la sol este improbabil. În schimb, ar trebui prioritizate investițiile în forțele aeriene, în apărarea antiaeriană și cea de litoral. Președintele Iohannis a fost complet absent și aici, fără a manifesta vreo inițiativă.
Mai jos, câteva dintre declarațiile generalului Ștefan Dănilă, șeful Statului Major General al Armatei române în perioada 2011-2015.
„Ucraina peste 10 ani ar fi o Ucraină militarizată, foarte puternică și cu care nu ne putem permite să avem relații de ostilitate. Avem capacitatea de a crea o armată care să facă față unei forțe ca Ucraina? Probabil că ne-ar costa foarte mult și nu cred că am putea s-o facem. Trebuie să ne constituim într-un partener al vecinului. Adică trebuie să ne schimbăm atitudinea”
„Noi trebuie să avem în vedere faptul că până nu demult relațiile noastre cu Ucraina erau ostile din cauză că Ucraina era într-o altă tabără. Acum este o problemă pe care trebuie să o luăm foarte serios în calcul și să construim o relație de prietenie cu Ucraina. Noi trebuie să stabilim relații de bună vecinătate cu Ucraina. Anularea vizitei la Kiev din decembrie 2017 (a președintelui Iohannis – n. red.) nu a adus niciun câștig. Dacă președintele și-ar fi continuat programul și ar fi mers la Kiev și ar fi discutat direct problema, ar fi fost un alt mesaj decât cel de închidere a relațiilor. Lipsa sau anularea acelei vizite a însemnat răcirea relațiilor la nivel diplomatic între România și Ucraina de la cel mai înalt nivel și automat celelalte instituții au trebuit să se blocheze, să nu mai aibă niciun fel de relații cu partenerii lor pentru că ar fi fost în contradicție cu politica la nivel înalt. (…) Să imputăm ceva statului ucrainean, când statul român nu a făcut un pas în direcția asta, ci a închis legăturile la nivelul cel mai înalt, nu este tocmai soluția”.
„Acum vedem Republica Moldova intrând ușor-ușor sub o dominație ucraineană. Noi nu suntem pregătiți nici pentru asta. Cei care asigură securitatea Moldovei sunt ucrainienii. Din când în când… Spun asta pentru că nu există continuitate, nu există un efort conjugat și pe termen lung, bine direcționat… Așadar România, din când în când, mai susține Moldova în eforturile de intrare în Uniunea Europeană și chiar de intrare în NATO. De la noi, de la nivel politic, s-au transmis mesaje care au creat ostilitate în Republica Moldova din partea celor moderați, din partea celor care nu erau pro-ruși, din partea celor care erau chiar naționaliști moldoveni. Ei își doreau Republică Moldova independentă. Noi am transmis mesajul de unitate în sensul de în uniune cu România, să se producă unirea cu România. Pentru naționaliștii moldoveni acest mesaj a însemnat un mesaj agresiv din partea românilor, deci efectul a fost negativ. Un mesaj transmis inoportun și fără niciun fel de relevanță decât în sensul pozitiv pentru România, că nu s-a realizat nimic, nu eram pregătiți pentru așa ceva, am reușit doar să-i ostilizăm”.
„Din păcate, după 2022, după ce a apărut conflictul (războiul din Ucraina – n. red.), după ce realitatea din jur s-a schimbat, nu a urmat o revizuire a apărării la București. Necesitatea revizuirii strategice a apărării este evidentă! Faptul că lângă noi se întâmplă un război, faptul că noi trăim o nouă realitate, faptul că Ucraina apare ca stat care ne este favorabil și nu un stat inamic îmbunătățește starea de securitate în România, dar schimbă nevoile! Adică unele capabilități de apărare ar trebui să devină prioritare, iar altele care erau prioritare înainte ar trebui să se ducă un pic mai încolo, pentru că nu mai e necesar. Noi nu mai suntem la graniță, nu ne mai învecinăm cu un stat ostil, prieten cu Federația Rusă. Spre exemplu, foarte clar, dacă noi am fi avut granițe terestre cu un stat ostil, însemna că trebuia să-mi dezvolt o capacitate de apărare cu blindate. Dacă nu am graniță directă pe uscat cu un stat ostil, atunci n-am nevoie de blindate! să fac o prioritate în achiziția de blindate, în condițiile în care nu există perspectiva ca în viitor să mă învecinez cu un stat ostil ar fi periculoasă. Ar trebui capacitate aeriană!”
„Din punctul meu de vedere, cineva trebuia să răspundă pentru eșecul achiziționării de corvete! Adică după 6 ani… Cel puțin! Deci, vorbim despre 6 ani din momentul în care s-a dat hotărârea lui Cioloș! Iar acum vorbim despre incapacitatea de a achiziționa corvete, care a fost expusă ca o necesitate de achiziție de nivel strategic! Și nu am reușit să facem asta! Suntem mai rău decât în faliment la nivel de instituții cu responsabilități în domeniul apărării și securității naționale. De la CSAT în jos, toți sunt vinovați.”
„Rezultă foarte clar din conflictul actual că Ucraina, dacă ar avea nave, le-ar avea degeaba, pentru că le-ar doborî rușii. Noi ar trebui să ne securizăm căile de comunicați, ar trebui să ne securizăm porturile și zona economică exclusivă. Căile de comunicații: deocamdată, n-avem nave care să se ducă, dar există nave care vin în România, avem nevoie de resurse și ar trebui anumite căi de comunicații să le securizăm. Dacă nu suntem capabili cu forțele proprii, ar trebui să facem asta printr-un tratat. Cu cine? Cu turcii, care pot să asigure securitatea de la strâmtori până aici. Nu am auzit să facem asta! Ar trebui să mai avem o capacitate aeriană care să ne permită să supraveghem căile de comunicații și să intervenim, pentru că avioanele de luptă pot să facă lucrul ăsta. Am putea să avem drone care să facă acest lucru, pentru că e mai ieftin să faci cu drone supravegherea și chiar intervenția decât cu aeronave. Trebuie să întărim apărarea de litoral, trebuie să avem rachete de litoral care să poată să lovească la o distanță suficientă cât să ne apărăm zona economică exclusivă, adică să nu fie afectată de nave care să pătrundă aici”.
„Ținem cont de capacitatea de acțiune a fiecăruia și vedem că oricare dintre vecini, mai puțin Ucraina, este incapabil să producă României o stare de pericol. Pentru că am fi capabili să reacționăm și să facem față. Dacă ne gândim la Ucraina, și Ucraina peste 10 ani ar fi o Ucraină militarizată, o Ucraină foarte puternică și o Ucraină cu care nu ne putem permite să avem relații de ostilitate. Și atunci avem capacitatea de a crea o armată sau o capacitate de apărare validă care să facă față unei forțe ca Ucraina? Probabil că ne-ar costa foarte mult și nu cred că am putea s-o facem. Și atunci sunt două lucruri pe care putem să le facem. Trebuie să ne constituim într-un partener al vecinului. Adică trebuie să ne schimbăm atitudinea și să facem tot posibilul să nu-l ostilizăm, dar în același timp să ne menținem interesele și să ni le promovăm cu multă inteligență, să nu pierdem din interesele noastre. Dacă nu reușim să dezamorsăm partea de conflict, e foarte grav, pentru că va trebui să realizăm un parteneriat cu un alt stat mai puternic, care în situația în care Ucraina ne arată bățul, să vină să o așeze în bancă. Strict, foarte plastic. Altfel, singuri nu am putea să facem față”.
