Candidații „putinieni”

Vă mai aduceți aminte de „candidatul manciurian”, cel din roman care a primit unele retușuri în adaptările cinematografice?

Este personajul căruia i s-a spălat creierul pentru a deveni criminal: fie pentru a-i duce la îndeplinire planurile criminalei sale mame, în prima variantă, fie pentru a duce la preluarea puterii în SUA de către o organizație criminală. În a doua variantă, i se introdusese un cip și, din momentul în care primea comenzile, omul devenea criminalul programat pentru a atinge scopul manipulatorilor săi.

În fine, din aceste producții s-a reținut că sintagma desemnează omul politic abil la nivel discursiv, ce-și atrage astfel simpatia și voturile, pentru ca imediat ce-și obține capitalul electoral să aplice principiile opuse celor pe baza cărora își obținuse susținerea alegătorilor.

Spre ilustrare, este candidatul care astăzi susține că este pro-european, că este pătruns de valorile de care este atașată majoritatea electoratului din România, dar care, în fapt, este agentul forțelor opuse acestor principii și valori. Adică, pachetului propagandistic prezentat de Putin într-o formă mai sistematizată în discursul de la Valdai – cu anti-occidentalism, cu anti-democratism ca antisistem, cu discurs teologico-politic ortodoxist, cu distanță față de războiul din Ucraina ș.a.m.d.

În campania pentru funcția de președinte de la finalul lui 2024, clivajul ce s-a evidențiat a fost cel între europenism și anti-europenism sau, mai aplicat prezentului și geografiei noastre, putinism. Faptul că un candidat putinist a ajuns în turul 2 cu încălcarea legislației electorale a fost un șoc pentru societatea românească, iar acel șoc nu s-a stins odată cu anularea alegerilor.

După previzibila scoatere a repectivului candidat din cursa pentru Cotroceni, el străduindu-se pentru aceasta și după anularea alegerilor, o mare parte dintre candidații din cursa relansată s-au năpustit peste electoratul lui, uitând de următoarele aspecte:

• o parte dintre voturi i-au fost introduse aceluia în urne de către electoratul PSD (sub coordonarea primarilor);
• o parte din campanie i-a fost susținută de către PNL;
• o parte din campanie i-a fost făcută de către serviciile secrete ale Armatei și de către rezerviștii din toate structurile militare;
• iar o alta – de către BOR și de către cultele neoprotestante.

Dacă dăm deoparte voturile trimise în urne de USL, constatăm că electoratul georgist este mai mic decât voturile primite de către candidatul putinist în noiembrie 2024, cu conivența celor două palate: Cotroceni și Victoria. După reacția instituțiilor, după dezvăluirea acelor ilegalități și după plecarea de la Cotroceni a lui Iohannis, este puțin probabil ca miracolul electoral de la finalul lui 2004 să se repete.

Pentru România, putinismul s-a conturat în pachetul propagandistic al lui Călin Georgescu. După eliminarea acestuia din cursă, georgismul – această aplicație pentru România a programului putinist – a apărut în programele propagandistice ale majorității candidaților, ca și cum acestora li s-a introdus în creier un cip cu coordonatele programului de la Valdai.

Constatăm că aproape toți candidații relevanți au căzut în putina cu georgism, au devenit „candidați putinieni”, ca să actualizăm sintagma consacrată de romanul amintit. Să-i luăm pe rând.

Crin Antonescu este un vechi instument politic al lui Dan Voiculescu, cu tot ce reprezintă acest sinistru personaj – adică „sistemul”. Împreună cu Victor Ponta, el a făcut ravagii în întregul eșafodaj democratic al României în 2012. Doar intervenția Comisiei Europene a blocat scoaterea României de pe traiectoria integrării, deși Antonescu scosese emfatic steagul NATO de la Cotroceni.

Ce spunea în noiembrie 2024, în emisiunea unui putinist? „Pericolul cel mai mare pentru civilizația occidentală nu sunt nici rușii, nici chinezii. Pericolul sunt conștiințe pervertite, ideologii aberante care omoară identitatea culturală, politică, profilul uman al omului occidental”. Valdai curat.

