„E cea mai masivă desfășurare la care am asistat vreodată!” Rusia a adus la granițele Ucrainei peste 100.000 de militari. Kremlinul „caută un motiv” pentru a porni invazia

Să porți un război de cucerire că acum 100 de ani …

Constatăm cu amărăciune că nimeni nu discută și de VINA, evidentă, a Ucrainei, în acest conflict, care timp de peste 25 de ani a dus o politică catastrofală față de minorități (română, maghiară, poloneză, rusă, etc.) alimentând inițiativele agresoare ale Rusiei. Ucraina a demonstrat în acești ani că este un stat xenofob, ultranaționalist care a încălcat toate drepturile și libertățile minorităților naționale. A interzis limba rusă în școli, a desființat școli ale etnicilor minoritari (exemplu: din peste 100 de școli românești din regiunile Cernăuți și Odesa au mai rămas circa 60); a desființat practic, prin măsuri economice, presa în limbile minorităților (exemplu: din cele 7 publicații românești din reg.Cernăuți au mai rămas doar două ziare locale mixte – în română și ucrainiană – cu un tiraj limitat); a impus limba ucrainiană (o limbă neformată încă ca limbă literară, cu mari carențe în ce privește gramatica și logica propozițiilor și frazelor) în toate instituțiile publice administrative, de învățământ și cultură; a impus transcrierea numelor și prenumelor, înscrise în actele de identitate, din limba maternă în limba ucrainiană determinând mari confuzii în actele de stare civilă (exemplu: din Nicolae l-au făcut Mikola, din Ion l-au făcut Ivan, din Elena au făcut-o Olena, etc..), au schimbat și tradus în limba ucrainiană denumirile istorice ale unor localități pentru a șterge din memoria tinerilor originea și vechimea seculară a acestora (exemplu: Mihoreni a devenit Pietrașivka, Mogoșești a devenit Bairaki, Becești a devenit Pidvalnie, Pasat a devenit Kupriansk, Probotești a devenit Diakivțî, etc), a botezat limba română în „limbă moldovenească” amestecând limba cu dialectele şi graiurile cu scopul de a+i diviza pe etnicii români în „români” şi „moldoveni” şi a-i deposeda astfel de drepturi, ş.a.m.d. Au sfidat cu cinism statele vecine şi organismele internaţionale (exemplu, Comisia de la Veneţia) atunci când i s-a cerut să intre în legalitate (de exemplu: Tratatul româno-ucrainian a devenit NUL de FACTO, clauzele acestuia fiind încălcate în totalitate de partea ucrainiană şi aşa se întâmplă şi cu celelalte tratate de „bună” vecinătate). Mai mult, Ucraina, deşi se proclamă stat democratic îşi încalcă totuşi propria Constituţie în ce priveşte drepturile şi libertăţile minorităţilor naţionale. Este de neînţeles cum UE şi SUA, atât de sensibile în ce priveşte încălcarea drepturilor unor minorităţi oriunde în lume, devin în acest caz excesiv de tolerante cu acest stat ucrainian permiţând asimilarea forţată a zecilor de minorităţi care-l locuiesc!! Degeaba încearcă puterile occidentale să folosească forţa măsurilor economice sau militare împotriva Rusiei dacă nu merg la cauzele profunde ale conflictului dezvoltate în zeci de ani printr-o politică ucrainiană (sus menţionată sintetic) care a amplificat zi de zi în societate sentimentele de ură şi dezbinare naţională. Toate evenimentele istorico-politico-militare din ultimii 30 de ani din Ucraina demonstrează acest lucru. Marile puteri i-au tolerat Ucrainei această politică, cedând mereu şantajului cu armele nucleare şi cu aşa zisa ameninţare rusească, alimentând Ucraina cu fonduri de miliarde de euro sau dolari din banii noştrii ai contribuabililor, fonduri care s-au topit în neant (nicio reformă serioasă, din cele cerute de UE şi promise de acest stat xenofob, nu a fost pusă în aplicare) adică, vorba românului „s-au dus pe apa sâmbetei”. Şi România duce o politică duplicitară, favorabilă Ucrainei: pe de-o parte preşedintele Iohannis ia o atitudine severă ( în legătură cu legea învăţământului neconstituţională promulgată la Kiev prin care se desfiinţează, începând cu 2021, învăţămândul mediu în limba minorităţilor) anulând întâlnirile oficiale cu fostul preşedinte Poroshenko (fără să obţină nimic) iar pe de altă parte MAE ne informează că „relaţiile cu Ucraina înregistrează o dinamică pozitivă” pentru a justifica probabil ajutorul militar şi sanitar pe care-l dăm statului ucrainian (nu românilor din Ucraina care au nevoie de ajutor) fără a-i cere în schimb să respecte şi să aplice prevederile Tratatului semnat în 1997. Şi atunci să ne mai mirăm că cele 10 milioane de ruşi din Doneţk şi Lugansk şi-au declarat autonomia faţă de Kiev cerând şi ajutorul Rusiei pentru a le proteja drepturile încălcate grosolan (cum am arătat) de către autorităţile ucrainiene. Am făcut această scurtă analiză a situaţiei din Ucraina ca un bun cunoscător al comunităţilor de români compacte din reg.Cernăuţi, poate se trezesc la realitate şi politicienii noştri (că cei care au promulgat şi votat tratatele cu Ucraina din 1997 şi 2003 şi-au trădat cu bună ştiinţă ţara)