Dintre multele povești emoționante care circulă prin universul Facebook, una, postată de de o doamnă anonimă și rostogolită intens în aceste zile încărcate de magie, îți provoacă un oftat lung, un gol în stomac și apoi o mare bucurie.
Mai întâi te întristează până la durere dialogul copilei cu mama sa. Te răvășește, te scutură, îți taie sufletul în două.
Apoi te umple de bucurie gestul darnicei povestitoare, generozitatea sa plină de omenie. Dintr-o dată, gheața din suflet se topește. Simți nevoia să mulțumești Cerului că a fost cineva acolo, în market, care a văzut suferința unui copil și i-a alinat-o fără ezitare.
Acolo, în acel market, într-una din zilele trecute, a venit Moș Crăciun. A venit prin intermediul unei femei în care Dumnezeul nostru, al tuturor, a pus multă bunătate.
Vă las să citiți povestea care m-a scuturat și la final m-a bucurat. Vă las să-l descoperiți, o dată în plus, pe Moș Crăciun.
Și nu uitați să trăiți voi înșivă bucuria de a fi Moș Crăciun!
„Vezi, mamă, că există Moș Crăciun?!”
„Aseară am trăit una dintre cele mai dureroase experiențe ale vieții mele. Eram în market-ul de cartier, unde standul de brânzeturi este lângă cel de dulciuri. Mă uitam la o rotiță de cașcaval. Am auzit discuția:
– Te rog, mamă, voi fi bună și cuminte. Te rog!
– Nu avem bani, ăștia sunt! Dacă-ți iau bomboanele astea, nu mai avem bani de pâine.
Instinctiv, am întors capul.
O femeie simplă, îmbrăcată sărăcăcios, dar curat, cu o puștoaică blondă, cu ochi mari, albaștri.
– Te rog, ai promis că anul ăsta vine Moșul și ne aduce bunătăți…
Stăteam înlemnită, cu rotița de cașcaval în mână.
Copila ținea în mână o punguță cu dropsuri. O priveam și nu-mi venea să cred că poveștile pe care le auzisem erau adevărate.
Copila a lăsat punguța cu bomboane pe raft și, trasă de mama sa, a plecat mai departe.
M-am întors, teleghidată, spre standul cu dulciuri. Punguța cu bombonele, pe care o ținuse copila în mână, costa 1,50 lei. Am înghesuit dulciuri în coș și, inevitabil, în drum spre casa de marcat am trecut pe lângă standul de carne. Erau acolo: femeia și copila. Micuța se zgâia în geamul de prezentare a produselor.
– Opt felii de parizer!, a spus femeia. Și a continuat: Subțiri!
Mi-a stat inima-n loc.
Am cerut celeilalte vânzătoare un baton de salam de vară și unul de pastramă de porc.
Am ajuns la casă înaintea lor.
Îmi înotau ochii în lacrimi.
Le-am așteptat afară, în fața marketului.
I-am întins sacoșa cu dulciuri copilei blonde:
– A trecut Moș Crăciun pe aici și ți-a lăsat sacoșica asta la mine, pentru că tu erai în magazin.
Copila a întors ochii ei mari și albaștri, întrebători, către mama sa. Iar femeia a dat din cap aprobator.
– Vezi, mamă, că există Moș Crăciun?!, a exclamat fetița.
Priveam mută de emoție, mă durea și mă bucuram în același timp…”
❤️❤️❤️
Frumos și oameni frumoși.
În ce hal ne-au adus mizerabilii conducători. Ar trebui să se rușineze…
Ți-ai găsit!
😢😢😢😢😢😢
Conducatorii sunt dupa cum e poporul,asa cum e si in Rusia.Noi i-am votat,pe o sticla de ulei si 2 kg de zahar.