Prins de valul discursurilor impregnate religios, prin care Georgescu a reușit să smintească o mare parte din electorat, Antonescu afirmă că ne putem baza mai mult pe valorile creștine decât pe „aliații politici, strategici”. Bine, pentru el nu contează că discursul politico-religios practicat în țările din Est este totodată și unul anti-occidental și anti-democratic: Estul spiritual contracarează Occidentul putred, decadent, necredincios (cel tocmai intrat în disoluție). Moscova practică un asemenea discurs politico-religios, iar cel din România este un frate mai mic al aceluia.

Probabil că tot valorile creștine l-au determinat pe Antonescu să propună ca măsură împotriva traficanților de droguri execuțiile pe stadion, în dulcele stil asiatic.

Cât privește războiul din Ucraina, Antonescu a spus categoric că dacă va fi el președinte, nu va trimite trupe acolo. O declarație cel puțin pripită, dar plăcută lui Putin. Europa se înarmează pentru a se implica și cu efective în războiul din Ucraina, care o vizează direct. Dacă la masa partenerilor europeni se va decide în curând altceva, ce va face Antonescu? Ce a făcut în 2012? Va scoate stagul UE de la Cotroceni?

Victor Ponta, celaltă fațetă a monedei „grivco”, este un alt candidat căzut în putina cu georgism. Și-a pus fața de duminică, și-a luat cu el niște icoane, repetă ca un papagal „Doamne-ajută!” și a plecat în campanie cu rugăciuni pentru a lua binecuvântări de la ciobanii ce au supraviețuit diluviului pe care l-a provocat pentru a face un serviciu prietenului Vucici. Și ce dacă au murit patru oameni din niște sate inundate? A murit el procurorul Panait și nu s-a scufundat lumea.

Admirația lui Ponta pentru Putin este de notorietate, fostul prim-ministru PSD fiind singurul lider european care, după invadarea Crimeei, a mers la Jocurile Europene de la Baku să se pozeze cu tiranul, sfidând toți partenerii din UE. Nu trebuie să ai cine știe ce memorie pentru a-ți aminti ce a făcut cât a fost la guvernare. Privirea lui este mereu spre Est, acolo unde se pare că și-a depus și agoniseala din combinația Rompetrol și a mai câte și mai câte. Dar acum e plin de evlavia dobândită brusc prin accesarea aplicației „Georgescu”, prin aruncarea în putina cu georgism.

Moare de grija poporului și doar a poporului. Parcă-l auzi: „Ce faci, fă, Doină? Aveai chef d-un popor? Hai în barca mea!”.

Pentru a liniști poporul georgist, Ponta a anunțat că, dacă va ieși președinte, va face un guvern PSD-AUR. Putem spune că e un putinist sincer.

Și pentru că tot am ajuns în această zonă de toxicitate, George Simion – cel ce se prezintă ca moștenitorul electoratului lui Georgescu –, cel plasat pe primul loc în sondaje, susține că, dacă va ajunge președinte, îl va pune pe Georgescu președinte. Nu spune în baza căror prevederi constituționale. Apoi, ca să mai atenueze, spune că-l va „reinstaura” ca premier. Evident, Ghiorghi Simionovici stă foarte prost cu limba poporului pe care susține că-l servește și habar n-are ce înseamnă „reinstaurare”.

Despre relația lui strânsă cu Rusia vorbesc instanțele de judecată: ex-ministrul Șalaru, de la Chișinău, a câștigat procesul cu Simion. În consecință, tot ce a afirmat Șalaru este adevărat, Simion s-a întâlnit cu spioni ruși. În aceste condiții, instituțiile abilitate n-ar trebui să-l elimine din cursă pe Simion? Oare trebuia să fie acceptată candidatura lui, în condițiile în care este persona non grata în Republica Moldova și-n Ucraina? Situația lui este mai gravă decât cele ce au dus la eliminările lui Șoșoacă și Georgescu.

Pentru a strânge lângă sine putiniștii, fostul mare „unionist” a declarat că, dacă va ajunge președinte, va tăia orice finanțare pentru Republica Moldova. Asta vrea și Putin, asta spune și Simionovici.

Elena Lasconi și-a dovedit georgismul încă din primele ore de după anularea alegerilor. A chemat poporul la revoltă, i-a scris lui Trump – șef al operațiunii speciale ruse în SUA –, s-a certat cu partidul doar pentru un singur lucru: poporul. Dintre femeile politice, doar Șoșoacă a întrecut-o în autoidentificarea cu poporul.

Pentru a nu exista dubii cărui popor i se dedică, după ce o mare parte din partidul pe care încă-l conduce i-a retras sprijinul, a modificat sloganul georgiștilor lansând unul de mare profunzime: „Turul doi / Cu Lasconi înapoi!”. Câtă inspirație! S-a emoționat și stegarul dac.

Iar pentru a dovedi activarea aplicației despre care vorbeam, a spus că pacea în Ucraina va veni când va dori poporul ucrainean. Putinism în stare pură! Și Putin, și agentul său occidental Trump au susținut că responsabili pentru război sunt ucrainenii și că pacea stă în puterea lor. În ce condiții? În condițiile puninisto-trumpiste: învinși de Putin și jefuiți de Trump.

Nu, doamnă Lasconi, pacea nu depinde de voința ucrainenilor, ci de implicarea europenilor în războiul de apărare al ucrainenilor, pentru că Putin, în Ucraina, se bate cu „Occidentul colectiv”, după cum a spus-o destul de clar. Ucrainenii vor pace așa cum scrie în tratatele la care și Rusia și SUA sunt parte: plecarea rușilor acasă și plata de către aceștia a despăgubirilor de război. Or, rușii resping categoric această variantă; deocamdată, și americanii. A formula senin și albastru că pacea stă în voința ucrainenilor este fie o dovadă de putinism, fie una de crasă incompetență. Tot prost, dar pentru poporul georgist căruia vă adresați este bine.

Despre Nicușor Dan s-a spus, cu dovezi, că-l are-n spate pe omul de afaceri Matei Păun, reprezentant al unui fond de investiții american cu plasamente la Minsk și la Moscova. În 2016, Păun dădea declarații în care-și arăta admirația pentru Putin. Bine, în acel an și liderii europeni își arătau admirația pentru criminalul de la Kremlin, însă Matei Păun nu a revenit niciodată asupra acelor afirmații, fapt din care deducem că a rămas un putinist.

Analizând toate discursurile și acțiunile pro-Ucraina ale lui Nicușor Dan, nu putem identifica nicio urmă de georgism sau putinism. Nicușor Dan este un om format în valorile europene și tot ceea ce a făcut în organizațiile pe care le-a înființat și la Primăria București a dovedit acest lucru. Cred că este cel mai potrivit pentru a ocupa funcția de președinte al României.

Rămâne întrebarea: de ce Matei Păun în preajmă? La întrebările presei cu privire la colaborarea cu acest om de afaceri, Nicușor Dan a fost ezitant, iar când presa a prezentat și fotografii cu omul de afaceri prezent la lansarea campaniei sale, acesta a acceptat că se sfătuiește cu Păun pe chestiuni tehnice. De ce Nicușor Dan nu ia distanța necesară față de Matei Păun, când știe că este o problemă? Sau, dacă Matei Păun îi este așa de prieten, de ce nu se ține la distanță de Nicușor, știind că prezența lui îi face rău politicianului?

În comparație cu ceilalați candidați, Nicușor Dan merge pe contrasens. Primii s-au făcut putinieni pentru a câștiga alegerile; Nicușor, fără a fi putinian, acceptă toxica vecinătate a unui putinist, fapt ce-l poate face să piardă alegerile, pentru că majoritatea votează nu ceea ce este, ci ceea ce pare a fi.

DE ACELAȘI AUTOR:

* Turul 2 înapoi!

* Hibernatus

* Valhallii